2ra-92/16 — Încasarea prejudiciului material

Prima instanță: Judecătoria sectorului Botanica municipiul Chișinău, Judecător – Maria Țurcan Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Vascan, Iurie Cotruță, Veronica Negru dosar nr. 2ra-92/16 ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, – Svetlana Filincova, Judecători – Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Eugen Rabei, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Chitoroga și Tamara Chitoroga împotriva lui Eugen Rabei privind încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Vasile Chitoroga, Tamara Chitoroga și de către Eugen Rabei, a con st at at: La 23 ianuarie 2014 Vasile Chitoroga și Tamara Chitoroga au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Eugen Rabei, solicitînd încasarea sumei de 1621 lei cu titlu de prejudiciu material.

În motivarea cererii au indicat că sunt membri ai CCL-137 și le aparține cu drept de proprietate apartamentul nr.16 din casa nr.45, bd.Cuza-Vodă, mun.Chișinău. Începînd cu luna iunie 2013 apartamentul în cauză a fost inundat, scurgerea fiind pornită de la apartamentul cu nr.19, proprietarul căruia este Eugen Rabei. Adresările repetate pentru a stopa inundarea apartamentului nu au adus nici un rezultat, iar la 16 august 2013 s-a spart țeava de apă fierbinte din apartamentul lui Eugen Rabei, ce a dus la o inundație totală. Deși a promis repararea prejudiciului cauzat, acest fapt nu a avut loc, iar după reparația apartamentului, inundarea a continuat. La 14 octombrie 2013 a fost întocmit un act al comisiei convocate de președintele CCL-137, care a constatat scurgerea apei din apartamentul lui Eugen Rabei.

Ulterior, în cursul examinării pricinii în fond, Vasile Chitoroga și Tamara Chitoroga au depus cerere de concretizare și majorare a cuantumului pretențiilor, 1 prin care au solicitat suplimentar și încasarea sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Botanica municipiul Chișinău din 11 februarie 2015 a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată. A fost încasat de la Eugen Rabei în beneficiul lui Vasile Chitoroga și Tamara Chitoroga, în mod solidar, suma de 1 621 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 1 771 (una mie șapte sute șaptezeci și unu) lei. A fost respins ca nefondat capătul de cerere a lui Vasile Chitoroga și Tamara Chitoroga către Eugen Rabei privind încasarea sumei de 5 000 (cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2015 a fost respins apelul declarat de către Vasile Chitoroga și Tamara Chitoroga. A fost respins apelul declarat de către Eugen Rabei. A fost menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului Botanica municipiul Chișinău din 11 februarie 2015, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Chitoroga și Tamara Chitoroga împotriva lui Eugen Rabei privind încasarea prejudiciului material și moral. La 02 noiembrie 2015 Eugen Rabei a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2015, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea cererii Eugen Rabei a indicat că instanța de apel a stabilit incomplet circumstanțele de fapt ale pricinii, a aplicat eronat norma de drept material, a apreciat arbitrar probele din dosar, iar probele reținute de instanța de judecată nu sunt suficiente. Consideră recurentul că instanța de apel în mod arbitrar a apreciat că s-a constat cu certitudine vinovăția lui Eugen Rabei. Susține recurentul Eugen Rabei că la momentul întocmirii actului comisiei, nu a fost efectuat un control în apartamentul recurentului, lipsind orice constatare sau concluzie a unui expert tehnic atestat. Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Eugen Rabei ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă. 2 În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale, omisiuni și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, criticile aduse de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori recurentul a evitat delimitarea acelor omisiuni sau erori ale instanței de judecată care ar dicta admisibilitatea recursului.

Criticile aduse de recurent, întru argumentarea cererii de recurs, urmau să evidențieze ilegalitatea soluției instanței de judecată și nu simplul fapt al dezacordului recurentului cu această soluție. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condiţiile secţiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Prin prisma jurisprudenţei CtEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art.6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, Completul consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Astfel, Completul consideră argumentele invocate ca fiind lipsite de esență și constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Eugen Rabei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova, Judecători – 3 Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală 4