2ra-433/16 — Plata restaneţelor salariale

prima instanţă, jud.: A. Braga dosarul nr. 2ra-433/2016 instanţa de apel, jud.: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vitalie Barancean, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vitalie Barancean împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Penitenciarul nr. 16 Pruncul cu privire la plata restanțelor salariale pentru munca suplimentară, munca prestată în zilele de repaus, munca prestată în program de noapte, salariul mediu pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare, plata pentru reţinerea salariului, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Vitalie Barancean şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 20 iulie 2015 c o n s t a t ă La 04 februarie 2015, Vitalie Barancean a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare a MJ al RM, solicitînd încasarea restanţei retribuirii muncii pentru lunile ianuarie - octombrie, decembrie a anului 2011 în sumă de 17 324, 81 lei, restantei retribuirii muncii pentru lunile ianuarie, martie - noiembrie a anului 2012 în sumă de 21 829,98 lei, plata suplimentară pentru reţinerea salariului în sumă de 42 569,37 lei, compensarea bănească a prejudiciului moral cauzat prin neachitarea la timp a retribuirii muncii suplimentare, muncii prestate în zilele de repaus şi muncii prestate în program de noapte, salariului mediu pentru zile de sărbătoare nelucrătoare, în mărime de 15 000 de lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului individual de muncă, în perioada anului 2011 şi 2012 a fost angajat în cadrul Penitenciarului nr. 16 Pruncul al Departamentului Instituţiilor Penitenciare a MJ al RM, în funcţia de specialist al serviciului securitate, cu următoarele condiţii ale muncii: cu regimul de muncă şi de odihnă cu durată normală 40 ore pe săptămână, 8 ore pe zi, disponibilitatea lucrului peste program şi în zile de repaus, după caz, cu salariu lunar. Reclamantul a mai indicat că, acesta a lucrat suplimentar peste durata normală a timpului de muncă, a lucrat în zile de repaus şi în zile de sărbătoare 1 nelucrătoare şi în program de noapte, dar angajatorul nu i-a calculat şi respectiv, nu i-a plătit sumele destinate pentru aceste munci.

Consideră reclamantul că, a lucrat suplimentar 16 ore în luna ianuarie 2011, 8 ore în luna februarie 2011, 8 ore în luna martie 2011, 32 ore în luna aprilie 2011, 16 ore în luna mai 2011, 16 ore în luna iunie 2011, 8 ore în luna iulie 2011, 24 ore în luna august 2011, 8 ore în luna septembrie, 16 ore în luna octombrie 2011, 8 ore în luna decembrie 2011, 16 ore în luna ianuarie 2012, 16 ore în luna martie 2012, 24 ore în luna aprilie 2011, 8 ore în luna mai 2012, 24 ore în luna iunie 2012, câte 16 ore în lunile iulie, august şi septembrie 2012, 8 ore în octombrie 2012 şi 8 ore în noiembrie 2012. Mai indica faptul că, a prestat muncă în zilele de repaus - februarie, mai, iulie, august - decembrie 2011 câte 8 ore, aprilie 2011- 32 ore, luna iunie 2011 - 16 ore, iar în lunile ianuarie, aprilie, iunie 2012 câte 24 ore, în lunile ianuarie, iulie, septembrie, noiembrie 2012 câte 8 ore, iar în luna mai 2012 - 16 ore.

Susţine reclamantul că a muncit în zilele de sărbătoare pe parcursul anului 2011 şi a prestat muncă în program de noapte. Pentru aceasta, conform calculelor efectuate de reclamant urma să i se achite pentru anul 2011 – 17 324,81 lei, iar pentru anul 2012 – 21 829,98 lei. Considera că, de la pârât urmează să se încaseze şi suma de 42 569,37 lei care constituie plata suplimentară pentru reţinerea salariului.

A mai menţionat că, pentru necalcularea şi neachitarea la timp a retribuirii muncii suplimentare, muncii prestate în zilele de repaus şi muncii prestate în program de noapte, salariului mediu pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare, Departamentul Instituţiilor Penitenciare a MJ al RM urma să-i repare reclamantului prejudiciul moral, prin plata compensaţiei băneşti în mărime de 15 000 lei, invocînd suportarea suferinţelor psihice, cauza lor fiind impunerea la muncă forțată, lipsa posibilității la timp de a-şi asigura familia cu produse alimentare, achitarea serviciilor comunale, fiind nevoit să efectueze împrumuturi băneşti.

La 02 martie 2015, Vitalie Barancean a înaintat cerere privind mărirea cuantumului pretenţiilor din acţiune, prin care a solicitat suplimentar încasarea în beneficiul său a sumei de 558,55 lei şi a sumei de 799,81 lei cu titlu de compensație pentru pierderile cauzate prin neachitarea la timp a restanţei salariate pentru lunile ianuarie-octombrie, decembrie 2011 şi respectiv pentru lunile ianuarie, martie-noiembrie a anului 2012. Prin încheierea protocolară din 09 martie 2015, în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Penitenciarul nr. 16 Pruncul. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 20 iulie 2015 s-a respins, ca fiind depusă împotriva pârâtului necorespunzător, cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Barancean împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare a MJ al RM.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 13 august 2015, Vitalie Barancean a depus cerere de apel, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Vitalie Barancean şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 20 iulie 2015. La 31 decembrie 2015, Vitalie Barancean a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acestora cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că hotărîrile instanţelor inferioare sunt neîntemeiate, deoarece instanţele au dat o apreciere juridică incorectă raportului material litigios, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material.

Totodată susţine că verificarea temeiniciei şi legalității pretenţiei de plată a restanţei salariale urma a fi efectuată prin prisma dispoziţiilor legale prevăzute de art. 4 Codul muncii. Consideră recurentul că, prin respingerea cerinţei de plată a restanţei salariale, sunt încălcate prevederile art. 1 Protocol 1 al Convenţiei Europene ale Dreptului Omului, deoarece neprimind salariul la timp, nu a putut să se folosească de acest bun şi să dispună de el la discreția sa, fapt prin care i-a fost încălcat dreptul la protecţia proprietăţii. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Vitalie Barancean în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vitalie Barancean nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

3 Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vitalie Barancean ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Vitalie Barancean se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat 4