2r-228/16 — Încasarea prejudiciului material

dosarul nr.2r-228/16 prima instanţă: I. Hîrbu instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă, Galina Stratulat examinând recursul declarat de avocatul Stăvilă Vasile în interesele lui Doroftei Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni împotriva lui Doroftei Petru cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015, prin care cererea de repunere în termenul de declarare a apelului depusă de către Doroftei Petru a fost respinsă şi cererea de apel a fost restituită c o n s t a t ă La 03 octombrie 2013 Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni (CIA „ASITO” SA) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Doroftei Petru cu privire la încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul, CIA „ASITO” SA a indicat că la 19 octombrie 2012 Doroftei Petru conducînd autovehiculul de model VAZ 2015, nr. de înmatriculare TLAH-042 a comis un accident rutier, deteriorînd autovehiculul de model BMW 730 cu nr. de înmatriculare KBE-955 condus de Misirbiev Said. Prin decizia agentului constatator din 25 decembrie 2012, vinovat de producerea accidentului rutier conform art. 242 alin. (2) Cod Contravenţional a fost recunoscut Doroftei Petru, fiind sancţionat cu amendă în mărime de 1000 lei. Indică reclamantul că deoarece proprietarul autovehiculul de model VAZ 2015, nr. de înmatriculare TLAH-042 avea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, CIA „ASITO” SA a achitat despăgubirea de asigurare în mărime de 283 526,35 lei.

Precizează reclamantul că la momentul producerii accidentului rutier, pîrîtul nu era inclus în contractul de asigurare cu posesorul autovehiculului de model VAZ 2015, nr. de înmatriculare TLAH-042, Eşanu Vasile şi prin urmare, conform art. 29 lit. d) a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, asiguratorul are dreptul să înainteze acţiune în ordine de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor în cazul, cînd nu era inclus în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asiguratorul de răspundere civilă auto. La 21 august 2013 CIA „ASITO” SA a înaintat în adresa pîrîtului Doroftei Petru reclamaţia nr. 01-3/14-1046, prin care i-a propus să achite benevol suma de 283 526,35 lei.

Indică reclamantul că reclamaţia respectivă nu a fost satisfăcută şi nu a primit nici un răspuns la aceasta. Cere reclamantul încasarea de la Doroftei Petru în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 283 526,35 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 01 iulie 2015 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la Doroftei Petru în beneficiul CIA „ASITO” SA prejudiciul material în sumă de 204 683 lei, cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în sumă de 8505 lei (f.d.171). Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015 a fost respinsă cererea înainatată de Doroftei Petru de repunere în termenul de declarare a apelului şi cererea de apel a fost restituită (f.d.

190-191). La 04 februarie 2016 avocatul Stăvilă Vasile în interesele lui Doroftei Petru a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de apel şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu încheierea contestată şi o consideră ilegală. Indică recurentul că încheierea instanţei de apel este neîntemeiată şi emisă cu interpretarea în mod eronat a legii şi aplicarea în mod eronat a analogii dreptului. Consideră recurentul că instanţa de apel neîntemeiat a restituit cererea de apel declarată, fără a se expune asupra mai multor argumente indicate în cererea de apel, nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea prezentei cauze civile şi a examinat pricina în absenţa unui participant la proces, căruia nu i s-a comunicat locul, ora şi data şedinţei de judecată.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului s-a constatat că încheierea Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la 22 decembrie 2015, şi expediată în adresa părţilor la 13 ianuarie 2016. Conform materialelor pricinii, Doroftei Petru a făcut cunoştinţă cu încheiere Curţii de Apel Bălţi la 29 ianuarie 2016 (f.d. 195), şi astfel s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 februarie 2016, în termen. În conformitate cu art. 426 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și a referinței prezentate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii recurate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 426 al. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea recurată. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor si a circumstanţelor cauzei, motiv pentru care instanţa de recurs o consideră legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 236 alin. (5) CPC, termenul de 30 de zile este termen de decădere. Iar conform art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) al aceluiaşi Cod, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Conform art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 01 iulie 2015 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la Doroftei Petru în beneficiul CIA „ASITO” SA prejudiciul material în sumă de 204 683 lei, cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în sumă de 8505 lei (f.d.171). Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015 a fost respinsă cererea înainatată de Doroftei Petru de repunere în termenul de declarare a apelului şi cererea de apel a fost restituită (f.d. 190-191). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată concluzia instanţei de apel privind respingerea cererii de repunere în termenul declarării apelului şi, în consecinţă, restituirea apelului declarat de către Doroftei Petru.

Or, din suportul probator prezent la materialele dosarului rezultă că recurentul- apelant a depus cererea de apel la 27 noiembrie 2015, cu încălcarea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut expres de lege în acest sens şi fără a indica careva motive întemeiate care să justifice omiterea termenului de declarare a apelului. Aici este de menţionat lipsa de certitudine a solicitării recurentului de repunere în termenul de atac, deoarece acesta nu a invocat nici un motiv convingător şi nu a administrat nici o probă pertinentă şi admisibilă ce ar demonstra că s-a aflat în imposibilitate de a depune cererea de apel în termenul legal. Or, potrivit art. 116 CPC persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.

Mai mult din materialele pricinii, conform procesului-verbal al şedinţei de judecată din 01 iulie 2015 rezultă, că dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 01 iulie 2015, a fost pronunţat în prezenţa repreznetantului său legal, avocatul Gumeniuc Nicolae (f.d. 170), care conform mandatului anexat la materialele cauzei dispune şi de dreptul de a ataca hotărîrea judecătorească (f.d 68 ), mai mult i-a fost transmisă acestuia tot la 01 iulie 2015 şi copia dispozitivului hotărîrii în cauză (f.d. 172). Astfel, ţinînd cont că interesele pîrîtului-recurent erau reprezentate de un avocat, care a fost prezent la pronunţarea dispozitivului hotărîrii şi căruia i-a şi fost transmisă copia acestuia, nu pot fi reţinute argumentele invocate de recurent referitor la imposibilitatea exercitării dreptului la apel în termenul prevăzut de lege.

Respectiv, urma să întreprindă toate măsurile necesare întru valorificarea dreptului său de acces la un tribunal, inclusiv şi prin declararea apelului în termen. Astfel, în contextul celor indicate, Colegiul precizează că termenul pentru declararea apelului se calculează nu de la momentul comunicării dispozitivului hotărîrii, nu de la data depunerii cererii de întocmire a hotărîrii integrale, dar de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii. În contextul celor indicate, se constată că Doroftei Petru a exercitat calea de atac în mod tardiv. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează, că ţine de obligaţia părţii de a lua măsurile necesare privind protejarea dreptului său de acces la instanţă.

Prin urmare, Colegiul consideră necesar să precizeze că circumstanţele expuse de recurent nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat. Or, conform art. 56 alin. (3) CPC participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa de recurs accentuează că o asemenea soluţie este compatibilă cu standardele înserate în textul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încuviinţarea exercitării unei căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicţional valabil adoptat în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea recurată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, declarative, vin în contradicţie cu materialele cauzei şi nu dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului în termen, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către avocatul Stăvilă Vasile în interesele lui Doroftei Petru şi a menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de avocatul Stăvilă Vasile în interesele lui Doroftei Petru.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 decembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni împotriva lui Doroftei Petru cu privire la încasarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Ala Cobăneanu judecătorul Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat