2r-298/16 — Evacaurea din imobil

Dosarul nr. 2r-298/16 prima instanţă: G. Mîrza, instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi, DECIZIE 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către recurentul Ştefîrţă Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată Ştefîrţă Lidia împotriva lui Ştefîrţă Vladimir privind evacuarea din imobil, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2016, prin care s-a restituit cererea de apel declarată de către Ştefîrţă Lidia, c o n s t a t ă: La 09 septembrie 2015, Ştefîrţă Lidia s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ştefîrţă Vladimir în care a solicitat evacuarea ultimului din casa de locuit situată în localitatea Stoicani r-nul Soroca.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că la 22 aprilie 2004 a desfăcut căsătoria cu Ştefîrţă Vladimir. Ulterior după divorț părţile au convenit că Ştefîrţă Vladimir nu va achita pensiei alimentară de întreţinere a copiilor minori, în schimbul renunțării la cota-parte din imobil în favoarea Lidiei Ştefîrţă. Menţionează că este în imposibilitatea să locuiască împreună cu Ştefîrţă Vladimir deoarece acesta deseori se află în stare de ebrietate, o insultă şi provoacă scandaluri, convențiunea sub acelaşi acoperiș a devenit imposibilă. Consideră evacuarea lui Ştefîrţă Vladimir necesară deoarece imobilul în care acesta locuieşte, îi aparţine cu drept de proprietate. Prin hotărîrea judecătoriei Soroca din 26 noiembrie 2015 acţiunea înaintată de Ştefîrţă Lidia, s-a respins ca neîntemeiată.

La 24 decembrie 2015 Ştefîrţă Lidia a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 11 ianuarie 2016, nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului termen pînă la 04 februarie 2016, ora 09:00 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 112,50 lei, explicîndui-se apelantului, că în cazul în care nu vor fi lichidate neajunsurile în termen, cererea de apel va fi restituită. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2016 s-a restituit cererea de apel depusă de Ştefîrţă Lidia din motivul neîndeplinirea în termen a indicaţiilor instanţei de apel.

La 23 februarie 2016 Ştefîrţă Lidia a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chişinău din 04 februarie 2016 de restituire a cererii de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate ca ilegală. În motivarea recurentului a indicat că nu este de acord cu încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2016. Consideră ilegală încheierea de restituire din motivul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei, pentru că a fost în imposibilitate de a prezenta dovada de plată a taxei de stat, deoarece în perioada acordată de către instanţa de apel, a fost plecată peste hotarele ţării. Totodată susţine că soluţia emisă este neargumentată, iar examinarea apelului a fost superficială şi neobiectivă, ceea ce încalcă prevederile art.6 la Convenției CEDO, nefiind respectate de către instanţă garanțiile recurentului.

Potrivit avizului de recepţie anexat la materialele dosarului (f.d.46) Ştefîrţă Lidia a recepţionat încheierea instanţei de apel, la 18 februarie 2016, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 23 februarie 2016, este depus în termen. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 04 februarie 2016 din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, fiind neîntemeiate şi nu au suport legal. În conformitate cu art. 369 al. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa dispune restituirea cererii de apel dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1). Materialele dosarului atestă că, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 ianuarie 2016, nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului termen pînă la 04 februarie 2016, ora 09:00 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 112,50 lei.

În cadrul şedinţei de judecată din 04 februarie 2016 apelanta Ştefîrţă Lidia nu s-a prezentat şi pînă la această dată nu a expediat instanţei dovada achitării plăţii taxei de stat. În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Conform art. 368 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Dacă apelantul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării iniţiale Potrivit încheierii instanţei de apel de a nu da curs cererii de apel, apelantului i s-a acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor şi anume necesitatea achitării taxei de stat în sumă 112,50 lei, însă ultima nu s-a conformat indicaţiilor date de instanţa de apel. Astfel, în condiţiile în care, recurenta n-a achitat taxa de stat în termenul acordat de către instanţa de apel, instanţei de apel nefiind cunoscute careva temeiuri legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă şi întemeiată concluzia instanţei de apel privind restituirea cererii de apel.

Deci, recurentul urma să întreprindă toate măsurile necesare în vederea respectării indicaţiilor date de instanţă în termen, acesta nu a fost degrevată de dreptul de a împuternici o persoană să-i reprezinte interesele în instanţa de apel, potrivit legislaţiei.

CEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume, cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prin restituirea cererii de apel recurentului nu i s-au îngrădit accesul liber la justiţie protejat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2016. În conformitate cu art. 427 lit. a) art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ştefîrţă Lidia. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2016, prin care s-a restituit cererea de apel depusă de către Ştefîrţă Lidia.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari