3ra-364/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Patraşcu nr. 3ra-364/16 instanţa de apel: N. Cernat, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Ceceli în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Ceceli împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Victor Ceceli şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 aprilie 2015, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 12 decembrie 2014, Victor Ceceli a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, la 15 octombrie 2014, a expediat în adresa Consiliului Superior al Magistraturii cerere cu privire la încălcarea eticii profesionale şi a prevederilor din Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova de către judecătorii Curţii de Apel Cahul, Curţii Supreme de Justiţie, Curţii de Apel Chişinău şi Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău, care potrivit avizului de recepţie a fost recepţionată la 20 octombrie 2014. Relatează că la 02 decembrie 2014, a recepţionat actul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3912 m/i din 26 noiembrie 2014, semnat de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Victor Micu. Susţine că contrar prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cererea prealabilă a fost examinată de Consiliul Superior al Magistraturii la 26 octombrie 2014. Indică că la 24 octombrie 2014, pe portalul informaţional analitic ava. md, a fost publicat un articol şi anume: „Forumul Economic Internaţional: în RM este cel mai corupt sistem judecătoresc din lume”, care este rezultatul nesancţionării judecătorilor.

1 Indică că prin cererea din 15 octombrie 2015, a indicat încălcările admise de către judecători privind etica judecătorească, precum şi a încălcărilor lor faţă de el, în vederea sancţionării disciplinare, însă după cum reiese din răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3912 m/i din 26 noiembrie 2014, în urma efectuării unui control, s-a stabilit că a fost depusă contestaţie împotriva deciziei agentului constatator din 18 aprilie 2014, în baza căreia dânsul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 69 alin. (l) si (2) Cod contravenţional, fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 70 unităţi convenţionale, care se află spre examinare la Judecătoria Cahul.

Menţionează că la 30 aprilie 2014, a contestat decizia agentului constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Comrat, de sancţionare contravenţională, dat fiind faptul că este una ilegală, contestaţie care urma a fi examinată de Judecătoria Cahul. Menţionează că în cadrul şedinţei de judecată din 23 septembrie 2014, la examinarea contestaţiei nominalizate, dânsul nu s-a prezentat, din considerentul că citaţia Judecătoriei Cahul a fost expediată cu încălcarea prevederilor art. 379 şi art. 382 Cod contravenţional, fiind redactată într-o limbă necunoscută de destinatar, precum şi cu încălcarea art. 351 Cod contravenţional privind nerespectarea Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (2) pct. 6) CPP, reieşind din acţiunile judecătorului, considerând că au apărut circumstanţe care pun la îndoială imparţialitatea ultimului, la 13 septembrie 2014, a expediat în adresa Judecătoriei Cahul cerere de recuzare, care potrivit avizului a fost recepţionată la 16 septembrie 2014, iar prin încheierea Judecătoriei Cahul nr.5-36/14, cererea de recuzare a fost respinsă ca neîntemeiată. Consideră că a fost ilegal privat de posibilitatea exercitării drepturilor sale procesuale, în şedinţa de judecată din 05 noiembrie 2014, dânsul la fel nu s-a prezentat, din considerentul că nu-i era cunoscută încheierea prin care a fost respinsă recuzarea, iar citaţia a fost expediată cu încălcarea legii, fără aviz recomandat.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 4 alin. (3) lit. a), art. 7 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art. 1, art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, art. 6, 12 din Legea cu privire la statutul judecătorului, art. 13, 118 din Constituţia Republicii Moldova, art. 24 CPC. Solicită anularea actului nr. 3912 m/i din 26 noiembrie 2014 emis de Consiliul Superior al Magistraturii, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a obliga instanţele judecătoreşti indicate în cererea de chemare în judecată să-i expedieze actele judecătoreşti emise în limba pe care o posedă şi anume, în limba rusă şi repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei.

Prin cererea depusă suplimentară, Victor Ceceli a solicitat la fel, anularea actului nr. 3912 m/i din 26 noiembrie 2014 emis de Consiliul Superior al Magistraturii ca ilegal şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a aplica sancţiuni legale faţă de judecătorii ce încalcă etica profesională, precum şi repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 aprilie 2015 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2015 a fost respins, din lipsă de temei, apelul declarat de Victor Ceceli şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 04 ianuarie 2016, Victor Ceceli a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărârii de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a obiectat asupra modului în care instanțele de judecată au dat apreciere circumstanțelor cauzei și asupra aplicării normelor de drept. Invocă că în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţia RM, nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, iar în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Constituţia RM, libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Indică că în conformitate cu prevederile art. 119 din Constituţia RM, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căi de atac, în condiţiile legii. Invocă că la 22 decembrie 2015, a primit copia deciziei recurate, care însă nu era tradusă în limba rusă, motiv pentru care consideră că a fost lipsit de dreptul de a contesta decizia menţionată.

Consideră decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe neîntemeiate, deoarece instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii în fond, incorect au aplicat şi interpretat normele de drept material. La 08 februarie 2016, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Victor Ceceli ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 15 decembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 115), însă careva date care ar confirma recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 ianuarie 2016 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 3 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Victor Ceceli, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Victor Ceceli, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Ceceli, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Victor Ceceli se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 4