3ra-200/16 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-200/16 Prima instanță: judecătoria Briceni (jud. E. Tverdohleb) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc) DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecători: Tamara Chişca-Doneva Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Gospodăria Țărănească ”Stînca Serghei Vasile” împotriva deciziei din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Bălți, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gospodăria Țărănească ”Stînca Serghei Vasile” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Briceni cu privire la contestarea actelor administrative, c o n s t a t ă: La data de 09 martie 2015, GŢ „Stînca Serghei Vasile” s-a adresat cu acţiunea în instanţa de judecată împotiva Inspectoratului Fiscal de Stat Briceni solicitînd anularea deciziei nr. 71 din 17 februarie 2015 a Inspectoratul Fiscal de Stat rl Briceni, anularea deciziei nr. 26 din 17 ianuarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni, anularea Actului nr.1-659860 din 18.12.2014 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău. În motivarea acțiunii s-a invocat că la data de 17 ianuarie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat Briceni a adoptat decizia nr. 26 prin care s-a aplicat GŢ „Stînca Serghei Vasile” o amendă în mărime de 10000 lei pentru împiedicarea controlului prin neprezentarea documentelor de evidență necesare controlului, conform prevederilor art. 253 alin. (1) Cod Fiscal şi o amendă în mărime de 7000 lei penfru efectuarea încasărilor băneşti în numerar în lipsa maşinii de casă şi de control, în cazul în care actele normative în vigoare prevăd folosirea ei, conform prevederilor art. 254 alin. (l) Cod Fiscal. Menţionează că, la data de 27 ianuarie 2015 a contestat decizia nr. 26 din 17 ianuarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat Briceni, ca fiind lipsită de temei, adoptată cu încălcarea normelor legale.

În consecinţă, la data de 17 februarie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat Briceni a adoptat decizia nr.71, prin care s-a respins contestaţia şi s-a menţinut decizia contestată. Consideră că decizia adoptată este lipsită de temei de drept şi urmează a fi anulată, deoarece la emiterea deciziei menţionate nu a fost citat în modul prevăzut de lege, or, la materialele cauzei lipseşte dovada citării, ceea ce i-ar garanta dreptul la un proces echitabil şi accesul la o instanţă de judecată imparţială, conform prevederilor CEDO. 1 Invocă că, în baza art. 216 alin. (2) Cod fiscal, controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul.

Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controluiui are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul. Afirmă că, la data de 18 decembrie 2014 inspectorii Direcţiei control fiscal nr. 3 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău au efectuat un control fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative, la ghereta de fructe şi legume, amplasată în str. Matei Basarab, nr. 8, mun. Chişinău. În rezultatul acestui control a fost întocmit Actul nr. 1- 659860. Opinează că, actul dat este întocmit cu încălcarea normelor legale de către persoane neautorizate, ceea ce ar duce la nulitatea acestuia, precum şi la declararea nulă a tuturor actelor subsecvente.

Susţine că, actul a fost întocmit şi semnat de către inspectorii Direcţiei control fiscal nr. 3 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău -Ciubari Eugeniu şi Calistru Dragoş. La iniţierea controlului inspectorii nu au prezentat decizia ce le atestă împuternicirile, iar în actul de control nu a fost introdus numărul şi data emiterii unei astfel de decizii, ceea ce, în opinia sa, confirmă inexistenţa deciziei de rigoare. Declară că, în decizia nr. 71 din 17 februarie 2015 acest argument al contestatorului nu a fost elucidat în nici un mod, or, acest fapt este unul principial, deoarece ar fi cert că inspectorii au acţionat ilegal, iar acţiunile lor depăşesc limitele legale. Respectiv actele emise de aceşti inspectori, cît şi actele subsecvente sunt nule de drept.

Indică că, GŢ „Stînca Serghei Vasile” a fost înregistrată la data de 03 iunie 1999, conform Certificatului de înregistrare a gospodăriilor ţărăneşti nr. 500657378 şi deţine în folosinţă temporară o gheretă amplasată în mun. Chişinău, str. Matei Basarab, nr. 8, conform contractului din 05 septembrie 2014. Pentru desfăşurarea activităţii, Primăria mun. Chişinău a eliberat autorizaţia nr. 22345 din 27 mai 2010, valabilă pînă la data de 18 septembrie 2017. Notează că, Sergiu Stînca dispune de lot de pămînt, conform adeverinţei, eliberată de Primăria Corjeuţi, iar în anul 2013-2014 a cultivat fructe şi legume. Precizează că, GŢ „Stînca Serghei Vasile”, prin decizia nr. 26 din 17 ianuarie 2015, i se impută încălcarea prevederilor art. 253 alin. (1) şi 254 alin. (1) Cod fiscal, încălcări ce nu-şi regăsesc confirmarea faptică.

Consemnează că, prin decizia contestată i s-a aplicat amendă pentru faptul că a împedicat controlul prin neprezentarea decumentelor de provinienţă a mărfii, ceea ce nu corespunde adevărului, deoarece, în opinia sa, se prezumă că gospodăria ţărănească este fondată pentru cultivarea de fructe şi legume, precum şi pentru prestarea de servicii agricole. În consecinţă, consideră că este cert faptul că sunt cultivate anume în cadrul gospodăriei, or, marfa depistată face parte din categoria legumelor. Reamarcă că, este ilegală şi inexistentă pretinsa încălcare a prevederilor art. 254 alin. (1) Cod fiscal, deoarece a fost aplicată şi interpetată eronat norma de drept referitor la faptul că nu ar fi plătitor TVA, precum şi în baza Autorizaţiei de amplasare şi funcţionare, cade sub incidenţa pct.1 al Listei genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinelor de casă şi control.

2 Relevă că, GŢ „Stînca Serghei Vasile” nu este obligată de a deţine MCC şi nu poate fi sancţionată în temeiul art. 254 aiin. (1) Cod fiscal, deoarece activitatea nu este în afara cadrului legal. În cadrul şedinţei de judecată din 08 iunie 2015, repreentantul GŢ ”Stînca Serghei Vasile” a solicitat suplimentar anularea deciziei nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Prin hotărîrea din 03 iulie 2015 a judecătoriei Briceni s-a admis cererea GŢ „Stînca Serghei Vasile” şi s-a anulat decizia nr. 26 din 17 ianuarie 2015 prin care G.Ţ.

„Stînca Serghei Vasile” a fost amendată cu suma de 10000 lei conform art. 253 alin. (1) Cod fiscal şi 7000 lei conform art. 254 alin. (1) Cod fiscal; s-a anulat decizia nr. 71 din 17 februarie 2015 privind respingerea contestaţiei GŢ „Stînca Serghei Vasile” depusă împotriva deciziei nr. 26 din 17 ianuarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat Briceni; s-a anulat decizia nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al R. Moldova adoptată pe marginea contestaţiei din 09 martie 015 depuse de GŢ „Stînca Serghei Vasile”.

Prin decizia din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bălţi s-a admis apelul depus de Inspectoratul Fiscal de Stat rl Briceni şi s-a casat integral hotărârea din 03 iulie 2015 a judecătoriei Briceni şi s-a pronunţat o nouă hotărîre de respingere a acţiunii depuse de GŢ “Stînca Serghei Vasile” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni cu privire la anulare deciziei nr 26 din 17 ianuarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni; s-a încetat procesul civil la acţiunea depusă de GŢ “Stînca Serghei Vasile” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni cu privire la anulare deciziei nr 71 din 17 februarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni şi a Actului de control nr. 1- 659860 din 18 decembrie 2014. La data de 29 decembrie 2015, GŢ “Stînca Serghei Vasile” a declarat recurs împotriva deciziei din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Bălţi, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului s-a invocat că analiza minuţioasă a deciziei Curţii de Apel Bălţi denotă caracterul ilegal şi nefondat al acesteia şi urmează a fi anulată integral cu pronunţarea unei noi hotărîri de menţinere a hotărîrii primei instanţe. Consideră că, motivarea este unilaterală şi bazată doar de pe poziţia apelantului, contrar principiului contradictorialităţii şi egalităţi părţilor în drepturile procedurale. Menţionează că, nefiind plătitoare TVA, precum şi în prezenţa Autorizaţiei de amplasare şi funcţionare, GŢ “Stînca Serghei Vasile” nu este obligată de a deţine MCC.

Conform pct.1 al Listei genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi control al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, se permite, fără aplicarea MCC, comercializarea către populaţie a produselor agricole crescute de agenţii economici, care nu sînt plătitori ai taxei pe valoarea adăugată, pe terenurile proprii sau arendate în pieţe, iarmaroace şi alte locuri autorizate de organele administraţiei publice locale. Opinează că, GŢ „Stînca Serghei Vasile” nu poate fi sancţionată în temeiul art. 254 alin. (1) Cod fiscal, deoarece activitatea sa este în limitile legale.

Afirmă că, instanţa de apel examinînd pricina în baza Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, totodată, a ignorat prevederile art. 24 alin. 3 (3) al Legii precitate şi a invocat prevederile art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, adică impune sarcina probării pe seama reclamantului/recurentului. Relevă că, instanţa de apel în decizia sa face referire la art. art. 121, 122 Cod de procedură civilă, totodată indică că controlul a fost efectuat în baza deciziei privind controlul fiscal nr. 11521 din 18 decembrie 2014, fără a face o claritate asupra circumstanţelor indicate de reclamant, atît la faza contestării actului, cît şi la examinarea cauzei în fond. Or, în momentul controlului nu a fost prezentată decizia menţionată, iar în decizia nr. 26 din 17 ianuarie 2015 nu a fost explicată lipsa acesteia.

Specifică că, pe exemplarul actului de control nr. 1-659860 din 18 decembrie 2014, recepţionat de vînzător nu a fost indicat numărul şi data deciziei, iar exemplarul actului cu menţionarea deciziei a fost prezentat de pîrît/intimat doar în instanţa de apel, fapt ce în opinia sa, pune la îndoială existenţa deciziei nr. 11521 la data efectuării controlului. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Băli a fost adoptată la 13 octombrie 2015, iar recursul a fost declarat de GŢ „Stînca Serghei Vasile” la data de 29 decembrie 2015. Materialele pricinii atestă expedierea deciziei părţilor la data de 10 noiembrie 2015 (f.d.122), iar recurentul a recepţionat decizia la data de 12 noiembrie 2015. Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de GŢ „Stînca Serghei Vasile” la data de 29 decembrie 2015, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea din 17 februarie 2016 a Curţii Supreme de Justiţie completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul declarat de Gospodăria Țărănească ”Stînca Serghei Vasile”şi va casa decizia instanţei de apel cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ 4 pentru a obţine anularea actului, rec unoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. Rezultînd din prevederile legale enunţate supra, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art.3 ale Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art. 2 al Legii contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Conform acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii. Actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorității publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Conform art. 14 al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel. Termenul de 30 de zile specificat la alin.(l) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ.

Conform art. 15 al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel. Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Conform art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar 5 toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Conform Certificatului de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti (de fermier) nr.500657378 din 03 iunie 1999, rezultă că Gospodăria Ţărănească „Stinca Serghei Vasile” a fost înregistrată cu sediul sat. Corjeuţi, judeţul Edineţ (f.d.30). Autorizaţia de funcţionare a unităţilor de comerţ şi alimentaţie publică, nr. 22345 din 27 mai 2010, atestă dreptul GŢ „Stînca Serghei Vasile” de a desfăşura pe adresa str. Matei Basarab, nr. 8, mun.Chişinău, comerţul cu amănuntul ce ţine de comercializarea următoarelor grupuri de mărfuri: legume, fructe, citrice, produse de băcănie, băuturi răcoritoare în ambalaj original (f.d.31).

Tot aici, este de menţionat că GŢ „Stînca Serghei Vasile” i-a fost eliberată Autorizaţia sanitară de funcţionare, sub nr. 9910, valabilă pentru perioada 30 septembrie 2014-18 septembrie 2017, pentru ghereta de produse alimentare, amplasată pe str. Matei Basarab, nr. 8, mun.Chişinău, pentru comercializarea legumelor, fructelor, citricelor, produselor de băcănie, băuturile răcoritoare în ambalaj original din unităţi frigorefice (f.d.32). Materialele pricinii relevă că în rezultatul controlului, efectuat de inspectorii Direcţiei control fiscal nr. 3 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, la ghereta GŢ „Stînca Serghei Vasile”, amplasată în mun. Chişinău, str. Matei Basarab, 8, a fost întocmit actul nr. 1-659860 din 18 decembrie 2014, conform căruia se menţionează că la momentul controlului GŢ „Stînca Serghei Vasile” nu dispunea de documente de provenienţă a mărfurilor supuse pentru comercializare şi anume: ardei (chiperi) California, tulpina de ţelină (prod.

Spania), roşii, castraveţi, ardei (chiperi) chili (f.d. 40). Colegiul reţine că actul a fost întocmit în lipsa lui Stînca Serghei Vasile, fiind prezentă Stînca Lilia, care aplicînd semnătura, a specificat că nu este de accord (f.d.5 verso). Prin decizia nr. 26 din 17 ianuarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni, GŢ „Stînca Serghei Vasile” a fost sancţionată în baza art. 253 alin.(1) Cod fiscal, cu o amendă în mărime de 10000 lei, pentru împiedicarea controlului prin neprezentarea documentelor de evidenţă necesare controlului şi în baza art. 254 alin.(1) Cod fiscal, cu o amendă în mărime de 7000 lei, pentru efectuarea încăsărilor băneşti în numerar în lipsa maşinii de casă şi de control, în cazul în care actele normative în vigoare prevăd folosirea ei (f.d.6).

Astfel, în temeiul art.art. 267, 268, 269 Cod fiscal, GŢ „Stînca Serghei Vasile” a contestat decizia nr. 26 din 17 ianuarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni, prin care a fost sancţionată GŢ „Stînca Serghei Vasile” în baza art. 253 alin.(1) Cod fiscal şi art. 254 alin.(1) Cod fiscal, invocînd dezacordul cu aceasta, rezultînd din faptul că actul a fost întocmit cu încălcarea normelor legale. Totodată, a specificat că inspectorii nu au prezentat decizia şi împuternicirile acestora de a efectua controlul, iar în actul întocmit nu a fost indicat numărul deciziei şi data emiterii acesteia. Prin decizia nr. 71 din 17 februarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni, s-a respins contestaţia fiind neîntemeiată, în lipsa temeiului legal şi se menţine decizia nr. 26 din 17 ianuarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni (f.d.7-8).

Prin decizia nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM s-a considerat neîntemeiată contestaţia fără număr din 09 martie 2015 a GŢ “Stînca Serghei Vasile” (f.d.44-46). 6 La data de 09 martie 2015, GŢ „Stînca Serghei Vasile”, beneficiind de drepturile acordate de normele de drept enunţate supra, a contestat în instanţa de judecată în ordinea contenciosului administrativ deciziile adoptate de Inspectoratul Fiscal de Stat rl Briceni (f.d.1-4). Colegiul consideră corectă concluzia primei instanţe referitor la ilegalitatea deciziilor adoptate de către Inspectoratul Fiscal de Stat rl Briceni privind sancţionarea GŢ „Stînca Serghei Vasile” şi respingerea contestaţiei de sancţionare a GŢ „Stînca Serghei Vasile”.

Conform art. 216 alin. (1), (2) Cod fiscal, controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art.145 alin.(2)-(6), inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.

Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul. Conform art. 216 alin. (5)-(8) Cod fiscal, la finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale.

În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea fiscală se depistează de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se emite de organul fiscal, cu respectarea prevederilor de la art.159 alin. (2). Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate.

În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea. Controlul fiscal la faţa locului, cu excepţia controlului fiscal prin metoda verificării operative, asupra filialelor, sucursalelor şi/sau reprezentanţelor contribuabilului, iniţiat de organul fiscal, se organizează şi se efectuează de către inspectoratul fiscal de stat în a cărui rază de deservire se află contribuabilul care le-a instituit, cu participarea inspectoratului fiscal de stat în a cărui rază de deservire se află filiala, sucursala şi/sau reprezentanţa. Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului.

În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de 7 pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare. Colegiul remarcă că Actul nr. 1-659860 din 18 decembrie 2014, ce a servit ca temei de adoptare a deciziei nr. 26 din 17 ianuarie 2015 privind sancţionarea GŢ “Stînca Serghei Vasile” în baza art. 253 alin. (1) Cod fiscal şi art. 254 alin.(1) Cod fiscal, întocmit de către inspectorii Direcţiei control fiscal nr. 3 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău - Ciubari Eugeniu şi Calistru Dragoş, atestă că controlul fiscal efectuat la ghereta GŢ „Stînca Serghei Vasile”, amplasată în mun. Chişinău, str. Matei Basarab, 8, a fost efectuat prin metoda de verificare operativă.

În contextul normelor precitate, Colegiul notează că în actul nr. 1-659860 din 18 decembrie 2014 lipseşte atît numărul deciziei ce a stat la baza efectuării controlului, cît şi data emiterii acesteia (f.d.40). La caz, Colegiul apreciază ca fiind relevantă constatarea primei instanţe referitor la lipsa deciziei privind iniţierea controlului la data efectuării controlului la data de 18 decembrie 2014, în condiţiile cînd o astfel de decizie nu a fost prezentată nici în cadrul efectuării controlului, ceea ce denotă şi declaraţiile martorului Lilia Stînca, audiată în cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe. Mai mult, Colegiul reţine că o astfel de decizie nu a fost prezentată în cadrul examinării pricinii în primă instanţă, ceea ce suplimentar atestă lipsa acesteia la momentul efectuării controlului, contrar prevederilor art. 216 Cod fiscal.

Cu referire la concluzia instanţei de apel precum că la iniţierea controlului inspectorii Inspectoratului Fiscal de Stat ar fi prezentat decizia ce le atestă împuternicirile, conform deciziei privind controlul fiscal nr. 11521 din 18 decembrie 2014, Colegiul menţionează că o atare decizie a fost prezentată în instanţa de apel, iar însăşi lipsa acesteia la examinarea pricinii în primă instanţă nu a fost justificată. Tot aici, este de menţionat că în conformitate cu art. 372 alin. (1) şi alin.(11) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă au fost în imposibilitatea să o facă la examinarea pricinii în primă instanţă.

Instanţa de apel nu are dreptul să administreze probele care au putut fi prezentate de participanţii la proces în primă instanţă, cu excepţia situaţiei stabilite la alin.(1). În speţă, decizia privind controlul fiscal urma a fi prezentată la efectuarea controlului sau cel puţin la examinarea pricinii în primă instanţă, ceea ce la caz nu s-a făcut, în condiţiile cînd este o probă ce putea a fi prezentată în prima instanţă.

Astfel, instanţa de apel urma a supune aprecierii proba dată prin prisma art. 122 alin.(4) Cod de procedură civilă -se consideră inadmisibile probele ce nu au fost prezentate de participanţii la proces pînă la data stabilită de judecător, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.204 şi art.372 alin.(1). Referitor la argumentele instanţei de apel precum că reclamantul nu a înaintat o cerinţă privind anularea deciziei nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM, instanţa de recurs îl consideră neîntemeiat deoarece conform procesului-verbal al şedinţei de judecată (f.d.51), reclamantul a avut şi o astfel de cerinţă solicitînd anularea deciziei menţionate.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. 8 În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. În conformitate cu dispoziţiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă.

Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel din 13 octombrie 2015 a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural care au dus la soluţionarea eronată a pricinii. Respectiv, instanţa de fond nu a depăşit limitele acţiunii, rezultînd din faptul că o cerinţă privind anularea deciziei nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM, a fost înaintată în cadrul şedinţei de judecată, iar instanţa de apel verificînd legalitatea hotărîrii greşit a indicat despre faptul netemeiniciei hotărîre în această parte.

Judecînd apelul, Curtea de Apel Bălţi, din cele menţionate supra, urma să se pronunţe şi asupra acestui capăt de cerere invocat de către reclamant, acţiune ce a fost omisă de a fi întreprinsă de către instanţa de apel. În astfel de circumstanţe, Colegiul consideră că instanţa de apel nu a examinat integral fondul cauzei nedeterminînd corect volumul pretenţiilor reclamantului. Mai mult, Colegiul menţionează că obligaţia instanţei de apel este de a verifica legalitatea hotărîrii în întregul ei, independent de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, în conformitate cu art. 373 alin. (4) Cod de procedură civilă. Totodată, Colegiul reiterează că norma procedurală enunţată supra obligă instanţa de apel de a verifica legalitatea soluţiei adoptate de prima instanţa în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele de fapt şi de drept invocate.

Colegiul consideră incorectă concluzia instanţei de apel în partea încetării procesului civil la cererea depusă de G.Ţ. ”Stînca Serghei Vasile” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Briceni cu privire la contestarea actului de control nr. 1- 659860 din 18 decembrie 2014 şi decizia nr. 71 din 17 februarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni, în următoarele circumstanţe. În acest context, Colegiul decelează că actul de control nr. 1-659860 din 18 decembrie 2014 al Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni este un act preparatoriu şi poate fi contestat doar împreună cu decizia de sancţionare. 9 Colegiul reţine că actele pregătitoare, care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat nu pot constitui de sine stătător obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, deoarece nu produc efecte juridice prin ele însele.

Asupra unui act preparator care stă la baza unui act administrativ instanţa se poate pronunţa numai în situaţia în care se atacă acesta din urmă. Instanţa de contencios administrativ în temeiul art.25 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, verificând legalitatea actului, este în drept din oficiu sau la cerere, să se pronunţe şi asupra legalităţii actului preparatoriu. La caz, instanţa de recurs relevă că GŢ ”Stînca Serghei Vasile” a contestat decizia de sancţionare, prin urmare, nu este lipsită de dreptul de a contesta concomitent şi actul de control.

Astfel, este eronată constatarea instanţei de apel precum că actul de control nu poate constitui obiect al contenciosului administrativ, în condiţiile cînd acesta este contestat odată cu decizia de sancţionare nr.26 din 17 ianuarie 2015. Cu referire la decizia nr. 71 din 17 februarie 2015 a Inspectoratului Fiscal de Stat rl Briceni, Colegiul menţionează că aceasta fiind un act subsecvent deciziei de sancţionare, nu poate fi obiect al examinării în ordinea contenciosului administrativ. Instanţa de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre motivată.

Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare. Conform unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi, ceea ce în speţă lipseşte.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Astfel, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de 10 a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători.

Colegiul relevă că la rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele enunţate supra, rezultînd atît din pretenţiile înaintate de reclamant, înscrisurile prezentate cu calitate de probe în susţinerea poziţiei, apreciindu-le în conformitate cu art. art.120-122, 130 Cod de procedură civilă, în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele stabilite şi normele de drept material aplicabile raportului litigios. În baza celor expuse, în conformitate art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Gospodăria Țărănească ”Stînca Serghei Vasile”.

Se casează decizia din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bălţi, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gospodăria Țărănească ”Stînca Serghei Vasile” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Briceni cu privire la contestarea actelor administrative, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători Tamara Chişca-Doneva Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 11