3rh-7/16 — Contestarea actelor administeative

prima instanţă:A. Braga dosarul nr. 3rh-7/16 instanţa de recurs: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă instanţa de recurs: A. Cobăneanu, I. Druţă, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Lanitron”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Lanitron” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire a contestarea actelor administrative, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2015, prin care recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Lanitron” a fost considerat ca inadmisibil, constată: La 30 septembrie 2014, SRL „Lanitron”, reprezentă de avocatul Gheorghe Botezatu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii a invocat că este întreprindere înregistrată ce activează în Republica Moldova, genul principal de activitate este în domeniul telecomunicațiilor, iar incluzând importul și comercializarea echipamentelor pentru telecomunicații, şi pentru desfășurarea activității sale reclamanta efectuează periodic importuri de echipamente de telecomunicații, inclusiv cabluri specializate.

Invoca că mai multe importuri de așa gen au avut loc inclusiv şi în anii 2013- 2014, printre altele fiind importat și cablu de model U/UTP cat.5E-4P-PVC, ce a fost declarat de fiecare dată şi admis pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de către organele vamale, ca cablu de tipul celor de telecomunicații la poziția tarifară nr.85444920, la care nu se aplică taxă vamală/tarif, comparativ cu cablurile electrice/conductoare la care se aplică taxă vamală de 10%, fapt confirmat inclusiv prin copia declarației vamale din 24 octombrie 2013. Susține că clasificarea anterioară a cablului ca fiind cablu de telecomunicații nu a fost contestată de organele vamale, iar declarațiile vamale, inclusiv, cea din 24 octombrie 2013, nu au fost modificate de organele vamale.

Indică că la 24 iulie 2014, în regim obișnuit a introdus în vamă un lot de marfa incluzând şi cablu de modelul UTP cat.5E-4P-PVC, iar brokerul său a întocmit şi a depus declarația vamală ca și anterior, declarând cablul menționat la poziție: cablu de tipul celor de telecomunicații 85444920, bazându-se suplimentar şi pe raportul de încercări din 13 mai 2014 întocmit de Laboratorul de încercări a mijloacelor tehnice de telecomunicații pe lângă SA „Moldtelecom” al ÎS „Centrul Naţional pentru Frecvenţe Radio”, cât şi pe certificatul de conformitate eliberat de ÎS „Centrul Naţional pentru Frecvențe Radio” pe lângă Ministerul Tehnologiei Informației şi Comunicațiilor.

Consideră că raportul de încercări cât și certificatul de conformitate indică că cablul UTP cat.5E-4P-PVC este un cablu de telecomunicații, descriind detaliat parametrii tehnici ai acestuia, iar pentru a se asigura de conformitatea mărfurilor importate, comandă periodic încercări a tuturor produselor de telecomunicații pe care le importă, și toate încercările până acum au indicat la faptul că cablul UTP cat.5E-4P- PVC este un cablu de telecomunicații și nu cablu electric, fapt confirmat prin specificația tehnică emisă de producător, ce indică tensiune obișnuită de 30V, precum și faptul că cablul este produs în conformitate cu standardul internațional ISO/IEC 11801. Afirmă că, cu toate acestea, la 28 iulie 2014, funcționarul pârâtului a dispus ca cablul UTP cat.5E-4P-PVC să fie clasificat ca conductor electric și să fie modificată declarația sa vamală, cât și achitată taxă vamală de 10 % din valoarea cablului în sumă de 18 344,12 lei, ce se confirmă prin imprimarea din sistemul electronic ASYCUDA și prin copia declarației vamale din 24 iulie 2014. De asemenea, indică că după vămuirea din iulie 2014, primit prin poștă de la pârât raportul de încercări din 30 aprilie 2014, întocmit de Laboratorul de încercări ale produselor industriale de pe lângă ÎS „Centrul de Metrologie Aplicată şi Certificare”,

ce indică că tensiunea de lucru recomandată pentru cablul UTP cat.5E-4P-PVC este de 250V, ultimul invocând că a efectuat clasificarea cablului ca conductor electric în baza raportului de încercări respectiv. Insistă că acest raport nu poate fi luat în considerație la clasificarea cablului, deoarece, același laborator în luna septembrie 2014, a emis un alt raport de încercări asupra cablului UTP cat.5E-4P-PVC indicând în pag.2 că este utilizat la tensiuni ce nu depășesc 72V.

La fel, indică că la 07 august 2014 a depus o contestație la Serviciul Vamal și ulterior un supliment, prin care s-au argumentat încălcările comise de pârât și s-a solicitat constatarea ilegalității acțiunilor respective, modificarea declarației vamale, cât și restituirea sumei achitate în surplus ca taxă vamală, iar la 01 septembrie 2014, a recepționat un răspuns prin care i s-a refuzat în admiterea contestației depuse, refuzul fiind motivat pe faptul că organul vamal are competenţă exclusivă de clasificare a mărfurilor.

Consideră acest argument declarativ și care nu are relevanță pentru fondul cauzei, deoarece faptul că organul vamal are competenţă exclusivă de clasificare a mărfurilor, nu înseamnă că acesta are dreptul să clasifice marfa eronat și să impună agenților economici să achite taxe suplimentare nejustificate, în timp ce susține că a declarat corect cablul UTP cat.5E-4P-PVC ca fiind cablu le telecomunicaţii, având în vedere multiplele declarații vamale anterioare acceptate de organele vamale, cât şi documentele tehnice, caracteristicile cablului, certificatele de conformitate, rapoartele de încercări.

Solicită anularea dispoziției Biroului Vamal Chișinău din 28 iulie 2014 privind clasificarea mărfii reclamantei-cablu UTP cat.5E-4P-PVC ca conductoare electrice fără conductori pentru o tensiune peste 80V dar sub 1000V sub codul 85444995, modificarea parțială a declarației vamale din 24 iulie 2014 cu clasificarea mărfii cablu UTP cat.5E-4P-PVC sub codul 854449200 de tipul celor utilizate pentru telecomunicații pentru o tensiune de maxim 80V şi dispunerea restituirii SRL „Lanitron” de către Biroul Vamal Chișinău a taxei vamale de 10% achitată în surplus în suma de 18 344,12 lei.

La 24 octombrie 2014, SRL „Lanitron” a depus o cerere de concretizare a acţiunii, solicitând anularea dispoziției din 28 iulie 2014 privind clasificarea mărfii ca cablu UTP cat.5E-4P-PVC sub codul 85444995, modificarea parţială a declarației vamale din 24 iulie 2014 cu clasificarea mărfii cablu UTP cat.5E-4P-PVC sub codul 854449200, dispunerea restituirii SRL „Lanitron” de către Biroul Vamal Chișinău a taxei vamale de 10% achitată în surplus în suma de 18 344,12 lei și anularea deciziei de regularizare nr.408 din 15 august 2014. În motivarea cererii de concretizarea acţiunii a indicat suplimentar că la momentul importului din luna aprilie 2014, era valabil certificatul de conformitate eliberat de organismul de certificare a produselor de telecomunicații, informatică și poștă din 08 mai 2013, eliberat pe termen de 1 an adică până la 08 mai 2014, în care era indicat că cablul UTP cat.5 E se clasifică sub codul tarifar 54449200, ca fiind cablu de tipul celor utilizate în telecomunicații, fapt confirmat și prin copia adeverinței a certificatului de conformitate, însă, după trecerea a 4 luni de la importul respectiv, pârâtul în mod arbitrar a emis decizia de regularizare nr.408,

prin care a schimbat codul mărfii cablu UTP cat.5E-4P-PVC importat la 10 aprilie 2014 devamate şi acceptate de organele vamale sub codul 854449200 de tipul celor utilizate pentru comunicații pentru o tensiune de maxim 80V, în codul 854449950 conductoare electrice fără conductori cu o tensiune peste 80V dar sub 1000V 4 perechi şi a recalculat plăţi vamale în mărime de 40 252,55 lei, solicitând achitarea de către societate. Susține că decizia de regularizare a fost recepționată prin poștă la 01 septembrie 2014, şi nefiind de acord cu aceasta, la 08 septembrie 2014, a depus contestație la Serviciul Vamal, însă, aceasta a fost respinsă prin răspunsul nr.28-11/12787 din 24 septembrie 2014, ultimul invocând formal şi declarativ că decizia de regularizare este legală şi întemeiată.

Considera că decizia de regularizare a Biroului Vamal Chișinău este una ilegală, deoarece, la devamarea mărfii la 10 aprilie 2014, clasificarea cablului UTP cat.5E-4P- PVC declarată nu a fost pusă la îndoială de către colaboratorii vamali, iar la devamare fiind prezentate toate informațiile şi anume în baza acestor documente marfa a fost declarată corect sub codul 85444920 de tipul celor utilizate pentru telecomunicații, pentru o tensiune de maximum 80V. Insistă că pârâtul, arbitrar pe un import la care societatea a prezentat integral toate datele exacte şi complete referitoare la cablul respectiv, a admis marfa sub un cod, iar peste 4 luni a emis decizia de regularizare, impunând o altă clasificare a cablului deja clasificat.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 19 ianuarie 2015, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curți de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Lanitron” și menținută hotărârea primei instanțe. La 07 iulie 2015, SRL „Lanitron” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2015 recursul declarat de către SRL „Lanitron” a fost considerat ca inadmisibil.

La 10 decembrie 2015, SRL „Lanitron” a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitând admiterea cererii de revizuire casarea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2015 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată. În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b), considerând că este în drept să depună cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2015 pe motiv că i-au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute de anterior pronunţării deciziei.

Susţine că după examinarea cauzei în recurs în cadrul examinării unei alte cauze dintre părţi (în luna octombrie 2015) revizuentul a intrat în posesia unui înscris care exista la momentul examinării cauzei în fond dar nu era disponibil revizuentului şi care confirmă faptul că toate documentele necesare acordării liberului de vamă şi clasificării corecte a cablului au fost predate intimatului în aceiaşi zi cu declaraţia vamală iniţială din 24 iulie 2014 şi recepţionate de intimat fără obiecţii. Acest fapt se confirmă prin copia certificată a Listei actelor anexate la Declaraţia vamală cu ştampila de intrare a intimatului ataşată la această cerere ca anexa nr. 1. Invocă că exact acelaşi conţinut are şi Lista actelor anexate la declaraţia vamală pe importul din luna aprilie realizat de revizuent.

Menţionează că în Lista actelor figurează inclusiv certificat de conformitate (care indică inclusiv şi poziţia tarifară corectă a cablului importat de revizuent) cît şi actele de la producător printre altele cu descrierea şi caracteristicile mărfii de la producător. Consideră că înscrisul la care face referire reprezintă o probă pe dosar care indică la faptul că intimatul deţinea toate actele necesare vămuirii corsete a cablului revizuentului cît şi denotă ilegalitatea a însăşi adresării intimatului la careva instituţie de încercări suplimentar la argumentele prezentate în proces privind ilegalitatea raportului de încercări.

Ţinînd cont de faptul că pe cauză atît prima instanţă cît şi instanţa de apel şi-au bazat hotărîrile pe raportul de încercări ilegal comandat de intimat de asemenea cu încălcarea legii, fapt ce se confirmă inclusiv prin înscrisul anexat la această cerere de revizuire, care a existat la etapa examinării cauzei în fond, dar nu a fost şi nu a putut fi în posesia revizuentului nefiind prezentat acestuia de intimat, afirmă că, în aceste condiţii de către revizuent a fost stabilit un fapt nou care determină singura probă invocată de intimat pe dosar ca inadmisibilă, ceea ce, în opinia sa, duce instanţa la o concluzie exact contrară celei emise, şi constituie în sine un temei de revizuire a încheierii instanţei de recurs.

În susţinerea cererii de revizuire, mai face referire revizuentul şi la cererea sa din 13 iunie 2015, depusă la organul vamal pentru a primi rapoartele de încercări asupra cablurilor revizuentului la care intimatul nu a răspuns, probabil la momentul respectiv rapoartele de încercări neexistînd şi ulterior fiind obţinute fraudulos, fapt care, în opinia sa, încă o dată confirmă inadmisibilitatea raportului de încercări. Separat menţionează că după examinarea pricinii în fond şi în apel şi după depunerea recursului, revizuentul a făcut cunoştinţă cu Ordonanţa Procurorului adjunct al Procurorului anticorupţie Adrian Popenco din 02 iulie 2015, pe care ulterior a ataşat-o la cererea de recurs suplimentară, dar care nu a fost luată în general în consideraţie de instanţa de recurs.

