2rac-53/16 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria sectorului Centru municipiul Chișinău, Judecător – Alexandru Gafton Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Domnica Manole, Sergiu Arnăut, Eugenia Fistican dosar nr. 2rac-53/16 ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, – Svetlana Filincova, Judecători – Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către ÎM „Vinăria Bostavan” SRL în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Malitransexped” împotriva ÎM „Vinăria Bostavan” SRL privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de SRL „Malitransexped” și ÎM „Vinăria Bostavan” SRL a con st at at: La 15 octombrie 2014 SRL „Malitransexped” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Vinăria Bostavan” SRL, solicitînd încasarea sumei de 70 763 lei.

În motivarea cererii a indicat că la 10 octombrie 2013, 22 noiembrie 2013 și 25 martie 2014, ÎM „Vinăria Bostavan” SRL, în calitate de beneficiar și SRL „Malitransexped” , în calitate de furnizor, au încheiat contractele de transport cu nr.5160, 5300, 5575. SRL „Malitransexped” a prestat servicii de transport a mărfurilor în sumă de 70 381, fapt ce se confirmă prin semnătura beneficiarului de pe actele de predare- primire a serviciilor executate. După executarea lucrărilor, ÎM „Vinăria Bostavan” SRL a transferat către SRL „Malitransexped” suma de 45 580 lei 64 bani, iar ulterior aceasta a mai transferat suma de 29 800 lei 36 bani, achitând toată datoria, însă cu încălcarea termenilor prevăzute de contract.

Conform pct.5.2 al contractelor încheiate între părți, pentru nerespectarea termenului de plată a lucrărilor, beneficiarul achită furnizorului o penalitate în mărime de 1,5% din suma plății neachitate, pentru fiecare zi de întîrziere. 1 Pentru a evita soluționarea litigiului pe cale judiciară, SRL „Malitransexped” a expediat la 31 iulie 2014 în adresa ÎM „Vinăria Bostavan” SRL o pretenție, prin care a solicitat restituirea sumei datorate. Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru municipiul Chișinău din 27 aprilie 2015 cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Malitransexped” împotriva ÎM „Vinăria Bostavan” SRL privind încasarea datoriei a fost admisă parțial. A fost încasat de la ÎM „Vinăria Bostavan” SRL, IDNO 1002600043853, cu sediul în UTA Găgăuzia, r. Vulcănești, s. Etulia, în beneficiul SRL „Malitransexped”, IDNO 1002600046986, cu sediul în mun.

Chișinău, șos.Hîncești, nr.142, dobînda de întîrziere în mărime de 2 055 (două mii cincizeci și cinci) lei 78 bani, penalitatea în mărime de 30 000 (treizeci mii) lei, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 961 (nouă sute șaizeci și unu) lei 67 bani și cheltuielile de judecată în mărime de 5 000 lei, în total suma de 38 017 (treizeci și opt mii șaptesprezece) lei 45 bani, în rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015 a fost respinsă cererea de apel depusă de avocatul Rusu Victor în interesele SRL „Malitransexped”. A fost respinsă cererea de apel depusă de ÎM „Vinăria Bostavan” SRL.

A fost menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru municipiul Chișinău din 27 aprilie 2015. La 30 noiembrie 2015 ÎM „Vinăria Bostavan” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015 casarea integrală a deciziei recurate și casarea parțială a hotărîrii instanței de fond, cu adoptarea unei noi hotărîri privind respingerea pretențiilor ce țin de încasarea penalităților, ca fiind neîntemeiae, micșorarea cuantumului onorariului și a taxei de stat. La 05 ianuarie 2016 ÎM „Vinăria Bostavan” SRL a depus cerere suplimentară la recursul declarat, indicînd că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material.

Susține recurentul că ÎM „Vinăria Bostavan” SRL și-a onorat obligația contractuală de plată pînă la adresarea intimatului în instanța de judecată, iar Codul Civil prevede expres la art.626 alin.(3) că în cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării, respectiv aceasta este condiția esențială. Consideră recurentul că instanța de apel eronat a interpretat aceste prevederi, motivându-și decizia prin faptul că înainte de executarea obligației de plată a fost expediată reclamația de încasare a penalităților, care nefiind retrasă a rămas valabilă la data executării obligației. La 01 februarie 2016 SRL „Malitransexped” a depus referință la cererea de recurs, solicitînd respingerea cererii înaintate.

2 Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de ÎM „Vinăria Bostavan” SRL ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de expunerea subiectivă a circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență și care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursurilor. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condiţiile secţiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

3 Prin prisma jurisprudenţei CtEDO și anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art.6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarate de ÎM „Vinăria Bostavan” SRL. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova, Judecători – Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală 4