- Dosarul nr.
- 2ra-516/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 16 martie 2016
- Părțile
- Roman Sergiu vs Roman Natalia
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-516/16 — Revocarea contractelor de donaţie
prima instanţă – C. Ursachi dosarul nr.2ra-516/16 instanţa de apel – N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Roman Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Roman Sergiu împotriva Nataliei Roman cu privire la revocarea contractelor de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Roman Sergiu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău din 29 ianuarie 2015 c o n s t a t ă La 14 iulie 2014 Roman Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Roman cu privire la revocarea contractelor de donaţie. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 25 iunie 2008, la biroul notarului public Rodica Semionova din mun. Chişinău str. Alba Iulia 1, între el şi Natalia Roman a fost încheiat contractul de donaţie, înregistrat sub numărul 9812. Conform p. 1 al contractului el a donat Nataliei Roman 1/3 cota-parte ideală din bunul imobil cu număr cadastral 0100509.120.01.053, care constă din încăpere izolată (locativ) şi anume apartamentul nr. 53, cu o suprafaţă totală de 53,1 m.p. inclusiv suprafaţa locativă 27,6 m.p.
situat pe adresa mun. Chişinău, str. Alba-Iulia 204/1. La 25 iunie 2008, între el şi minora Iana Roman, din numele şi în interesele căreia în calitate de reprezentant legal a acţionat mama acesteia Natalia Roman, la biroul notarului public Semionova Rodica din mun. Chişinău str. Alba Iulia 1, a fost încheiat contractul de donaţie înregistrat sub numărul 9818, prin care, conform p. 1 al acestuia el a donat lui Iana Roman 1/3 cota-parte ideală din bunul imobil cu numărul cadastral 0100509.120.01.053, care constă din încăpere izolată (locativ) şi anume apartamentul nr. 53, cu o suprafaţă totală de 53,1 m.p. inclusiv suprafaţa locativă 27,6 m.p., situat pe adresa mun. Chişinău, str. Alba-Iulia 204/1.
Astfel, pentru o perioadă de timp de la semnarea contractelor de donaţie, părţile care la acel moment erau soţul- Sergiu Roman, soţia- Natalia Roman şi fiica minoră a soţilor Iana Roman, beneficiau de dreptul asupra apartamentului dat pe deplin deoarece locuiau într-o familie integră. Ulterior la 21 iulie 2013, donatarul Natalia Roman, avînd intenţia de a scoate ilegal fiica minoră Iana Roman a.n. 22 decembrie 2000, şi ascunderea acesteia de reclamant, fiind conștientă de faptul că la acel moment nu dispunea de acordul tatălui, a părăsit ilegal ţara împreună cu fiica minoră Iana Roman, prin punctul de trecere a frontierei „PTF Tudora-Starocazacie”, pe acest caz fiind emisă o ordonanţă privind începerea urmăririi penale la data de 08.12.2013, cu nr. 2013032813 în baza art. 207 CP RM „scoaterea ilegală a copilului minor din ţară”.
Ulterior prin hotărirea Judecătoriei Buiucani din 27 decembrie 2013, căsătoria încheiată între Sergiu Roman şi Natalia Roman a fost desfăcută. Astfel, Natalia Roman a săvîrşit o faptă ilicită asupra reclamantului ca tată a copilului Roman Iana, pe care a luat-o cu forţa din casa părintească, ba chiar mai mult şi din ţară, ascunzînd-o în or. Bataisc din regiunea Rostov pe Don, Federaţia Rusă, unde pînă în prezent din informaţiile veridice pe care le deţine fiica reclamantului a schimbat mai multe şcoli din motiv că mama Roman Natalia locuieşte cu diferiţi bărbaţi (concubini), care consumă alcool, fîindu-i astfel pusă chiar şi viaţa în pericol.
Susţine reclamantul că, prin acest comportament pîrîta – donatar, Roman Natalia a încălcat p.14 din contract, care la momentul încheierii le-a fost explicat părţilor, aducînsuli-se la cunoştinţă şi conţinutul art. 835 alin. (1) Cod civil, în conformitate cu care, donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia, dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atestă o ingratitudine gravă, sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea datorată. Reiterează reclamantul şi prevederile pct. 5 al contractului contestat, în conformitate cu care Donatarul recunoaşte că primeşte de la Donator bunul imobil în dar, fapt confirmat prin pct. 6, din contractul de donaţie care prevede expres că părţile au stabilit că donaţia nu este condiţionată.
Cere reclamantul, revocarea contractului de donaţie nr. 9812 din 25 iunie 2008 încheiat între Sergiu Roman şi Roman Natalia şi revocarea contractului de donaţie nr. 9818 din 25 iunie 2008 încheiat între Roman Sergiu şi Roman Natalia care a acţionat în numele Ianei Roman. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2015, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Roman Sergiu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2015. La 12 ianuarie 2016 Roman Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.
În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. În susţinerea celor indicate precizează Roman Sergiu că înstannţa de apel nu a ţinut cont că în urma acţiunilor săvîrşite de intimată a fost pornită o cauză penală. Consideră recurentul că decizia contestată este emisă cu aprecierea părtinitoare a probelor anexate la materialele pricinii Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Roman Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Roman Sergiu asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Roman Sergiu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Roman Sergiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat