2ra-308/16 — Declararea nulităţii contractului

prima instanţă: T. Andronic dosarul nr. 2ra-308/16 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Dumitru Mardari Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Constantin Slivciuc şi Serghei Slivciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc împotriva lui Valerian Slivciuc, Liubov Slivciuc şi Primăria satului Vorniceni cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie şi a actului de proprietate împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Liubov Slivciuc, casată hotărârea Judecătoriei Străşeni din 22 mai 2015 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 18 februarie 2014, Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valerian Slivciuc, Liubov Slivciuc şi Primăria satului Vorniceni cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie şi a actului de proprietate.

În motivarea acţiunii au indicat că sunt fraţi cu Valerian Slivciuc, iar Liubov Slivciuc este mama lor. Susţin că toţi au locuit în imobilul situat în satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62. Ulterior, Serghei şi Valerian au creat familii şi au plecat din acest imobil cu excepţia lui Constantin Slivciuc. Indică că lotul cu destinaţia construcţie situat în satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62, a aparţinut cu drept de folosinţă bunicii lor Nina Moraru, decedată la 01 martie 1990, care deţinea dreptul de proprietate asupra casei cu suprafaţă de 80,1 m2 construită în anul 1940, fapt confirmat prin extrasul din Registrul de 1 evidenţă a gospodăriilor nr. 4, contul personal 360 şi extrasul din Registrul de conturi a gospodăriilor pe anii 1967-1970, 1980-1982.

Invocă că pe acelaşi lot a fost construită casa părintească cu suprafaţa de 140,8 m2, fapt confirmat prin extrasul de evidenţă a gospodăriilor nr. 4, contul personal 361. Menţionează că după decesul bunicii în gospodărie a rămas să trăiască mama lor Liubov Slivciuc, sora Zinaida Slivciuc cu familia şi Constantin Slivciuc. Susţin că la 07 septembrie 1990, Primăria satului Vorniceni i-a eliberat lui Liubov Slivciuc, certificatul nr. 1304 prin care se adevereşte că imobilul cu suprafaţă de 80,1 m2, casa bunicii şi imobilul cu suprafaţa de 140,8 m2, casa construită de părinţi, ambele amplasate pe terenul cu suprafaţa cu 0, 1258 ha aparţin ei, ce a servit temei de înregistrare a dreptului de proprietate la ÎS „Cadastru”.

Invocă că aveau acces la imobil şi la data de 16 octombrie 2013 în sertarul unui dulap au depistat testamentul din 21 aprilie 1988 semnat de defuncta Nina Moraru, care a testat toată averea ei în cote părţi egale lui Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc. Relatează că în scopul verificării dacă nu a fost eliberat un alt testament de către bunica sa, au apelat la Serviciul de Arhivă a Ministerului Justiţiei, care la 28 noiembrie 2013 prin răspunsul nr. 15/177 a confirmat că testamentul din 21 aprilie 1988 nu a fost revocat având efecte juridice. Susţin că în atare circumstanţe a depistat că mama lor, Liubov Slivciuc a obţinut ilegal certificatul nr. 1304 din 07 septembrie 1990 după decesul proprietarei Nina Moraru, ce confirmă că casa cu 80,1 m2 le aparţine.

Invocă că la 21 decembrie 2009, Liubov Slivciuc a obţinut titlul deţinătorului de teren pe lotul aferent construcţiei care la 16 iunie 2010 a înregistrat bunurile la ÎS „Cadastru” şi le-a donat lui Valerian Slivciuc. Indică că constatând un şir de ilegalităţi s-au adresat cu o cerere la Inspectoratul de Poliţie Străşeni, pentru a fi verificate circumstanţele înscrierii dreptului de proprietate în mod ilegal pe numele lui Liubov Slivciuc. Susţin că la 23 ianuarie 2014, a fost emisă o ordonanţă a Procuraturii Străşeni cu privire la neînceperea urmăririi penale. Afirmă că Liubov Slivciuc, fiind fiica Ninei Moraru cunoştea cu bună ştiinţă, despre faptul că imobilul cu suprafaţă de 80,1 m2 aparţinea bunicii şi nu putea înregistra dreptul de proprietate asupra bunului în lipsa unui act juridic.

În acelaşi timp s-a constatat că Primăria satului Vorniceni ilegal a comasat contul nr. 360 deschis pe numele Ninei Moraru cu contul nr. 361 deschis pe numele lui Liubov Slivciuc şi a eliberat certificatul nr. 1304 din 07 septembrie 1990 ilegal. Ulterior Liubov Slivciuc a privatizat ilegal şi lotul de pământ aferent ambelor imobile. Datorită acţiunilor ilegale descrise consideră posibil anularea actelor şi aducerea părţilor la poziţia iniţială. Invocă că despre încălcarea dreptului la moştenire testamentară a aflat numai la data de 16 octombrie 2013, din testamentul găsit, astfel consideră că termenul de prescripţie pentru apărarea dreptului încălcat curge din această dată. 2 Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art.220 alin. (2), 221 alin. (2), 228 Codul civil, art. 6, 85, 166, 175 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, declararea nulităţii contractului de donaţie nr. 3577 din 18 aprilie 2011 în partea donării lotului de teren cu suprafaţa de 0,1258 ha cu numărul cadastral 8042208.119, casa de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2 numărul cadastral 80422008.119.01 imobilele situate în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62, încheiat între Liubov Slivciuc şi Valerian Slivciuc cu aducerea părţilor la poziţia iniţială, anularea certificatului nr. 1304 din 07 septembrie 1990 eliberat de Primăria satului Vorniceni, r-ul Străşeni în partea confirmării dreptului de proprietate asupra casei cu suprafaţa de 84,1 m2 a lui Liubov Slivciuc ce a servit temei de înregistrare a dreptului de proprietate a ultimei la ÎS „Cadastru”, anularea titlului deţinătorului de teren nr. 779 din 21 decembrie 2009 eliberat lui Liubov Slivciuc ca ilegal, radierea din Registrul bunurilor imobile înscrisul dreptului de proprietate pe numele lui Valerian Slivciuc şi Liubov Slivciuc asupra bunurilor imobile numărul cadastral 8042208.119 şi 8042208.119.01, recunoaşterea dreptului de proprietate după Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc asupra imobilului cu suprafaţa de 84,1 m2, situat în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62, numărul cadastral 8042208.119.01 în cote părţi ideale a câte ½ ca urmare a acceptării succesiunii testamentare, după decesul lui Nina Moraru.

Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 22 mai 2015 a fost declarat nul contractul de donaţie nr. 3577 din 18 aprilie 2011, în partea prin care a fost donată casa de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2 cu numărul cadastral 8042208.119.01 şi lotul de teren cu suprafaţa de 0,1258 ha, cu numărul cadastral 8042208.119, situate în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62, încheiat între Liubov Slivciuc şi Valerian Slivciuc cu aducerea părţilor la poziţia iniţială, declarat nul certificatul nr. 1304 din 07 septembrie 1990 eliberat de Primăria satului Vorniceni din r-nul Străşeni pe numele lui Liubov Slivciuc, ce atestă dreptul de proprietate a acesteia asupra casei de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2 cu numărul cadastral 8042208.119.01, titlul dreptului deţinătorului de teren nr. 779 din 21 decembrie 2009 eliberat pe numele lui Liubov Slivciuc, recunoscut dreptul de proprietate în cote părţi ideale a câte ½ cotă parte a reclamanţilor Serghei Slivciuc, şi Constantin Slivciuc, asupra casei de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2, cu numărul cadastral 8042208.119.01, situată în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de Liubov Slivciuc,

casată hotărârea Judecătoriei Străşeni din 22 mai 2015 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc împotriva lui Valerian Slivciuc şi Liubov Slivciuc, intervenient accesoriu Primăria satului Vorniceni, r-nul Străşeni cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie nr. 3577 din 18 aprilie 2011 privind donaţia terenului cu suprafaţă de 0,1258 ha, cu numărul cadastral 804220.119 şi casa de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2, cu numărul cadastral 8042208.119.01, situate în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62, anularea certificatului nr. 1304 din 07 septembrie 1990, 3 eliberat de Primăria satului Vorniceni, r-nul Străşeni, anularea ca ilegal a titlului dreptului deţinătorului de teren nr. 779 din 21 decembrie 2009, eliberat pe numele lui Liubov Slivciuc, a recunoaşte dreptul de proprietate pe cote părţi ideale a câte ½ cotă a lui Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc asupra casei de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2 cu numărul cadastral 8042208.119.01, situată în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62. La 14 decembrie 2015, Constantin Slivciuc şi Serghei Slivciuc au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 29 octombrie 2015 prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că instanţa de apel nu a apreciat probatoriul în corespundere cu prevederile art. 373 alin. (2-5) CPC şi nu a verificat corespunzător circumstanţele cauzei în coraport cu rapoartele juridice stabilite în speţă ce au importanţă pentru soluţionarea corectă a pricinii. Susţin că instanţa de apel a făcut o abordare greşită că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, concluziile instanţei de fond fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi a aplicat eronat normele materiale.

Indică că instanţa de apel referindu-se la prevederile art. 321 alin. (2) Cod civil, care stipulează că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândeşte la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile le aplică eronat speţei, ori din circumstanţele de fapt stabilite la examinare s-a constatat că intimaţii pretind la un bun imobil, care are un alt proprietar, referindu-se la necesitatea respectării dreptului la moştenirea testamentară a lor. Nulitatea actelor juridice se referă şi la proprietatea asupra terenului cu numărul cadastral 8042208.119 cu suprafaţa de 0,1258 ha ce s-a datorat ca urmare a comasării conturilor lui Nina Moraru şi Liubov Slivciuc, ilegal şi ca urmare a eliberării certificatului nr. 1304 din 07 septembrie 1990 ilegal, ce a servit temei de înregistrare a dreptului de proprietate la ÎS „Cadastru” pe numele lui Liubov Slivciuc.

Invocă că instanţa de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare actelor de proprietate ale Ninei Moraru, extraselor din cartea gospodăriilor ce confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului cu suprafaţă de 84, 1 m2 cu terenul aferent construcţiei, având modul de folosinţă a terenului. Susţin că adeverinţa nr. 271 din 10 septembrie 1990 la care se referă instanţa de apel precum că dreptul de proprietate asupra casei cu suprafaţă de 84,1 m2 ar fi aparţinut pe cote-părţi Ninei Moraru şi lui Liubov Slivciuc, câte ½, nu produce efecte juridice, deoarece adeverinţa respectivă este datată cu 10 septembrie 1990, fiind vizibil că înscrierea ca coproprietari a Ninei Moraru şi Liubov Slivciuc este efectuată cu două pixuri diferite, nefiind stabilit provenienţa celui de al doilea înscris.

Menţionează că conform registrului alfabetic a proceselor succesorale cu indicii 2-9 pe perioada anilor 1986-1993 şi a opisului alfabetic a dosarelor 4 succesorale pe anii 1994-1998, ţinut de Biroul Notarial de Stat din or. Străşeni, după decesul Ninei Moraru nu a fost deschisă procedura succesorală. Indică că instanţa de apel nu a dat o apreciere înscrisului eliberat de Ministerul Justiţiei din 28 noiembrie 2013 din care rezultă că testamentul din 21 aprilie 1988 nu a suferit modificări producând efecte juridice, iar din informaţia Registrului de evidenţă a gospodăriilor nr. 4 contul nr. 360, dreptul de proprietate asupra imobilului cu suprafaţa de 84,1 m2 este înscris numai după Nina Moraru.

Susţin că instanţa de apel greşit concluzionează că moştenitorii testamentari a Ninei Moraru nu şi-au exercitat dreptul la moştenire testamentară, fiind constatat că Constantin Slivciuc tot timpul a locuit în casă, iar Serghei Slivciuc are depusă cerere în Judecătoria Străşeni. Invocă că instanţa de apel interpretează eronat şi prevederile art. 320 alin. (2) Cod civil, care specifică că dreptul de proprietate poate fi obţinut şi în baza hotărâri judecătoreşti, deoarece pornind de la faptul că la momentul aflării despre existenţa testamentului, acesta era înscris pe numele lui Valerian Slivciuc, nu era posibil de a realiza dreptul la moştenirea testamentară a subsemnaţilor, decât prin anularea dreptului de proprietate obţinut de Liubov Slivciuc şi Valerian Slivciuc.

Menţionează că testamentul din 21 aprilie 1988 nu poate fi ignorat, deoarece urmează a fi respectată voinţa testatorului în conformitate cu prevederile legale urmând a atenţiona că partea intimată nu a avut careva cerinţe de declararea nulităţii testamentului, iar afirmaţiile că Constantin Slivciuc şi Serghei Slivciuc au ştiut despre existenţa lui, încă la data întocmirii este declarativă, nefiind probată prin nimic. Dimpotrivă Liubov Slivciuc susţinând că a cunoscut despre existenţa testamentului nu putea acţiona la operarea modificărilor în Registrele gospodăriilor şi primirea certificatului nr. 1304 intenţionat ignorând voinţa testatorului şi lezând drepturile la moştenire testamentară a lui Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc.

La 21 ianuarie 2016, Liubov Slivciuc a depus referinţă la cererea de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 prin care a solicitat respingerea recursului cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost recepţionată de către Constantin Slivciuc la 16 noiembrie 2015, fapt confirmat prin recipisă anexată la materialele cauzei (f. d. 202, vol. I). Prin urmare, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au depus recursul la 14 decembrie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de 5 apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum rezultă din materialele pricinii, prima instanţă fiind investită cu judecarea cererii de chemare în judecată a lui Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc împotriva lui Valerian Slivciuc şi Liubov Slivciuc, a constatat temeinicia acestea şi admiţând-o, a declarat nul contractul de donaţie nr. 3577 din 18 aprilie 2011, în partea prin care a fost donată casa de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2 cu numărul cadastral 8042208.119.01 şi lotul de teren cu suprafaţa de 0,1258 ha, cu numărul cadastral 8042208.119, situate în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62, încheiat între Liubov Slivciuc şi Valerian Slivciuc cu aducerea părţilor la poziţia iniţială, declarat nul certificatul nr. 1304 din 07 septembrie 1990 eliberat de Primăria satului Vorniceni din r-nul Străşeni pe numele lui Liubov Slivciuc, ce atestă dreptul de proprietate a acesteia asupra casei de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2 cu numărul cadastral 8042208.119.01, titlul dreptului deţinătorului de teren nr. 779 din 21 decembrie 2009 eliberat pe numele lui Liubov Slivciuc, recunoscut dreptul de proprietate în cote părţi ideale a câte ½ cotă parte a reclamanţilor Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc, asupra casei de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2, cu numărul cadastral 8042208.119.01, situată în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62. Instanţa de apel,

judecând apelul declarat de Liubov Slivciuc, l-a admis şi, casând hotărârea primei instanţe, a adoptat o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă integral. Potrivit art. 138 alin. (4) CPC, care reglementează prezentarea înscrisurilor în instanţa de judecată, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri când instanţa consideră necesară prezentarea originalului.

În speţă, prin prisma normei enunţate, se constată că, deşi ca temei de înaintare a prezentei cereri de chemare în judecată şi solicitarea declarării nulităţii contractului de donaţie nr. 3577 din 18 aprilie 2011, anularea certificatului nr. 1304 din 07 septembrie 1990 eliberat de Primăria satului Vorniceni, r-nul Străşeni, anularea ca ilegal a titlului dreptului deţinătorului de teren nr. 779 din 21 decembrie 2009 eliberat pe numele lui Liubov Slivciuc, recunoaşterea dreptul de proprietate pe cote părţi ideale a câte ½ cotă a lui Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc asupra casei de locuit cu suprafaţa de 84,1 m2 cu numărul cadastral 8042208.119.01, situată în r-nul Străşeni, satul Vorniceni, str. Ştefan cel Mare, 62, a fost invocată existenţa testamentului nr. 1-169 din 21 aprilie 1988 potrivit căruia Nina Moraru a testat toată averea sa lui Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc, la materialele dosarului nu se regăseşte originalul acestui testament, fiind anexată doar o xerocopie a acestui act, care, deşi întru certificare, ar avea aplicate careva ştampile, acestea sunt ilizibile (f. d. 66 vol. 1). 6 Mai mult că nici din procesul-verbal al şedinţelor de judecată a primei instanţe şi a instanţei de apel nu rezultă că originalul testamentului contestat ar fi fost examinat de către instanţa de judecată.

Or, întru examinarea corectă a litigiului, originalul testamentului urma a fi prezentat şi examinat de instanţa de judecată în mod obligatoriu. Pe de altă parte, instanţa de recurs constată ca neînţeleasă reţinerea instanţei de apel, la adoptarea deciziei contestate, în sensul că simplul fapt a deţinerii de către Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc la moment a unui testament nu le dă dreptul acestora de a pretinde la recunoaşterea de către instanţa de judecată a dreptului lor de proprietate asupra bunului imobil. Ori potrivit art. 1449 alin. (1) Cod civil, testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele.

Astfel, testamentul este un act juridic special, prin care persoana, numită testator îşi realizează dreptul de dispoziţie pentru cauză de moarte cu privire la patrimoniul său. La caz, instanţa de recurs constată ca lipsită de certitudine şi reţinerea instanţei de apel precum că după ce au aflat despre testament, reclamanţii nu şi-au exercitat dreptul de a fi recunoscuţi în calitate de moştenitori testamentari şi, în situaţia în care aceștia nu deţin calitatea de moştenitori testamentari sau legali, ei nu deţin un interes legitim de a pretinde anularea actelor juridice, în sensul art. 218 alin. (1) Cod civil. Pe când, anume prin prezenta cerere de chemare în judecată Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc au solicitat repunerea în dreptul lor de moştenitori testamentari, fiind depăşită deja faza acceptării moştenirii la notar, la moment existând un litigiu de drept.

Ca urmare, este evident că decizia instanţei de apel este una nemotivată, concluziile fiind expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator anexat la dosar, precum normele de drept ce reglementează acest aspect. Or, prin prisma prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel urma să verifice, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

La fel, prin prisma normei enunţate, instanţa de apel trebuia să verifice circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale. 7 În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Constantin Slivciuc şi Serghei Slivciuc. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei Slivciuc şi Constantin Slivciuc împotriva lui Valerian Slivciuc, Liubov Slivciuc şi Primăria satului Vorniceni cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie şi a actului de proprietate, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Dumitru Mardari Ala Cobăneanu 8