Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2rac-30/16
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
27 ianuarie 2016
Părțile
ICS ICEA Group SRL vs CAP Tismicub SRL
Pe scurt
Temeiurile inadmisibilităţii recursului

2rac-30/16 — Încasarea sumei

prima instanţă – S. Caitaz dosarul nr.2rac-497/15 instanţa de apel – G.Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi nr.2rac-30/16 ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cooperativa Agricolă de Producţie „Tismicub” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Icea Group” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 29 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Cooperativa Agricolă de Producţie „Tismicub” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 27 aprilie 2015 c o n s t a t ă La 29 decembrie 2014 Întreprinderea cu Capital Străin „Icea Group” Societate cu Răspundere Limitată (ÎCS „Icea Group” SRL) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativa Agricolă de Producţie „Tismicub” Societate cu Răspundere Limitată (CAP „Tismicub” SRL) cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza cererilor de servicii de control şi certificare pentru produsele de agricultură biologică din 03 noiembrie 2009 şi respectiv din 25 martie 2011 ÎCS „Icea Group” SRL s-a obligat să desfăşoare activităţi de control şi certificare a activităţilor solicitate de către CAP „Tismicub” SRL, iar ultimul la rândul său s-a obligat să desfăşoare activităţile ce constituie obiectul certificării în conformitate cu normele specifice în materie de agricultură biologică. Potrivit art.4. pct.4.1 din contract, sub formă de contravaloare pentru prestaţiile solicitate de ÎCS „Icea Group” SRL, CAP „Tismicub” SRL urma să-i achite sumele conform planului de buget sau conform listei de preţuri în vigoare pentru activitatea ce constituie obiectul contractului şi certificării stabilite de biroul reclamantului competent.

Indică reclamantul că până în prezent CAP „Tismicub” SRL nu şi-a onorat pe deplin obligaţiile. Astfel, pentru serviciile de certificare şi inspecţii acordate pentru perioada anilor 2010-2011, pârâtul a obţinut subvenţionare din partea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare statut de producător biologic, formând o datorie în valoare de 61 500,70 lei pentru serviciile de certificare acordate. La data de 24 ianuarie 2012 în adresa CAP „Tismicub” SRL a fost expediată reclamaţia nr. 23 prin care acestuia i-au fost comunicate pretenţiile ÎCS „Icea Group” SRL şi posibilitatea achitării datoriei în termen de 10 zile calendaristice, aceasta însă a rămas fără răspuns. Prin neachitarea în termen a obligaţiilor financiare, pârâtul admite o încălcare gravă atât a intereselor reclamantului, cât şi a legislaţiei în vigoare privind executarea obligaţiilor.

În cadrul examinării pricinii în prima instanţă, ÎCS „Icea Group” SRL a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei în mărime de 61 500,70 lei, a taxei de stat în sumă de 1845,02 lei şi a cheltuielilor de transport în mărime de 219,02 lei, iar în total suma de 63 564,74 lei. Ulterior reclamantul a mai depus o cerere de majorare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei în mărime de 61 500,70 lei, a taxei de stat în sumă de 1845,02 lei şi a cheltuielilor de transport în mărime de 450,68 lei. Iar în total suma de 63 796,40 lei. ÎCS „Icea Group” SRL a mai depus o cerere de majorare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei în mărime de 61 500,70 lei, taxa de stat în sumă de 1845,02 lei şi cheltuielile de transport în mărime de 682,34 lei, iar în total suma de 64 028,06 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 27 aprilie 2015 a fost admisă parţial acţiunea ÎCS „Icea Group” SRL şi sa încasat de la CAP „Tismicub” SRL în beneficiul ÎCS „Icea Group” SRL suma de 54 000 lei datorie contractuală, suma de 1620 lei cheltuieli legate de achitarea taxei de stat, suma de 530 lei cheltuieli de transport, iar în total 56 150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 29 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către CAP „Tismicub” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 27 aprilie 2015. La 01 decembrie 2015 CAP „Tismicub” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a examinat apelul încălcînd normele de drept material şi procedural. Recurentul reiterează că instanţa nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele cauzei şi nu a apreciat probele prezentate şi anexate la materialele cauzei. Mai mult susţine recurentul că intimatul a fost reprezentat în şedinţele de judecată de o persoană fără împuterniciri. Mai indică recurentul că ÎCS „Icea Group” SRL nu şi-a onorat obligaţiunile asumate, deoarece nu a efectuat nici un control şi nici nu a acordat serviciile solicitate. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de CAP „Tismicub” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de CAP „Tismicub” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de CAP „Tismicub” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producţie „Tismicub” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.