2ra-1945/17 — repararea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-1945/17

prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

Judecător: R. Țurcanu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, L. Popova, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Rabinovici Feiga,

reprezentată de avocatul Aronov Roman,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rabinovici Feiga

împotriva lui Plugari Iurie cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Rabinovici Feiga și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 30 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La data de 1 septembrie 2016 Rabinovici Feiga, reprezentată de avocatul

Aronov Roman, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Plugari Iurie cu

privire la repararea prejudiciului material cauzat prin inundarea apartamentului și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, este proprietara apartamentului

nr. 53 din str. Trandafirilor 9/2, mun. Chișinău, iar pârâtul Plugari Iurie este

proprietarul apartamentului nr. 57 care se află cu un nivel mai sus în același bloc

locativ.

Invocă că apartamentul său a fost inundat de către Plugari Iurie din cauza

scurgerilor de apă din apartamentul situat la etajul superior, care aparține pârâtului.

Susține că în urma inundării apartamentului său au fost deteriorați pereții și

tavanul bucătăriei și a antreului.

Insistă că din materialul probator administrat în cauză se constată cu exactitate

că inundația a fost provocată de apartamentul nr. 57 din str. Trandafirilor 9/2, mun.

Chișinău, ce aparține cu drept de proprietate pârâtului.

Comunică că Plugari Iurie s-a eschivat de la obligația de a se prezenta în

apartamentul său pentru a aprecia prejudiciul cauzat în urma inundațiilor, iar toate

încercările de a soluționa litigiul pe cale amiabilă au eșuat.

1

Mai indică că potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 410 din

14 iulie 2016 s-a constatat cu claritate că prejudiciul material cauzat constituie suma

de 10 200,71 lei.

Solicită încasarea de la Plugari Iurie în beneficiul lui Rabinovici Feiga a sumei

de 10 200, 71 lei cu titlu de prejudiciu material, cheltuieli de asistență juridică în

mărime de 7 865 lei și cheltuieli legate de efectuarea raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 410 din 14 iulie 2016 în sumă de 1 500 lei, în total suma de

19 565,71 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016 a

fost admisă parțial acțiunea, fiind încasat de la Plugari Iurie în beneficiul reclamantei

Rabinovici Feiga prejudiciul material cauzat prin inundarea apartamentului în sumă

de 10 200,71 lei, taxa de stat în sumă de 306 lei, suma de 1 500 lei pentru ordonarea

expertizei și suma de 1 500 lei pentru asistență juridică, iar în total suma de

13 506,71 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Rabinovici Feiga și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016.

La data de 25 iulie 2017 Rabinovici Feiga, reprezentată de avocatul Aronov

Roman a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea parțială a hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel

în partea respingerii cerinței de încasarea a cheltuielilor de asistență juridică, cu

emiterea în aceasta parte a unei noi decizii de admitere a pretenției.

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare eronat au

reținut că reclamanta nu a reușit să probeze temeiul compensării cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 7 865 lei.

Susține că hotărârile instanțelor ierarhic inferioare cu referire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în valoare de 7 865 lei sunt motivate vădit

insuficient și chiar inadecvat, ceea ce prezintă încălcarea esențială a prevederilor art.

241 CPC, deoarece simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu

alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de motivare

a hotărârii contestate nu poate influența convingerea bazată pe probe necombătute.

Menționează că la examinarea prezentei cauzei Rabinovici Feiga a prezentat

instanței bon de plată – seria YL nr. 819939 în sumă de 7 865 lei, cu ștampila

Cabinetului avocatului ,,Aronov Romanʼʼ, ce confirmă incontestabil veridicitatea

acestuia în privința achitării mijloacelor bănești pentru acordarea consultației și

asistenței juridice recurentului reclamant.

Mai mult ca atât, insistă că reprezentantul recurentului, avocatul Aronov

Roman a prezentat instanței și contractul de acordare a asistenței juridice nr. 35 din

9 iunie 2016 și raportul detaliat din 22 decembrie 2016 privind activitatea în cauza

lui Rabinovici Feiga împotriva lui Plugari Iurie, inclusiv și informația detaliată a

tuturor cheltuielilor suportate de către reclamant pe marginea acestui caz, iar din

aceste motive instanța urma să aprecieze că cheltuielile în cuantum de 7 865 lei ca

fiind rezonabile, reale și necesare.

2

Reiterează că instanța nu este în drept în mod arbitrar să micșoreze cuantumul

cheltuielilor juridice suportate de reclamant, în timp ce pârâtul în prezentul proces

nu a obiectat împotriva acestora.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție denotă că recursul declarat la data de 25 iulie 2017 împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017, se consideră a fi depus în termen.

La data de 29 septembrie 2017, în adresa intimatului Plugari Iurie a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii

a referinței.

Însă, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Rabinovici Feiga,

reprezentată de avocatul Aronov Roman, în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Rabinovici Feiga,

reprezentată de avocatul Aronov Roman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Rabinovici Feiga, reprezentată de

avocatul Aronov Roman.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Rabinovici Feiga, reprezentată de avocatul Aronov

Roman, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

4