3r-45/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Miron dosarul nr. 3r-45/16 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova DECIZIE 10 martie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președintele, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Iosip Mihail, reprezentat de avocatul Axinte Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iosip Mihail împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ,,Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societatea cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică cu privire la anularea actului administrativ, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Iosip Mihail, constată: La 18 mai 2013, Iosip Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA (actualmente ÎCS ,,GNF Furnizare Energie” SRL), intervenient accesoriu Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 07 decembrie 2012 reprezentanții ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA (actualmente ÎCS ,,GNF Furnizare Energie” SRL) au efectuat controlul echipamentului de măsurare la locul de consum NLC 2056748, situat la adresa mun. Chișinău, str. Bogdan Voievod 10, ap. 65. Susține că în rezultatul verificării reprezentanții companiei ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA (actualmente ÎCS ,,GNF Furnizare Energie” SRL) au întocmit actul nr. A15792 din 07 decembrie 2012, prin care au depistat suspiciuni în falsificarea sigiliilor de stat și manipularea sigiliului furnizorului. Remarcă că în baza actului nr. A 11228 din 26 ianuarie 2012, a fost eliberată factura pentru energia electrică pentru încălcarea clauzelor contractuale în sumă de 32 909,21 lei.

Insistă reclamantul că actele întocmite de către furnizorul de energie electrică ca fiind ilegale și nefondate întrucît acestea au fost întocmite cu încălcarea procedurii stabile de Regulamentul pentru Furnizarea și Utilizarea Energiei Electrice din 15 aprilie 2011. Astfel, actul nr. A15792 din 07 decembrie 2012 a fost întocmit în lipsa sa, astfel încît a fost lipsit de posibilitatea asistării la verificării contorului, cît și de a-și exprima opinia asupra celor depistate de către furnizor. Afirmă că acces la echipamentul de măsurare are doar furnizorul de energie electrică, astfel fapta dată nu poate fi imputată consumatorului, pe motivul lipsei acestuia la momentul inspectării echipamentului de măsurare.

Privitor la suspiciuni de falsificarea sigiliilor de stat, consumatorul nu a putut interveni asupra sigiliilor de stat fără a deteriora sau viola sigiliile furnizorului. Menționează reclamantul că furnizorul nu a prezentat probe incontestabile ce ar demonstra faptul instalării contorului electric și a sigiliilor acestuia, în consecință rezultă că intervenții în contor și a sigiliilor a avut loc doar din partea furnizorului la momentul verificării. Mai invocă reclamantul că din actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 15792 din 07 decembrie 2012, rezultă faptul că contorul a fost demontat în lipsa consumatorului, cît și nu a fost transmis consumatorului spre expertiză, care urma a alege instituția în care va avea loc expertiza.

La data 16 aprilie 2013, reclamantul s-a adresat către pîrît cu o cerere, prin care a contestat factura în sumă de 32909,21 lei din 31 ianuarie 2013, însă prin răspunsul din 08 mai 2013 ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA (actualmente ÎCS ,,GNF Furnizare Energie” SRL) a respins cererea consumatorului. Consideră că factura în cauză a fost emisă cu încălcarea gravă a procedurii stabilite de Regulament și eronat s-a calculat consumul de energie electrică, pentru perioada 20 februarie 2013-21 martie 2013, nedemonstrînd consumatorului care este formula și temeiul de calcul a sumei de 32909,21 lei. Solicită anularea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 15792 din 07 decembrie 2012 și anularea facturii de plată în sumă de 32909,21 lei din 31 ianuarie 2012, simbol variabil SV 2056748157, interzicerea ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA de a deconecta locul de consum situat la adresa, mun.

Chișinău, str. Bogdan Voievod nr. 10, ap. 65, pînă la soluționarea litigiului. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 30 septembrie 2014 cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 05 decembrie 2014 a fost respinsă cererea reclamantului cu privire la anularea încheierii Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 30 septembrie 2014. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015, a fost admis recursul declarat de reprezentantul recurentului Iosip Mihail, avocatul Axinte Andrei, fiind casate încheierile Judecătoriei Rîşcani, mun. Chișinău din 30 septembrie 2014 de scoatere de pe rol a cererii de chemare în judecată și din 05 decembrie 2014 de refuz în anularea încheierii de scoatere a cererii de pe rol cu trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru judecare în fond.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 octombrie 2015, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 29 octombrie 2015 avocatul Axinte Andrei în interesele apelantului Iosip Mihail a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integral și încasarea taxei de stat pentru cererea de apel. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015, nu s-a adat curs cererii de apel declarate de către Iosip Mihail, reprezentat de avocatul Axinte Andrei și s-a acordat apelantului Iosip Mihail termen pentru prezentarea apelului motivat pînă la ședința de judecată din data de 20 ianuarie 2016, ora 10.00, în incinta Curții de Apel Chișinău, de pe adresa bd.

Stefan cel Mare și Sfînt, 73, în caz contrar apelul va fi restituit. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016 a fost restituită cererea de apel depusă de către Iosip Mihail, reprezentat de avocatul Axinte Andrei, pe motiv că apelanta nu a îndeplinit indicațiile instanței de apel cuprinse în încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015. La 02 februarie 2016, prin intermediul oficiului poștal (f. d. 174) recurentul Iosip Mihail, reprezentat de avocatul Axinte Andrei a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel din 20 ianuarie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii contestate și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel la etapa de primire a cererii de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o neîntemeiată și care urmează a fi anulată. Invocă ca temei juridic pentru declararea recursului îl constituie prevederile art. 432 CPC. Susține că instanța de apel adoptînd încheierea din 20 ianuarie 2016, neîntemeiat a invocat faptul că recurentul Iosip Mihail nu a prezentat în termenul indicat de instanță apelul motivat, or potrivit contractului de vînzare-cumpărare nr. 357 din 24 februarie 2014, încheiat între Iosip Mihail și Pavlinciuc Andrei, recurentul Iosip Mihail a înstrăinat apartamentul nr. 10 din str. Bogdan Voievod 65, mun. Chișinău către Pavlinciuc Andrei.

În acest sens, afirmă că din probele prezentate instanței de judecată rezultă cu certitudine faptul că recurentul Iosip Mihail nu a primit încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, pe motiv că recurentul Iosip Mihail nu locuiește la adresa dată din anul 2014, deoarece acest apartament a fost înstrăinat către Pavlinciuc Andrei. Relevă recurentul că prin restituirea cererii de apel i s-a adus atingere dreptului la apărare, prin urmare Curtea de Apel Chișinău, nu a acordat apelantului Iosip Mihail un termen rezonabil, astfel încît justițiabilul să dispună de posibilități reale de a executa indicațiile din actul de dispoziție.

Susține că instanța de judecată era obligată de a crea condiții obiective și reale pentru ca participanții să-și exercite în volum deplin drepturile sale procedurale, curmînd în mod legal orice abuz din partea lor, și înlăturînd pe măsură posibilităților, omisiunile la acest capitol, depistate în orice fază a procesului. Consideră recurentul că concluzia instanței de judecată privind restituirea cererii de apel pe motivul neîndeplinirii indicațiilor instanței de judecată, drept una neîntemeiată, or, la materialele nu exista careva dovezi privind înștiințarea recurentului Iosip Mihail, despre necesitatea prezentării apelului motivat. La fel susține că concluzia instanței de judecată despre necesitatea restituirii cererii de apel pe motivul neîndeplinirii cerințelor instanței de judecată, poartă un caracter eronat.

Prin referința din 25 februarie 2016, reprezentantul ÎCS ,,GNF Furnizare Energie” SRL, Vacarov Alexandru a menționat, în privința argumentului recurentului că a înstrăinat imobilul, că în cadrul examinării în prima instanță recurentul nu a informate despre vînzarea imobilului, or tranzacția a avut loc la 24 februarie 2014, iar cererea de apel a fost depusă la 29 octombrie 2015. Afirmă că instanța de apel a expediat citația la adresa indicată în cererea de apel indicată de recurent, iar Iosip Mihail sau reprezentantul său nu au comunicat instanței nouă adresă, prin urmare acesteia din urmă se consideră înștiințați despre locul, data și ora ședinței. Insistă că recurentul are obligația obiectivă de a se interesa de stadiul dosarului.

Susține că argumentele expuse în cererea de recurs nu denotă prezența temeiurilor care ar demonstra încălcarea normelor de drept material sau procedural. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei. Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 02 februarie 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). După cum denotă actele cauzei, la 29 octombrie 2015, Iosip Mihail a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 07 octombrie 2015, însă fără a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul (f. d. 148). Ca urmare, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015, nu s- a dat curs cererii de apel depusă de Iosip Mihail, fiindu-i acordat apelantei un termen pentru prezentarea apelului motivat pînă la ședința de judecată din data de 20 ianuarie 2016, orele 10.00, în incinta Curții de Apel Chișinău, de pe adresa bd. Stefan cel Mare și Sfînt, 73 (f. d. 161-162). Este cert și faptul că atît în interiorul termenului stabilit de instanță, apelantul Iosip Mihail nu a înlăturat neajunsurile menționate în încheierea instanței de apel din 07 decembrie 2015 și nu a prezentat instanței de apel cererea de apel motivată, respectiv, prin încheierea din 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel Chișinău, avînd la bază prevederile art. 369 alin. (1) CPC, justificat a restituit cererea de apel depusă de către Iosip Mihail (f. d. 168-170).

În această ordine de idei instanța apreciază critic și argumentele recurentului precum că nu a primit încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015 dat fiind faptul că nu locuiește pe adresa, mun. Chișinău, str. Bogdan Voievod, 65, ap. 10, unde a fost expediată copia încheierii menționate deoarece, copia încheierii Curții de apel Chișinău din 07 decembrie 2015 a fost expediată recurentului pe adresa enunțată la 08 decembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoare de însoțire nr. 12449 și avizul de recepție (f. d. 163-164), însă trimiterea poștală a fost restituită pe motivul nereclamării. Or, prin prisma prevederilor art. 107 CPC, care indică că dacă își schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul este obligat să comunice instanței, prin cerere, noua adresă, iar părții adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă se depune la dosar o dată cu cererea.

În lipsa unei astfel de comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanței și se consideră înmînată chiar dacă destinatarul nu mai locuiește acolo. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că persoana se va considera legal citată numai în cazul în care există confirmarea transmiterii și primirii citației sau înștiințării. Atît în cazul în care destinatarul refuză să primească citația sau înștiințarea, cît și în cazul schimbării adresei pe parcursul procesului, dacă partea sau reprezentantul nu a comunicat instanței noua adresă, persoana se va considera înștiințată despre locul, data și ora ședinței de judecată sau despre locul, data și ora efectuării unui act procedural, doar, dacă înștiințarea a avut loc cu respectarea condițiilor art.106, 107 CPC.

Citațiile sau înștiințările, de regulă, se expediază la adresa indicată de partea interesată, fie că este vorba de domiciliu, fie că este vorba de locul de lucru al acesteia sau altă adresă la care participantul poate fi înștiințata efectiv (art. 102 alin. (6) CPC). La caz se reține că încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015 a fost expediată în adresa recurentului indicată în cererea de apel (f. d. 148), astfel Iosip Mihail în situația în care a schimbat adresa pe parcursul procesului avea obligația pozitivă să comunice instanței despre acest fapt, or în lipsa unei astfel de comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanței și se consideră înmînată chiar dacă destinatarul nu mai locuiește acolo.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține că conform art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Iar, potrivit art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). Instanța de recurs reține că în interpretarea corectă a prevederilor legale enunțate se evidențiază că apelantului i se acordă un termen pentru înlăturarea neajunsurilor, iar în cazul neîndeplinirii în termen a indicațiilor menționate în încheiere, survine sancțiunea pentru neîndeplinirea în termen a actului de procedură, la caz, restituirea cererii de apel.

Or, în conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de instanța judecătorească (judecător). De altfel, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procesuale și sunt în drept de a-și exercita toate drepturile lor procedurale acordate de legislația procedurală civilă. Concomitent, argumentele în sensul înstrăinării apartamentului sunt declarative, or, nu au fost aduse probe în acest sens.

În acest context, instanța de recurs consideră necesar de menționat și faptul că Iosip Mihai, fiind conștient că a depus încă la 29 octombrie 2015 doar cererea de apel nemotivată și fără a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini cerințele legale, fapt, însă, ignorat de aceasta. În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluția instanței de apel cu privire la restituirea cererii de apel, deoarece în termenul stabilit apelantul Iosip Mihail nu a prezentat cererea de apel motivată, fapt ce atrage consecințele dispozițiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC.

Față de cele ce preced și avînd în vedere că criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, decide: Se respinge recursul declarat de către Iosip Mihail, reprezentat de avocatul Axinte Andrei. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iosip Mihai împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ,,Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societatea cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică cu privire la anularea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă. Președintele, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas