2rac-104/16 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-104/16 prima instanţă - S. Papuha, instanţa de apel –A. Panov, M. Moraru. A. Minciuna, ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Compania „Teleradio-Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Compania „Teleradio-Moldova” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Video Service” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzilor de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Video Service”, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun.

Chişinău din 18 decembrie 2014, şi s-a emis o hotărîre nouă de respingere a pretenţiilor înaintate, c o n s t a t ă : La 08 august 2013, Compania „Teleradio-Moldova” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Video Service” în care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 8500 lei, a penalităţii de întârziere în mărime de 13616,62 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a reiterat că, 25 noiembrie 2011 între Compania „Teleradio-Moldova” şi societatea cu răspundere limitată „Video Service” a fost încheiat contractul de difuzare a materialului publicitar nr.CP-290, potrivit căruia Compania „Teleradio-Moldova” figurează în calitate de executor, iar societatea cu răspundere limitată „Video Service” în calitate de beneficiar.

Susţine că potrivit pct. 2.1 al contractului încheiat între părţi, executorul va difuza prin intermediul canalelor media: TV care îi aparţin, anunţuri/materiale publicitare, conţinutul informativ al cărora sunt în conformitate cu prevederile Legii cu privire la publicitate, Legii Audiovizualului, Statutul executorului şi altor acte normative aplicabile, iar în conformitate cu prevederile pct. 3.1 - 3.5 ale contractului, valoarea serviciilor constituie 37823,96 lei. Mai relatează că în conformitate cu prevederile pct.2.2 din contractul, compania a prestat servicii societăţii cu răspundere limitată „Video Service” în valoare de 36023,96 lei. 1 Potrivit punctului 4.1 al contractului prevede că plata se efectuează în avans de 100 %, însă beneficiarul nu şi-a onorat până la moment obligaţiunile contractuale eschivându-se de la achitarea plăţilor, achitând doar suma de 27523,96 lei din 36023,96 lei, restanță fiind suma de 8500 lei.

Indică că la momentul actual, datoria prescrisă în baza contractului de difuzare constituie suma de 8500 lei, iar conform pct.4.4 al contractului, au fost calculate penalităţi în mărime de 13616,62 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 decembrie 2014 s-a admis acţiunea înaintată de Compania „Teleradio-Moldova". S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Video Service” în beneficiul Companiei „Teleradio-Moldova” datorie în sumă de 8500 lei, penalitate în mărime de 13616,62 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 663,50 lei, în total suma de 22780 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015 s-a repus în termen cererea de apel declarată de societatea cu răspundere limitată „Video Service”, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 decembrie 2014 şi s-a emis o hotărîre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Compania „Teleradio-Moldova”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2015, s-a admis recursul declarat de Compania „Teleradio-Moldova”, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, şi s-a restituit pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători, la faza primirii cererii de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015 s-a admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Video Service”, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 decembrie 2014 şi s-a emis o hotărîre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Compania „Teleradio-Moldova”.

La 22 ianuarie 2016 Compania „Teleradio-Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015, cerînd, casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 decembrie 2014. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel. Susţine că instanţa de apel nu a examinat motivele imposibilităţii îndeplinirii de către societatea cu răspundere limitată „Video Service” a actului de procedură, în termen prin prisma art.116 Codul de procedură civilă. Compania „Teleradio- Moldova” este în drept să ceară încasarea penalităţii, deoarece această prevedere este indicată în contractul încheiat între părţi. Consideră recurentul, că instanţa nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile expuse în decizia instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricini.

Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 14 martie 2016 avocatul Popescu Marcel în interesele societăţii cu răspundere limitată „Video Service” a indicat că instanţa de apel corect a repus apelul în termen şi a considerat că societatea cu răspundere limitată „Video 2 Service” nu poate fi obligat la achitarea repetată a sumei şi lipseşte temeiul încasării prejudiciului sub formă de penalități contractuale.

A pledat pentru respingerea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău (f.d.112), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 17 decembrie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 22 ianuarie 2016 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Codul de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul 3 judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Compania „Teleradio-Moldova” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Compania „Teleradio-Moldova”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4 5