2ra-469/16 — Restasbilirea la locul de muncă, rectificarea înscrisuzrilor efectuate în carnetul de muncă, plata salariului pentru absenţa forţată de la muncă, compensarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-469/16 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău – S. Gîrbu Instanţa de apel: CA Chişinău – Iu. Cimpoi, V. Braşoveanu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Tamara Chişca- Doneva, Judecători Ion Druţă, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Victor Brânză în interesele Feodorei Rusu în pricina civilă la acţiunea Feodorei Rusu împotriva Societăţii pe Acţiuni „ S.B.i.” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, rectificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă, plata salariului pentru absenţa forţată de la muncă, compensarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor judiciare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din data de 29 octombrie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „S.B.i.”, s-a casat integral hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată, cu întoarcerea executării hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din data de 14 iulie 2015, CONSTATĂ: La data de 02 martie 2015 Rusu Feodora s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „S.B.i” privind anularea ordinului de concediere nr. 42 din 22 decembrie 2014, restabilirea la locul de muncă, rectificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu în mărime de 12 500 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi cheltuielilor judiciare în mărime de 5 000 lei ( f.d. 1-4). În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, că în temeiul ordinului din 23 noiembrie 2004 a fost angajată în funcţia de inginer- constructor în cadrul SA „S.B.i”.

Începînd cu data de 01 mai 2005 deţine funcţia de administrator – coordonator din cadrul SA „S.B.i” în baza ordinului din 29 aprilie 2005. Reclamanta menţionează, că în luna aprilie 2014 director al SA „S.B.i” a fost numită Vostricova Anna, care în scurt timp după numire a început remanierile în personalul întreprinderii. La solicitarea directorulul întreprinderii de a demisiona, reclamanta a refuzat, fiind informată că va fi concediată indiferent de circumstanțe.

1 Începînd cu 01 noiembrie 2014, prin ordin a fost transferată la program redus de muncă cu 4 ore pe zi, 5 zile pe săptămînă, cu programul de muncă în prima jumătate a zilei, între orele 09:00 şi 13:00, drept urmare a reducerii orelor de muncă s-a redus şi salariul de la suma de 4 088,05 lei la suma de 2 243,04 lei, achitată la finele lunii noiembrie 2014. Reclamanta mai indică, că la data de 03 decembrie 2014 a făcut cunoştinţă cu ordinul din 02 decembrie 2014 de preavizare cu privire la reducerea statelor de personal la SA „S.B.i” şi că la expirarea a 2 luni va fi concediată din acest motiv. La data de 19 decembrie 2014, în a doua jumătate a zilei, angajaţii întreprinderii au fost înștiințați despre faptul că ziua de 20 decembrie 2014 este zi lucrătoare.

Reclamanta activînd conform programului de muncă stabilit pentru ea pînă la ora 13.00, nu a fost informată şi respectiv la data de 20 decembrie 2014 nu s-a prezentat la serviciu, dar a plecat la ceremonia de comemorare a fratelui său decedat. Despre faptul că ziua de 20 decembrie 2014 este zi lucrătoare nu a cunoscut şi nici nimeni nu a informat-o.

Fiindcă nu sărbătoreşte Crăciunul pe stil nou, a comunicat administraţiei că este de acord să lucreze pe data de 25 şi 26 decembrie 2014. La data de 22 decembrie 2014 la sfîrşitul programului de muncă directorul întreprinderii i-a cerut să explice motivele neprezentării la serviciu pe data de 20 decembrie 2014. La data de 23 decembrie 2014 i s-a adus la cunoştinţă ordinul de concediere, pentru lipsa de la serviciu timp de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă din 20 decembrie 2014. Nefiind de acord cu ordinul de concediere, s-a adresat Inspecţiei Muncii şi în cadrul controlului efectuat reprezentanţii întreprinderii au prezentat informații false privind programul de muncă. Inspecţia Muncii i-a recomandat să se adreseze în instanţa de judecată pentru a soluţiona litigiul.

Reclamanta consideră, că concedierea sa şi ordinul emis de SA „S.B.i” la data de 22 decembrie 2014 sunt ilegale, deoarece absenţa sa de la serviciu pentru data de 20 decembrie 2014 este motivată. Mai mult ca atît, în luna decembrie a anului 2014 a activat în cadrul întreprinderii doar 4 ore pe zi şi respectiv nu poate fi concediată pentru lipsa de la serviciu mai mult de 4 ore consecutive. Rusu Feodora consideră că SA „S.B.i” a încălcat prevederile art. 88 Codul Muncii şi a neglijat drepturile reclamantei, administraţia întreprinderii era obligată ca odată cu preavizarea să-i propună în scris un alt loc de muncă în cadrul unităţii respective şi să-i acorde o zi liberă cu menţinerea salariului pentru căutarea unui alt loc de muncă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din data de 14 iulie 2014 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, s-a anulat ordinul de concediere, s-a obligat SA „S.B.i” de a efectua rectificările înscrierii în carnetul de muncă cu restabilirea Feodorei Rusu în funcţia deţinută, s-a încasat din contul SA „S.B.i” în beneficiul Feodorei Rusu salariul pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 15 000 lei, prejudiciul moral în mărime de 2 500 lei, taxa de stat în mărime de 525 lei. S-a dispus executarea imediată a Hotărîrii în privinţa restabilirii la muncă şi încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 2500 lei ( f.d.

87). Temei de constatare a ilegalităţii ordinului de concediere instanţa de fond a reţinut 2 prevederile art. 88 Codul Muncii referitor la procedura de concediere în cazul lichidării unităţii, reducerii numărului sau a statelor de personal, inclusiv că reclamanta avea timp redus de muncă de 4 ore, că la 20 decembrie 2014 a absentat motivat. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 14 iulie 2015 avocatul Viorel Chetruşcă în interesele SA „S.B.i a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ( f.d. 96-97). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 29 octombrie 2015 s-a admis apelul declarat de SA „S.B.i, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 14 iulie 2015, s-a adoptat o hotărîre nouă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, cu întoarcerea executării hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 iulie 2015, în partea încasării unui salariu mediu lunar, s-a încasat din contul Feodorei Rusu în beneficiul SRL „S.B.i” suma de 2500 lei ( f.d. 125). În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a reţinut următoarele circumstanțe de fapt şi de drept. În baza ordinului nr. 18 din 23 noiembrie 2004 Rusu Feodora a fost angajată în calitate de inginer- constructor în cadrul SA „S.B.i”, ulterior la data de 01 mai 2005 a fost transferată în funcţia de administrator- coordonator. În baza ordinului nr. 39 din data de 02 decembrie 2014 în legătură cu reducerea statelor de personal a fost preavizată sub semnătură cu 2 luni înainte de preconizata concediere ( f.d.

37). Prin ordinul nr. 42 din 22 decembrie 2014 Rusu Feodora a fost concediată în baza art.86 alin.1, lit. h) Codul Muncii pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă ( f.d. 48). Colegiul a reţinut, că deşi intimata a recunoscut absenţa nemotivată de la serviciu timp de 4 ore consecutive, a refuzat să semneze ordinul de concediere, fapt confirmat prin actul nr. 1 din 23 decembrie 2014 ( f.d. 38). Argumentul intimatei precum că, nu a cunoscut faptul că ziua de 20 decembrie 2014 a fost declarată zi lucrătoare, a fost apreciat critic de către instanţa de apel şi nu a fost reţinut, ca fiind contradictorii cu materialele administrate la pricina civilă.

Ziua de 20 decembrie 2014 a fost stabilită zi lucrătoare prin Hotărîrea Guvernului nr. 990 din 06 decembrie 2013 cu privire la zilele de odihnă în anul 2014, fiind o informaţie de interes public, publicată în Monitorul Oficial nr.291-296/1099 din 13.12.2013. Neprezentarea reclamantei la serviciu în ziua declarată lucrătoare, fără motive întemeiate, constituie temei de desfacere a contractului de muncă la inițiativa administraţiei, în temeiul art. 86 alin. 1, lit. h) Codul Muncii. Instanţa de apel a constatat legalitatea ordinului de concediere a Feodorei Rusu, astfel pretenţiile înaintate cu privire la restabilirea la locul de muncă deţinut, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, efectuarea rectificărilor în carnetul de muncă, precum şi încasarea prejudiciului moral şi cheltuielilor judiciare sunt neîntemeiate.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 13 ianuarie 2016, avocatul Brânză Victor în interesele Feodorei Rusu a depus recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din data de 14 iulie 2015 ( f.d. 139-145). În motivarea recursului, recurenta a invocat, că decizia instanţei de apel nu este 3 întemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. La emiterea deciziei nu s-au aplicat prevederile art. 88 alin. 1 Codul Muncii, care au fost aplicat corect de către prima instanţă, s-a interpretat eronat prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 990 din 06 decembrie 2013 cu privire la declararea zilelor de odihnă pentru anul 2014, a apreciat arbitrar probele prezentate şi a formulat concluzii eronate.

La data de 04 martie 2016 SA „ S.B.i” prin intermediul avocatului Grosu Alexandru a depus referinţă, solicitînd declararea recursului inadmisibil ( f.d. 157-158). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 29 octombrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la data de 13 noiembrie 2015, confirmare privind recepționarea acestei la materialele dosarelor lipseşte. În aceste circumstanței, recursul, depus la 13 ianuarie 2016, se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către avocatul Brânza Victor în interesele Feodorei Rusu este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatorii şi a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează, că recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele judecătoreşti, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurenta şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al.

3 constituie temei de 4 declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către avocatul Brânză Victor în interesele Feodorei Rusu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Brânză Victor în interesele Feodorei Rusu inadmisibil. Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Brânză Victor în interesele Feodorei Rusu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015, în pricina civilă la acţiunea Feodorei Rusu împotriva Societăţii pe Acţiuni „ S.B.i.” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, rectificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă, plata salariului pentru absenţa forţată de la muncă, compensarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor judiciare.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Tamara Chişca- Doneva Judecători Ion Druţă Maria Ghervas 5