3ra-348/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-348/16 prima instanţă: O. Melniciuc instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Galina Stratulat, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Tersis – Comp” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societatea comercială „Tersis – Comp” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău şi casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 august 2014, c o n s t a t ă: La 28 august 2013, societatea comercială „Tersis – Comp” societate cu răspundere limitată a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la SC „Tersis – Comp” SRL a fost efectuat un control fiscal pentru perioada 01 ianuarie 2010 – 30 aprilie 2013, fiind întocmit actul nr.5-660087 din 26.06.2013, în baza căruia, fără a ţine cont de dezacordul reclamantului, a fost emisă decizia nr.2635/1/4 din 24.07.2013.

Nu este de acord cu respectiva decizie, deoarece, în act s-a invocat încălcarea art.24 alin. (10) Cod fiscal, prin deducerea în declaraţia persoanei juridice a impozitului pe venit pentru anul 2012 a sinecostului mărfurilor, care au fost procurate de la SC „Imperiul-Logic Service” SRL, companie care a fost anulată ca plătitor TVA pe 24 august 2012, dar a vîndut marfa în baza facturilor 1 fiscale, ceea ce în opinia organelor fiscale a dus la majorarea cheltuielilor supuse impozitării în sumă de 420 147 lei. Invocă reclamanta că, în actul de control se menţionează la pct.2 că, a încălcat art.101, 102 alin.(1), art. 115 Cod fiscal, deoarece a trecut în cont TVA în baza facturilor fiscale primite de la SC „Imperiul-Logic Service” SRL, căreia i-a fost ridicat statutul de plătitor TVA la 24 august 2012, ceea ce în opinia organului fiscal a dus la micşorarea TVA-ului supus spre achitare în sumă de 94 312 lei.

Totodată, a mai indicat că, în perioada menţionată, cînd a fost recepţionată marfa de la SC „Imperiul-Logic Service” SRL, la SC „Tersis – Comp” SRL a fost instalat un post fiscal, termenul de funcţionare al căruia, a fost prelungit pînă la 31 octombrie 2012. Precizează că, acţionînd în limitele legislaţiei fiscale, a fost oferit acces colaboratorilor organelor fiscale la întreprindere şi la documentaţia primară, mai mult ca atît, colaboratorii fiscali au controlat toate achiziţionările şi vînzările de mărfuri, în ceea ce priveşte facturile fiscale, recepţionate de la SC „Imperiul- Logic Service” SRL şi toate au fost autentificate personal de către colaboratorul fiscal sub semnătură: FB2959662; FB2959663; FB2959664; FB2959665 şi FB2959666 din 16 octombrie 2012. Mai mult, potrivit bazei de date a Inspectoratului Fiscal, la situaţia din 25 octombrie 2012, SC „Imperiul-Logic Service” SRL era ca plătitor de TVA.

În acest sens, datele organelor fiscale privind anularea statutului de plătitor TVA încă la 24 august 2012, contravin datelor sistemului informaţional al Inspectoratului Fiscal, iar, problema privind anularea SC „Imperiul-Logic Service” SRL ca plătitor TVA a fost discutată la nivel de conducere al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău ca rezultat al examinării plîngerii ÎCS „Genesis International” SRL. Astfel, în decizia nr.162 din 20.03.2013, în baza plîngerii ÎCS „Genesis International” SRL asupra deciziei nr.363/p/2 din 08.02.2013, a fost examinată chestiunea în privinţa anulării statutului de plătitor TVA SC „Imperiul-Logic Service” SRL. Consideră SC „Tersis – Comp” SRL că, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău eronat a interpretat prevederile Codului fiscal şi a emis o decizie ilegală şi neîntemeiată. Solicită SC „Tersis – Comp” SRL, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr.2635/1/4 din 24.07.2013, asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei, comisă de către SC „Tersis – Comp” SRL, în partea ce ţine de calcularea şi încasarea la buget a sumei de 94312 lei, în calitate de TVA; micşorarea pierderilor fiscale pentru anul 2012 cu 420147 lei; micşorarea sumei TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară L/05/2013 cu 2503 lei; încasarea majorării de întîrziere în sumă de 6413 lei pentru neachitarea în termen a TVA; aplicarea amenzii în sumă de 28293 lei pentru diminuarea TVA; aplicarea amenzii în mărime de 2000 lei pentru întocmirea neconformă a declaraţiei privind TVA şi declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit şi aplicarea amenzii în mărime de 210152 lei pentru nerepatrierea în termen a mijloacelor provenite din tranzacţiile economice externe.

2 La 10 februarie 2014, SC „Tersis – Comp” SRL a formulat cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd anularea parţială a deciziei nr.2635/1/4 din 24.07.2013, inclusiv pct. I; II; III şi IV, cu excepţia amenzii în valoare de 200 lei aplicată pentru întocmirea neconformă a declaraţiei privind TVA pentru august 2011. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 august 2014, acţiunea înaintată de SC „Tersis – Comp” SRL a fost admisă integral.

A fost anulată decizia nr.236/1/4 din 24.07.2013, emisă de Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chişinău asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei comisă de către SC „Tersis – Comp” SRL, în partea ce ţine de calcularea şi încasarea la buget a sumei de 94312 lei, în calitate de TVA; micşorarea pierderilor fiscale pentru anul 2012 cu 420147 lei; micşorarea sumei TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară L/05/2013 cu 2503 lei; încasarea majorării de întîrziere în sumă de 6413 lei pentru neachitarea în termen a TVA; aplicarea amenzii în sumă de 28293 lei pentru diminuarea TVA; aplicarea amenzii în mărime de 2000 lei pentru întocmirea neconformă a declaraţiei privind TVA şi declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit şi aplicarea amenzii în mărime de 210152 lei pentru nerepatrierea în termen a mijloacelor provenite din tranzacţiile economice externe, ca ilegală.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2015, apelul declarat de Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre prin care, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 28 decembrie 2015, SC „Tersis – Comp” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 august 2014. În motivarea recursului, a invocat recurentul că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 08 decembrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 19 ianuarie 2016. Ţinînd cont de cele indicate, Colegiul consideră că recursul este declarat în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

3 La 28 ianuarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului copia recursului declarat de SC „Tersis – Comp” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. (f.d. 171) Pînă la data fixată pentru examinarea admisibilităţii recursului declarat de SC „Tersis – Comp” SRL, intimatul nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei emisă de instanţa ierarhic inferioară. 4 În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în cadrul judecării pricinii, au fost verificate inclusiv, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea comercială „Tersis – Comp” societate cu răspundere limitată, ca inadmisibil. 5 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea comercială „Tersis – Comp” societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Galina Stratulat Oleg Sternioală 6