2rc-202/16 — Cerere de validare a creanței

prima instanţă: M. Ciugureanu dosarul nr. 2rc-202/16 DECIZIE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către avocatul Leu Vasile, în interesele Societăţii cu răspundere limitată „Profmet-Grup”, în cauza civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Restart - Construct” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015, prin care a fost respinsă cererea Societăţii cu răspundere limitată „Profmet-Grup” de admitere a creanţei ca depusă tardiv constată: La 18 septembrie 2014 SRL „Restart - Construct” a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată pe motiv de incapacitate de plată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Restart - Construct”, desemnat în calitate de administrator provizoriu – Guţu Sergiu, care a fost obligat de a întocmi şi prezenta pînă la data examinării cauzei un raport privind existenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate, mărimea şi componenţa masei debitoare şi posibilităţile continuării activităţii economice a debitorului, au fost destituite organele de conducere de la gestionarea întreprinderii şi a patrimoniului, precum şi obligat de a notifica toţi creditorii cunoscuţi despre depunerea cererii introductive cu prezentarea dovezii comunicării instanţei de insolvabilitate.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Restart - Construct”, cu aplicarea falimentului simplificat, Guţu Sergiu a fost numit în calitate de lichidator, stabilit termenul limită de pînă la 13 iunie 2015 pentru înregistrarea de către creditori a cererilor de validare a creanţelor, iar lichidatorul a fost obligat de a notifica toţi creditorii cunoscuţi şi de a publica dispozitivul hotărîrii în Monitorul Oficial. La 08 septembrie 2015 SRL „Profmet-Grup” a depus cerere de validare a creanţei în mărime de 19572,01 lei, pe care o avea SRL „Restart - Construct” faţă de creditor la data intentării procesului de insolvabilitate.

Lichidatorul Sergiu Guţu, la rîndul său, în cadrul şedinţelor a instanţei de insolvabilitate a cerut respingerea ca depusă tardiv a cererii SRL „Profmet-Grup” de admitere a creanţei, pe motiv că societatea a fost notificată despre intentarea procesului de insolvabilitate, fapt confirmat prin avizul de recepţie din 11 mai 2015, anexat la materialele cauzei. La fel a indicat că, lipsesc careva temeiuri de repunere în termen a cererii de admitere a creanţei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015, a fost respinsă cererea SRL „Profmet-Grup” de admitere a creanţei ca depusă tardiv.

La 04 ianuarie 2016 avocatul Leu Vasile, în interesele SRL „Profmet-Grup”, a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015, prin care a cerut repunerea în termen a recursului declarat, admiterea cererii de recurs şi casarea încheierii instanţei de insolvabilitate din 01 decembrie 2015. În motivarea recursului a indicat că, cadrul legal expres indică că notificarea şi înştiinţarea cad în sarcina administratorului/lichidatorului, care se fac prin scrisori recomandate şi urmează a fi publicate în Monitorul Oficial. În cazul dat însă, lichidatorul nu a notificat în modul corespunzător creditorul „Profmet-Grup” despre intentarea procesului de insolvabilitate, iniţierea procedurii simplificate a falimentului, din care cauză creditorul a fost în imposibilitate de a înainta creanţa în sumă de 19572,01 lei în termenul stabilit.

Avizul simplu anexat la materialele cauzei nu poate fi admis ca probă, în cazul în care acesta urma a fi unul recomandat. Ba mai mult, şi semnătura unui oarecare „Chihan” nu poate confirma notificarea creditorului, în situaţia în care ultimul nu cunoaşte o astfel de persoană. Şi faptul publicării în Monitorul Oficial a hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de debitor nu poate constitui un temei de notificare a creditorului, în cazul în care recurentul nu cunoştea nimic despre insolvenţa SRL „Restart - Construct” şi, deci, nu avea cum urmări publicaţiile din Monitorul Oficial. Or, despre intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitor recurentul a aflat întîmplător, abia la 11 august 2015, cînd se afla în incinta Curţii de Apel Chişinău, din care cauză în termenul legal – la 08 septembrie 2015 a depus cerere de validare a creanţei.

Deoarece nu a recepţionat încheierea instanţei de insolvabilitate din 01 decembrie 2015, constituie temei de a repune în termen recursul declarat. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie, cu menţinerea încheierii recurate din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Conform art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Aceleaşi prevederi sunt stipulate şi la art. 8 alin. (1) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, şi care indică că hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. După cum denotă actele cauzei, încheierea Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost respinsă ca depusă tardiv cererea SRL „Profmet-Grup” de admitere a creanţei, a fost emisă la 01 decembrie 2015. Or, prin prisma normelor enunţate, este cert că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii menţionate a expirat la 16 decembrie 2015. Cu toate acestea, recursul împotriva acestei încheieri a fost declarat de către SRL „Profmet-Grup” numai la 04 ianuarie 2016, respectiv în afara termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 8 al Legii insolvabilităţii.

Este de menţionat că faptul depunerii recursului în afara termenului legal se atestă prin însuşi solicitarea recurentului cu privire la repunerea recursului în termenul de declarare care, însă, se constată a fi una neîntemeiată, deoarece recurentul nu a invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen. Or, din sensul art. 116 alin.(1) şi (3) CPC rezultă că, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). De altfel, nu poate fi reţinută însuşi invocarea recurentului în cererea de recurs precum că dînsul nu a recepţionat încheierea motivată a instanţei de insolvabilitate, deoarece fiind prezent la şedinţa din 01 decembrie 2015 şi fiind la curent cu soluţia adoptată, recurentul urma să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a contesta în termen hotărîrea judecătorească. Acest drept este dedus şi din prevederile art. 56 al.

(3) CPC, care indică că participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiunilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. La fel şi art. 61 al. (1) CPC prevede că, părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În această ordine de idei este cert că, depunînd cererea de recurs împotriva încheierii primei instanţe în afara termenului legal, recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

Prin urmare, cerinţa de repunere în termen a recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen şi în toate cazurile instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, pentru considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că recurentul, fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de repunere în termen a recursului şi de a respinge recursul declarat de SRL „Profmet-Grup” ca tardiv, cu menţinerea încheierii contestate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge cererea avocatului Leu Vasile, în interesele Societăţii cu răspundere limitată „Profmet-Grup”, cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului.

Se respinge recursul declarat de avocatul Leu Vasile, în interesele Societăţii cu răspundere limitată „Profmet-Grup”, ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015, în cauza civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Restart - Construct” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat