2rac-99/16 — Încasarea dobînzii de întîrziere şi penalităţii

Dosarul nr. 2rac-99/16 prima instanţă: Al. Gafton instanţa de apel: D.Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Malitransexped” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societatea comercială „Malitransexped” societate cu răspundere limitată împotriva întreprinderii mixte „Vinăria Bostavan” societate cu răspundere limitată privind încasarea dobînzii de întîrziere şi penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 noiembrie 2015, prin care apelul declarat de societatea comercială „Malitransexped” societate cu răspundere limitată şi apelul declarat de întreprinderea mixtă „Vinăria Bostavan” societate cu răspundere limitată au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 15 octombrie 2014, societatea comercială „Malitransexped” societate cu răspundere limitată a formulat cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii mixte „Vinăria Bostavan” societate cu răspundere limitată privind încasarea dobînzii de întîrziere şi penalităţii. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la 10 octombrie 2013, 22 noiembrie 2013 şi 25 martie 2014, SC „Malitransexped” SRL, în calitate de furnizor şi ÎM „Vinăria Bostavan” SRL, în calitate de beneficiar, au fost încheiate contractele de transport nr. 5160, 5300 şi 5575. În temeiul contractelor, furnizorul s-a obligat să presteze servicii de transport, iar beneficiarul să recepţioneze serviciul contractat, plăţilor aferente.

Menţionează că, SC „Malitransexped” SRL a prestat serviciile de transport a mărfurilor, în sumă de 75381 lei, fapt ce se confirmă prin semnătura 1 beneficiarului pe actele de primire-predare a serviciilor executate şi prin facturile fiscale HB nr. 2794577; WI nr. 2037780 şi WI nr. 2035134. În conformitate cu prevederile contractelor, beneficiarul este obligat să achite costul lucrărilor, prevăzute de actele de predare-primire, în termen de 10 zile bancare din momentul recepţionării lucrării şi semnării actelor de predare- primire a serviciilor de transport executate, prin virarea mijloacelor băneşti în contul furnizorului. Precizează că, după prestarea serviciilor de transport, ÎM „Vinăria Bostavan” SRL a transfer către SC „Malitransexped” SRL, suma de 45580,64 lei, iar ulterior, la 01 august 2014, pîrîtul a mai transferat 29800,36 lei, achitînd toata datoria, însă, cu încălcarea termenelor prevăzute de contract.

În temeiul art. 619 alin. (2) Cod civil şi al prevederilor contractuale, solicită încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 2549,20 lei şi a penalităţii în mărime de 68214,69 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 aprilie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la ÎM „Vinăria Bostavan” SRL, în beneficiul SC „Malitransexped” SRL, dobînda de întîrziere în mărime de 2055,78 lei şi penalitatea în mărime de 30000 lei. De asemenea, s-a încasat taxa de stat achitată la depunerea acţiunii, în mărime de 961,67 lei şi cheltuielile de judecată, în mărime de 5000 lei, în total suma de 38017,45 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 noiembrie 2015, apelul declarat de SC „Malitransexped” SRL şi apelul declarat de ÎM „Vinăria Bostavan” SRL au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 01 februarie 2016, SC „Malitransexped” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 noiembrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 aprilie 2015, solicitînd casarea parţială a actelor judecătoreşti, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care, acţiune a să fie admisă integral. În motivarea recursului, a invocat recurenta că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate în partea în care se solicită casarea acestora, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 24 noiembrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 21 decembrie 2015. (f.d. 95) Ţinînd cont de cele indicate, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. 2 La 12 februarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului, copia recursului declarat de SC „Malitransexped” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

(f.d. 120) La 14 martie 2016, ÎM „Vinăria Bostavan” SRL a depus referinţă la recursul declarat de SC „Malitransexped” SRL, solicitînd respingerea cererii de recurs. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept materiale şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către 3 instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul parţial al recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în modul corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului, care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 4 Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea comercială „Malitransexped” societate cu răspundere limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea comercială „Malitransexped” societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Maria Ghervas 5