ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 06.07.2016

2rac-251/16 — încasarea datoriei

HOTĂRÂRE
06.07.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
încasarea datoriei
Temei legal
contractul de prestări servicii, termenul de plată
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
2rac-251/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, jud.: T. Berdilă dosarul nr. 2rac-251/2016

instanța de apel, jud.: T. Dimitriadi, R. Petrov, I. Dănăilă

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță, Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către avocatul Dumitru Gorban, în

interesele Întreprinderii cu Capital Străin „Icea Group” Societate cu Răspundere

Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

cu Capital Străin „Icea Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Ceseida” cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 11 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Icea Group”

Societate cu Răspundere Limitată și menținută hotărîrea Judecătoriei Cantemir

din 12 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 29 decembrie 2014 ÎCS „Icea Group” SRL a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SRL „Ceseida” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în baza cererii de servicii de

control și certificare pentru produsele de agricultură biologică din 18 noiembrie

2009, ÎCS „Icea Group” SRL s-a obligat să desfășoare activități de control și

certificare a activităților solicitate de către SRL „Ceseida”, iar ultima la rândul său

s-a obligat să desfășoare activitățile ce constituie obiectul certificării în

conformitate cu normele specifice în materie de agricultură biologică.

A mai indicat că, potrivit art. 4, pct. 4.1 din contract, sub formă de

contravaloare pentru prestațiile solicitate de la ÎCS „Icea Group” SRL, SRL

„Ceseida” urma să achite reclamantei ÎCS „Icea Group” SRL sumele conform

planului de buget sau conform listei de prețuri în vigoare, pentru activitatea ce

constituie obiectul controlului și certificării stabilite de biroul ÎCS „Icea Group”

SRL competent.

Susține reclamanta că, pînă în prezent pîrîtul SRL „Ceseida” nu și-a

onorat pe deplin obligațiile.

1

Astfel, pentru serviciile de certificare și inspecții pentru perioada anilor

2010-2011 (conversiunea a. 2010-2011), s-a format o datorie în valoare de 24

308,42 lei.

La 27 ianuarie 2012 în adresa pîrîtului a fost expediată reclamația nr. 16

prin care acestuia i-au fost comunicate pretențiile ÎCS „Icea Group” SRL și

posibilitatea achitării datoriei în termen de 10 zile calendaristice, însă cererea

adresată a rămas în afara atenției pîrîtului.

Invocă reclamantul că, prin neachitarea în termen a obligațiilor financiare,

pîrîtul SRL „Ceseida” admite o încălcare gravă atât a intereselor reclamantei cît și

a legislației în vigoare privind executarea obligațiilor.

Solicită ÎCS „Icea Group” SRL încasarea din contul SRL „Ceseida” a

datoriei în mărime de 24 308,42 lei și a taxei de stat în valoare de 729,25 lei, iar în

total suma de 25 037,67 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 12 noiembrie 2015 s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Icea Group” SRL

împotriva SRL „Ceseida” cu privire la încasarea datoriei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 16 noiembrie 2015, ÎCS

„Icea Group” SRL a declarat apel, solicitînd admiterea apelului cu casarea

hotărîrii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 11 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de ÎCS „Icea Group” SRL și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Cantemir

din 12 noiembrie 2015.

La 10 mai 2016 avocatul Dumitru Gorban, în interesele ÎCS „Icea Group”

SRL, a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiate și ilegale

hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel, deoarece la pronunțarea

hotărîrilor au dat o apreciere greșită materialului probator, a interpretat eronat

normele materiale.

Susține recurentul că, prima instanță a dat o apreciere greșită contractului

semnat între ÎCS „Icea Group” SRL și SRL „Ceseida”, în cazul în care conform

contractului, obiectul acestuia l-a constituit obținerea de către SRL „Ceseida” a

certificatului de conformitate biologică și a statutului de producător biologic în

urma serviciilor prestate de către ÎCS „Icea Group” SRL.

Totodată a invocat că, SRL „Ceseida” la momentul depunerii cererii de

servicii de control și certificare pentru produsele de agricultură biologică a

cunoscut despre Regulamentul pentru certificare, deoarece la depunerea cererii a

primit o copie a Regulamentului pentru certificare, pentru ce a semnat, astfel

cunoscînd circumstanțele în care se eliberează certificatul și nu poate invoca

faptul că nu ia fost eliberat certificatul de conformitate.

Mai mult recurenta susține că instanțele de judecată au dat o apreciere

greșită materialului probator, normelor materiale și procesuale iar ca rezultat au

soluționat eronat pricina.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

redactate.

Din actele pricinii este cert faptul că, la 29 februarie 2016 prin scrisoare în

adresa participanților la proces a expediată copia deciziei instanței de apel din 11

februarie 2016, însă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării deciziei

instanței de apel, astfel instanța de recurs consideră recursul ca fiind depus în

termenul legal.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 22 iunie 2016 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe,

pronunțînd o nouă hotărîre.

Din materialele dosarului rezultă că, la 29 decembrie 2014 ÎCS „Icea

Group” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ceseida” cu

privire la încasarea datoriei.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță a

concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii, iar instanța de apel a menținut această

hotărîre.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe și deciziei

instanței de apel, în raport cu criticele formulate în recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că concluzia primei instanțe și instanței de apel este greșită, rezultată

din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părți în raport cu

prevederile legale aplicabile raportului juridic litigios.

În favoarea concluziei enunțate instanța de recurs reține că, materialele

cauzei atestă cu certitudine că, între părțile ÎCS „Icea Group” SRL și SRL

„Ceseida” a fost încheiat contract de prestarea serviciilor în baza cererii de

servicii de control și certificare pentru produsele de agricultură biologică, depusă

la 18 noiembrie 2009, de SRL „Ceseida” în persoana administratorului Tudor

Apetri (f.d. 8-13).

Conform art. 970 alin. (1) - (2) Cod civil, prin contractul de prestări

servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părți (beneficiar)

anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuția convenită. Obiectul

contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură.

3

Potrivit art. 971 Cod civil, plata pentru servicii se efectuează după

prestarea serviciilor. Dacă plata pentru servicii se calculează pe anumite perioade,

sumele vor fi acordate după încheierea fiecărei perioade în parte.

Astfel, Colegiul constată că între părțile ÎCS „Icea Group” SRL și SRL

„Ceseida” a fost încheiat contract de prestarea serviciilor în baza cererii de

servicii de control și certificare pentru produsele de agricultură biologică, depusă

la 18 noiembrie 2009, de SRL „Ceseida” în persoana administratorului Tudor

Apetri.

Respectiv, urmează că litigiul dedus judecății izvorăște din raporturile

obligaționale apărute între părți în baza contractelor de prestare a serviciilor.

Din contractele de prestare a serviciilor rezultă că ÎCS „Icea Group” SRL

s-a obligat să desfășoare activități de control și certificare a producției agricole,

respectând normele prevăzute de organismele de certificare, în baza modalităților

prevăzute de Regulamentul pentru certificare, iar SRL „Ceseida” s-a obligat să

achite prețul serviciilor prestate.

Prin depunerea cererii de prestare a serviciilor, SRL „Ceseida” a acceptat

clauzele contractuale propuse de ÎCS „Icea Group” SRL înserate în art. 1 - 9 ale

contractului, inclusiv tarifele și modalitatea de plată conform planului de buget

sau conform Listei de prețuri în vigoare pentru activitatea ce constituie obiectul

contractului și certificării stabilite, lista de prețuri fiind semnată de către

reprezentantul SRL „Ceseida” în persoana administratorului Tudor Apetri , fapt

ce rezultă expres din cerere (f.d. 8-13).

Reieșind din cele supra indicate, instanța de recurs constată că, ÎCS „Icea

Group” SRL și-a îndeplinit obligațiile asumate, iar faptul că SRL „Ceseida” nu a

obținut statutul de producător biologic, se datorează neexecutării de către ultima a

obligațiunilor asumate, deoarece SRL „Ceseida” nu a permis accesul

reprezentanților ÎCS „Icea Group” SRL la spațiile de producție, fapt pentru care la

07 decembrie 2011, certificatul de conformitate a acesteia a fost suspendat, iar

ulterior exclus din sistem din cauza neremedierii neajunsurilor.

Astfel, pentru serviciile de certificare și inspecții pentru perioada anilor

2010-2011 (conversiunea a. 2010-2011), SRL „Ceseida” nu și-a onorat

obligațiunile contractuale și nu a achitat integral pentru serviciile de certificare și

inspecții pentru perioada anilor 2010 – 2011, acumulînd o datorie în sumă de 24

308,42 lei.

Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu

face.

Potrivit art. 513 alin. (1) Cod civil, debitorul și creditorul trebuie să se

comporte cu bună-credință și diligență la momentul nașterii, pe durata existenței,

la momentul executării și stingerii obligației.

Conform art. 572 alin. (2) Cod civil, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

4

Potrivit art. 602 alin. (1) - (2) Cod civil, în cazul în care nu execută

obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul

cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

Astfel, Colegiul consideră că instanțele de judecată au interpretat eronat

contractul semnat de către părțile litigante, în cazul în care au menționat că deși

scopul înaintării cererii de acordare a serviciilor solicitate de SRL „Ceseida” a

fost obținerea setului de documente certificatoare care ar permite exportul

produselor agricole și acordarea statutului de producător biologic pentru anii de

conversiune 2010-2011, instanței de judecată nu i-ar fi fost prezentate probe

precum că SRL „Ceseida” ar fi obținut respectiva certificare, sau că i-ar fi fost

acordat statutul de producător biologic.

Or, obiectul contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice

natură, astfel, în speță obiectul cererii de servicii de control și certificare pentru

produsele de agricultură biologică depusă de SRL „Ceseida” l-a constituit

obținerea de către SRL „Ceseida” a certificatului de conformitate biologică și a

statutului de producător biologic în urma serviciilor prestate de către ÎCS „Icea

Group” SRL, SRL „Ceseida” urmînd să achite costul serviciilor.

Contrar obiectului contractului, SRL „Ceseida” nu a obținut statutul de

producător biologic.

Aici, instanța de recurs consideră necesar a menționa că, interpretarea și

analiza unui contract de prestări servicii similar celui încheiat între ÎCS „Icea

Group” SRL și SRL „Ceseida”, urmează a fi efectuată în strictă conformitate cu

specificul activității de certificare în domeniul produselor biologice.

Astfel, în condițiile contractului semnat, beneficiarul SRL ,,Ceseida”, pe

lîngă obligațiile financiare pe care și le-a asumat, mai dispunea și de alte obligații,

de respectarea cărora în mod direct depindea soarta realizării obiectului

contractului.

Printre obligațiile de bază, conform contractului și a Regulamentul (CE)

nr. 834/2007 al consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și

etichetarea produselor ecologice (în continuare Regulament), SRL ,,Ceseida” avea

și obligația să respecte prevederile documentelor normative comunitare și

naționale referitoare la agricultura ecologică; să garanteze personalului trimis de

ICEA în control accesul la spațiile de producție și la toate înregistrările obligatorii

și la documentele financiar-contabile (documente de transport, facturi, registre

TVA, etc), chiar dacă păstrate la terțe persoane, conform prevederilor legislației în

vigoare; să pună la dispoziția personalului de control ICEA toate produsele și

materialele de origine agricolă/zootehnică și ingredientele de origine agricolă și

neagricolă (inclusiv apa, aditivele, aromele, etc) pentru efectuarea analizelor

necesare pentru control și certificare; să respecte termenele prevăzute de ICEA și

de SOT în ceea privește îndeplinirea cerințelor sistemului de control și a achitării

tuturor sumelor datorate a ICEA; să mențină înregistrările tuturor reclamațiilor

primite referitoare la produsele care fac obiectul activității de control/inspecție și

5

certificare, a acțiunilor corective relative la acestea (și modul în care aceste

acțiuni sunt documentate) și să le pună la dispoziția personalului ICEA în timpul

vizitei de inspecție; să achite ICEA costurile activității de control și certificare

independent de rezultatul acesteia

Totodată, în caz de nerespectare de către SRL „Ceseida” a obligațiilor

specificate de Regulament, se impun o serie de măsuri coercitive cît și sancțiuni,

și anume faptul că operatorul este obligat să înceteze imediat utilizarea

Certificatului de Conformitate, a Atestatului de idoneitate a unității, a mărcii

ICEA și a publicității, în cazul în care la expirarea perioadei de valabilitate a

Atestatului de idoneitate a unității; în cazul nerezolvării, în termenele stabilite, ale

acțiunilor corective necesare apărute ca o consecință a modificării regulilor

Sistemului de Control/inspecție ICEA; în cazul în care Operatorul renunță la

certificare.

Mai mult ca atît, conform Regulamentului se reglementează că:

suspendarea preventivă a utilizării certificării de conformitate se aplică în cazurile

următoare: cînd Operatorul nu-și dă consimțământul la efectuarea vizitelor de

inspecție de supraveghere în perioadele critice ale ciclului de producție sau,

oricum, în perioadele semnificative pentru asigurarea desfășurării controlului;

cînd, în cursul vizitelor de supraveghere și ale produsului, se evidențiază

infracțiuni sau nereguli grave/majore sau rezultate ale analizelor care compromit

conformitatea produsului.

Totodată, Regulamentul stipulează că, excluderea operatorului (retragerea

atestatului si anularea/revocarea certificării) se efectuează în cazul infracțiunilor

care compromit afabilitatea operatorului în gestiunea/managementul unității și,

deci, menținerea sa în sistemul de control, inclusiv cînd recidivează în comiterea

infracțiunilor sau cînd nu respectă obligațiile sale față de autoritățile competente

și obligațiile contractuale față de ICEA.

Prin urmare Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție, constată că, ÎCS „Icea Group” SRL nu putea și nici

nu era în drept să acorde intimatului statutul de producător biologic în cazul în

care acesta admitea derogări de la prevederile Regulamentului. Acest aspect este

valabil chiar și în cazul achitării de către SRL „Ceseida” a sumelor pentru

serviciile solicitate.

Circumstanțele date au fost cunoscute de către SRL „Ceseida”, or, la

semnarea cererii de servicii de control și certificare pentru produsele de

agricultură biologică, intimatul a declarat în mod expres că a primit o copie și că

acceptă sub toate aspectele sale Regulamentul pentru certificare.

Reieșind din cele relatate, instanța de recurs consideră necesar a menționa

că, în speță, ÎCS „Icea Group” SRL și-a îndeplinit întocmai obligațiile sale

contractuale, iar faptul că SRL „Ceseida” nu a obținut statutul de producător

biologic, se datorează neexecutării de către ultima a obligațiilor asumate, în cazul

în care SRL „Ceseida” nu a permis accesul reprezentanților ÎCS „Icea Group”

SRL la spațiile de producție, iar pentru acest refuz, la 07 decembrie 2011,

6

certificatul de conformitate a acestuia a fost suspendat, intimatul fiind ulterior

exclus din sistem din cauza neremedierii neajunsurilor.

Acest aspect se poate confirma și prin aceea că, pînă în prezent, intimatul

nu a înaintat vreo acțiune în instanța de judecată pentru încasarea de la ÎCS „Icea

Group” SRL a sumelor bănești achitate, pentru care, în viziunea sa, nu i-ar fi fost

prestate servicii.

Vis-a-vis de temeinicia pretenției ÎCS „Icea Group” SRL, instanța

consideră necesar a menționa că, potrivit Regulamentului, cererea de intrare în

Sistemul de Control ICEA poate fi depusă fără nici o limitare sau discriminare de

către operatorii care, în conformitate cu actele normative în vigoare, produc,

prepară, depozitează sau importă produse din domeniul de aplicare a

Reglementarii CEE 2092/91 (și a modificărilor și completărilor la aceasta),

operatorul urmînd să completeze, semneze și să transmită la ICEA Contractul

pentru Certificare prin care, solicită supunerea la sistemul de control ICEA

acceptînd condițiile economice, modalitățile de plată și de comunicare a ICEA a

eventualelor modificări; declară că a primit, cunoaște și acceptă toate prevederile

prezentului Regulament pentru Certificare ICEA și anexelor sale; semnează

chestionarul informativ privind folosirea datelor personale de către ICEA.

Tot, Regulamentul indică că, decizia de admitere în Sistemul de Control

ICEA este adoptată de Comisia de Certificare a SOT (CoCerSOT) în baza

evaluării documentației și a raportului vizitei de inspecție/auditului (și, dacă este

cazul, a rapoartelor de probă) și este adoptată de Președintele ICEA sau de un

delegat al său. Decizia favorabilă a CoCer consimte, emiterea/eliberarea

Atestatului de idoneitate a Unității/fermei cerințelor stabilite de documentele

normative comunitare și naționale în vigoare referitoare la agricultura ecologică;

înscrierea unității/fermei în Registrul Operatorilor Controlați; transmiterea acestui

atestat operatorului, iar atestatul de idoneitate a unității va putea fi utilizat pentru a

informa proprii clienți despre intrarea în sistemul de control; înscrierea în

Registrele regionale ale operatorilor.

Astfel, se reține că, copia Atestatului de Idoneitate a Unității eliberat SRL

„Ceseida”, a fost prezentat instanței de judecată și a fost anexat la materialele

cauzei, eliberat de ÎCS „Icea Group” SRL în strictă conformitate cu prevederile

Regulamentului cît si a legislației pertinente internaționale, în special art. 29 (1) al

Regulamentului (EC) nr. 834/2007, care reglementează că, Autoritățile și

organismele de control menționate la articolul 27 alin. (4) furnizează documente

justificative oricărui operator care face obiectul controalelor acestora și care, în

sfera activității sale, respectă cerințele impuse prin prezentul regulament.

Documentele justificative permit cel puțin identificarea operatorului și gama de

produse, precum și perioada de valabilitate.

Așadar, documentul specificat furniza o informație suficientă pentru a

proba pretențiile ÎCS „Icea Group” SRL, în acesta fiind indicate: data admiterii în

sistemul de inspectare; faptul că SRL „Ceseida” i-a fost atribuit un cod de

operator și statut de operator; suprafața terenurilor pe care urma să fie crescută

producția organică; perioada de conversie care constituia perioada 03 noiembrie

7

2009 – 03 noiembrie 2011, respectiv perioada care SRL „Ceseida” s-a aflat în

sistem (registrul operatorilor); și, nu în ultimul rînd, semnătura persoanei

responsabile ce atestă caracterul veridic și legalitatea actului.

Mai mult la materialele cauzei se regăsește și raportul de inspecție, care

demonstrează serviciile de inspecție efectuate care au avut loc în prezența

reprezentantului SRL „Ceseida”, ultimul aplicînd semnătura și ștampila

întreprinderii pe raportul nominalizat.

Prin urmare, în situația în care documentele justificative privind prestarea

de ÎCS „Icea Group” SRL către SRL „Ceseida” a serviciilor contractate au fost

prezentate la materialele cauzei, instanțele de judecată, eronat au concluzionat că

ÎCS „Icea Group” SRL nu a prestatat servicii de control și certificare.

Colegiul reține că, SRL „Ceseida”, ca beneficiar, a achitat o parte din

contravaloarea serviciilor prestate în mărime de 13 011,44 lei, însă dat fiind faptul

că, totalul serviciilor prestate de ÎCS „Icea Grup” SRL reprezentă suma de

2478,00 euro (inclusiv TVA 413,00 euro), ce la momentul eliberării facturii

fiscale, conform cursului BNM, constituia echivalentul sumei de 37 319,86 lei,

restanța SRL „Ceseida” față de ÎCS „Icea Grup” SRL constituie suma de 24

308,42 lei.

Totodată, instanța de recurs consideră eronată și concluzia instanțelor de

judecată cu referire la faptul că nu poate fi reținută ca probă factura fiscală din

considerentul că nu este semnată de către SRL „Ceseida”, în cazul în care nu

poate servi drept argument că, intimatul, nu a beneficiat de serviciile care au

constituit obiectul contractului litigios.

Nu pot fi reținute nici argumentele invocate în sensul că nu este valabil

contractul de prestare a serviciilor, așa cum a fost completat un formular de cerere

de acordarea serviciilor, care nu poate fi considerat ca contract, dat fiind faptul că

intimatul la completarea cererilor de servicii de control și certificare pentru

produsele de agricultură biologică a acceptat condițiile contractuale propuse de

recurent.

Or, conform prevederilor art. 679 alin. (1) Cod civil, contractul se

consideră încheiat dacă părțile au ajuns la un acord privind clauzele lui esențiale.

În această ordine de idei, Colegiul notează că deși intimatul, afirmând că

contractul de prestare a serviciilor încheiat cu recurentul nu este valabil așa cum

condițiile contractuale sunt formulate ne concret și tendențios în favoarea

recurentului, totuși nu a contestat legalitatea acestui contract, or probe în acest

sens nu a prezentat, mai mult, nici în cadrul prezentului litigiu nu a depus acțiune

reconvențională prin care să invoce nulitatea acestuia.

Faptul că, actul juridic încheiat între părți nu poartă denumirea de contract,

ci de cerere, nu poate fi un motiv de respingere a acțiunii, în contextul în care

intimatul prin depunerea cererii de prestarea serviciilor a acceptat condițiile

recurentului, cât și clauzele înserate în cererea depusă.