Astfel, susţine că din conţinutul Ordonanţei se relevă că Conducătorul LIPI a recunoscut că rapoartele de încercări ale LÎPI din 30 aprilie 2014 în ceea ce ţine de tensiunea operaţională a cablurilor importate de revizuent sunt eronate, iar tensiunea reală de lucru a cablurilor este de 60 Volţi şi 5-72 Volţi în dependenţă de curentul aplicat ceea ce cataloghează cablurile respective în toate cazurile ca cabluri de telecomunicaţii şi că rapoartele de încercări din 30 aprilie 2014 au inclus la rubrica tensiune operaţională date eronate la insistenţa unui colaborator al Biroului Vamal pe nume Pavel. Suplimentar invocă că la cererea de recurs cu titlu de informare a instanţei de recurs revizuentul a anexat scrisoarea nr.238 din 05 mai 2015 de la Î.S.

Centrul de Metrologie Aplicată şi Certificare (LÎPI) - instituţia care a emis raportul din 30 aprilie 2014, pe care se bazează instanţa de apel şi care confirmă contradicţiile din rapoartele de încercări emise de instituţie, şi care confirmă că tensiunea operaţională a cablului este cea corespunzătoare cablurilor de telecomunicaţii (pînă la 80V) şi nu de fire electrice (250V). În acest sens invocă că scrisoarea respectivă este datată cu 05 mai 2015 şi a parvenit la adresa revizuentului după examinarea cauzei în fond şi apel şi respectiv, a fost prezentată anume instanţei de recurs, însă instanţa de recurs nu a examinat în general înscrisurile anexate la recurs cu toate că urma să le examineze chiar dacă au fost anexate doar cu titlu de informare.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. În susţinerea cererii de revizuire SRL „Lanitron” a prezentat copia certificată a Listei actelor anexate la Declaraţia vamală din 24 iulie 2014 cu ştampila de intrare a intimatului, precum şi copia cererii 13 iunie 2015, depusă la organul vamal pentru a primi rapoartele de încercări asupra cablurilor revizuentului.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a cauzei a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele invocate, inclusiv şi pentru obţinerea înscrisurilor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire, condiţie însă care este direct impusă prin lege.

La acest capitol necesită a fi remarcat că în sensul normei enunţate este de înţeles ca faptele invocate trebuie să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată şi să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă, pe când unele aspecte invocate ca temei de revizuire de către SRL „Lanitron”, au fost menţionate de ultimul şi în recursul suplimentar declarat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Totodată, urmează a fi respinse şi argumentele revizuentului cu referire la faptul că examinînd cauza în ordine de recurs, instanţa de recurs nu a dat nici o aprecieri în scrisurilor anexate la recursul suplimentar, şu anume Ordonanţei Procurorului adjunct al Procurorului anticorupţie Adrian Popenco din 02 iulie 2015 şi scrisorii nr.238 din 05 mai 2015 parvenită de la Î.S. Centrul de Metrologie Aplicată şi Certificare (LÎPI) - instituţia care a emis raportul din 30 aprilie 2014 şi care confirmă contradicţiile din rapoartele de încercări emise de instituţie. Aceasta deoarece, însuşi revizuentul SRL „Lanitron” în conţinutul cererii de revizuire recunoaşte că aceste înscrisuri nu au constituit obiect de examinare în instanţele de fond, fiind anexat numai la cererea de recurs suplimentară, iar prin prisma art. 442 alin. (1) CPC, la judecarea recursului declarat împotriva deciziei date în apel, nu se admite administrarea unor noi dovezi.

În acest context, urmează a învedera că nici Ordonanţa privind respingerea plîngerii lui Griţco Alexandru cu privire la dezacordul cu ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale din 02 iulie 2015 invocată de SRL „Lanitron” nu poate constitui temei de revizuire în sensul normei enunţate, dat fiind faptul că înscrisul menţionat nu confirmă comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă, iar reţinerea acestor invocări la această stadie ar constitui o încălcare a prezumţiei nevinovăţiei. Mai cu seamă se va remarca că circumstanţele descrise de către revizuent nu constituie circumstanţe nou-descoperite ce ar putea fi definite ca totalitatea de fapte juridice, care ar duce la apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile, or acestea nu au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei civile, neavând o putere decisivă pentru răsturnarea hotărârii revizuirea a cărei se solicită.

Aici se va remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentul SRL „Lanitron” în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspunderea limitată „Lanitron” împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Lanitron” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire a contestarea actelor administrative. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas