2ra-1226/16 — Anularea procesului verbal al licitației, declararea nulității contractului de vînzare cumpărare

Prima instanţă: E. Tverdohleb 2ra-1226/16 Instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ştefîrţă Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ştefîrţă Victor împotriva Primăriei oraşului Lipcani privind anularea procesului- verbal al licitaţiei şi declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 ianuarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Ştefîrţă Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Briceni din 03 septembrie 2015, c o n s t a t ă: La 14 februarie 2015, Ştefîrţă Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or.

Lipcani privind anularea procesului-verbal al licitaţiei şi declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare. În motivarea acţiunii a indicat că la şedinţa Consiliului or. Lipcani din 03 septembrie 2014, s-a decis vînzarea-cumpărarea terenului proprietate publică din intravilan, cu suprafaţa de 25 ha, cu nr. cadastral 1402108.008, cu destinaţie grădini, amplasat în or. Lipcani, str. Larga. Mai indică că întru executarea deciziei menţionate, Primăria or. Lipcani a publicat în „Monitorul Oficial” anunţul privind vinderea prin licitaţie a terenului proprietate publică din intravilan, cu suprafaţa de 25 ha, cu nr. cadastral 1402108.008. Reclamantul menţionează că la licitaţia repetată organizată de Primăria or.

Lipcani din 15 decembrie 2014, cîştigător al lotului de teren cu nr. cadastral 1402108.008, a fost desemnat participantul cu nr. 2, Pop Ala, domiciliată în or. Briceni, str. Pescarilor 40. La 15 decembrie 2014, Ştefîrţă Victor a depus la Primăria or. Lipcani o cerere prealabilă privind anularea rezultatelor licitaţiei din 15 decembrie 2014, a terenului proprietate publică din intravilan cu suprafaţa de 25 ha, cu nr. cadastral 1402108.008, cu destinaţie grădini, iar, prin răspunsul Primăriei or. Lipcani nr. 01 din 06 ianuarie 2015, cererea prealabilă a fost respinsă. Reclamantul Ştefîrţă Victor solicită anularea procesului-verbal al licitaţiei publice din 15 decembrie 2014 privind vinderea terenului proprietate publică, cu suprafaţa de 25 ha, cu nr. cadastral 1402108.008, cu destinaţie grădini, amplasat în or.

Lipcani, str. Larga, recunoaşterea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare a terenului agricol cu nr. cadastral 1402108.008, încheiat în baza rezultatelor licitaţiei din 15 decembrie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Briceni din 03 septembrie 2015, a fost respinsă acţiunea înaintată de către Ştefîrţă Victor. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 ianuarie 2016, a fost respins apelul declarat de către Ştefîrţă Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Briceni mun. Chişinău din 03 septembrie 2015. La 18 martie 2016, Ştefîrţă Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 ianuarie 2016 şi a hotărîrii Judecătoriei Briceni din 03 septembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea înaintată de către Ştefîrţă Victor.

În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărîrile instanţelor judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. La 05 mai 2016, Primăria or. Lipcani şi intervenientul accesoriu Pop Ala, prin intermediul avocatului Gheorghiţa Constantin au depus referinţă la recursul declarat de către Ştefîrţă Victor, solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ştefîrţă Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ştefîrţă Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ştefîrţă Victor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ştefîrţă Victor. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Galina Stratulat