Nu pot fi reținute nici argumentul intimatului precum că lista de prețuri nu

a fost anexată la contract în ziua semnării, or acest fapt este infirmat prin însăși

conținutul cererii din 18 noiembrie 2009 în care la documentele atașate este bifată

8

lista de prețuri semnată, ceia ce se confirmă că a fost anexată prin aplicarea

semnăturii la sfârșitul cererii de către administratorul SRL „Ceseida”. Mai mult,

intimatul se contrazice în declarații, deoarece deși declară că lista de prețuri nu a

fost anexată la contract în ziua semnării acestuia, totuși indică că la ziua semnării

contractului lista era în limba italiană, fără traducere, limbă pe care nu o posedă

semnatarul.

Afirmațiile intimatului precum că rezultatele operațiunii de ridicare de sol

pentru analize, nu au fost aduse la cunoștința sa, deși a achitat pentru aceste

servicii, iar costul serviciului nu a fost scăzut din suma totală, nu pot fi reținute

deoarece rezultatele care nu au fost aduse la cunoștința intimatului sunt alte

servicii, costul cărora nu se solicită de recurent.

În consecință, reieșind din cele relatate și conform normelor de drept

enunțate Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, circumstanțele pricinii au fost constatate de

instanțele inferioare, însă normele de drept material au fost aplicate eronat și nu

este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de ÎCS „Icea Grup” SRL cu casarea deciziei instanței

de apel și a hotărîrii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) și art. 96 alin. (1) CPC,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la

cerere, părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului. Instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de

asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar a încasa și cheltuielile de judecată, formate

din, achitarea taxei de stat la înaintarea acțiunii în mărime de 729,25 lei,

cheltuielile de transport în mărime de 586,37 lei, taxa de stat la înaintarea apelului

în mărime de 556,93 lei și taxa de stat la înaintarea recursului în mărime de

364,63 lei, iar în total suma de 2 237,18 lei.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin.(3) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Se admite recursul declarat de către avocatul Dumitru Gorban, în

interesele Întreprinderii cu Capital Străin „Icea Group” Societate cu Răspundere

Limitată.

Se casează integral decizia Curții de Apel Cahul din 11 februarie 2016 și

hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 12 noiembrie 2015, în pricina civilă la cererea

9

de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Icea Group”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Ceseida” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, și se emite

o nouă hotărîre prin care:

Se admite cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin „Icea Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Ceseida” cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Se încasează din contul Societății cu Răspundere Limitată „Ceseida” în

beneficiul Întreprinderii cu Capital Străin „Icea Group” Societate cu Răspundere

Limitată datoria în mărime de 24 308,42 lei și cheltuielile de judecată în mărime

de 2 237,18 lei, iar în total suma de 26 545 (douăzeci și șase mii cinci sute

patruzeci și cinci) lei, 60 bani.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Ala Cobăneanu

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

10

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-07-13
0,96
2rac-274/16 — încasarea datoriei și cheltuileilor de judecată
prima instanță: T. Berdilă dosarul nr. 2rac-274/16 instanța de apel: V. Movilă, N. Veleva şi E. Dvurecenschii Î N C H E I E R E 13 iulie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiț
CSJ 2017-01-18
0,93
2rac-572/16 — încasarea datoriei
Dosarul nr. 2rac-39/17 prima instanţă – ( judecătoria Orhei) A.Plămădeală instanţa de apel –(Curtea de Apel Chişinău) A.Panov, A.Pahopol, A.Minciuna Î N C H E I E R E 18 ianuarie 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios
CSJ 2017-05-31
0,93
2rac-213/17 — incasarea datoriei si penalitatii
prima instanţă: R.Pulbere dosarul nr.2rac-213/17 instanţa de apel: N.Vascan, E.Fistican, V.Negru Î N C H E I E R E 31 mai 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţ
CSJ 2017-05-12
0,93
2ra-867/17 — încasarea datoriei
prima instanţă, Judecătoria Cimişlia dosarul nr. 2ra-867/2017 judecător: S. Aramă instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău judecători: A. Panov, I. Muruianu, A. Minciuna Î N C H E I E R E 12 mai 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial
CSJ 2016-12-21
0,93
2rhc-124/16 — cu privire la încasarea datoriei
prima instanţă: T. Andronic 2rhc-124/16 instanţa de apel: A. Panov, V. Efros, A. Minciuna instanţa de recurs: A. Cobăneanu, N. Craiu, M. Pitic Î N C H E I E R E 21 decembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios admi
Sursă