2ra-44/16 — Repararea prejudiciului

prima instanţă – L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-44/16 instanţa de apel – A. Minciuna, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Prohorov Vladimir şi recursului declarat de către Ministerul Justiţiei , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Prohorov Vladimir împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Prohorov Vladimir, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 iunie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii c o n s t a t ă La 04 martie 2015 Prohorov Vladimir în temeiul Legii nr. 87 din 21.04.11 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin Hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chisinău din 24 octombrie 1997 bunica sa Prohorov Natalia Petru, născută în anul 1881 şi decedată la data de 31 mai 1952, a fost recunoscută ca victimă a represiunilor politice din Republica Moldova, care au avut loc între anii 1940-1949.

Prin Decizia Tribunalului mun. Chisinău din 04 aprilie 2000 după tatăl său Prohorov Gheorghe a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 3 şi nr. 6 din imobilul nr. 141 din mun. Chisinău, str. Şciusev. Suplimentar prin Decizia Tribunalului s-a dispus şi evacuarea lui Luchianov Tamara, Luchianov Serghei şi Luchianov Natalia împreună cu toţi membrii minori ai familiei din apartamentul nr. 3 amplasat pe str. Şciusev nr. 141, mun. Chisinău, cu acordarea unei alte încăperi de locuit, precum şi evacuarea lui Serghei Micleuşan, Vera Micleuşan şi Ghenadie Micleuşan cu toţi membrii minori ai familiei din apartamentul nr. 6 amplasat pe str. Şciusev nr. 141, mun. Chisinău, cu acordarea unei alte încăperi de locuit.

Totodată, obligând Primăria mun. Chisinău să acorde familiilor Luchianov şi Micleuşan alte încăperi de locuit în legătură cu evacuarea, care trebuie să corespundă cerinţelor sanitare şi tehnice şi să se afle în raza mun. Chisinău. După rămânerea definitivă a Deciziei Tribunalului din 04 aprilie 2000, la cererea tatălui său Prohorov Gheorghe, prima instanţă a eliberat Titlul executoriu nr. 2-344/98 din 04.04.2000. Menţionează reclamantul că, la 26 septembrie 2004 tatăl său Prohorov Gheorghe a decedat, iar în temeiul Certificatelor de moştenire testamentară nr. 790 şi nr. 793 din 11 februarie 2005, el a devenit proprietarul apartamentelor nr. 3 şi nr. 6 din imobilul nr. 141 din mun. Chişinău, str. Şciusev, înregistrat la OCT Chisinău.

Susţine Prohorov Vladimir că, începînd cu anul 2000 tatăl său Prohorov Gheorghe, iar după decesul lui el nemijlocit s-a adresat de nenumărate ori Primăriei mun. Chişinău, Preturii s. Buiucani mun. Chişinău, Direcţiei General Localiv- Comunale şi Amenajare, Departamentului de executare din cadrul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Procuraturii mun. Chişinău, însă, până în prezent Decizia Tribunalului mun. Chişinău din 04 aprilie 2000 nu a fost executată. Astfel, din cauza inacţiunilor reprezentanţilor Primăriei mun. Chişinău, nici tatăl său Prohorov Gheorghe, nici el pînă în prezent nu s-au instalat în apartamentele nr. 3 şi nr. 6 din str. Şciusev nr. 141 din mun. Chişinău.

Mai menţionază reclamantul că, la data de 28 noiembrie 2012 s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, acţiunea fiind admisă, iar prin Hotărirea Judecătoriei Buiucani din 05 februarie 2013, a fost constatat faptul încălcării dreptului său, pe parcursul anilor 2000-2012, la executarea în termen rezonabil a actului judecătoresc de dispoziţie irevocabil, şi s-a încasat din contul bugetului de Stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său suma de 15.000 (cincisprezece mii) lei MDL cu titlu de prejudiciul moral. Hotărirea menţionată a fost executată integral de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Reţine recurentul că, tinînd cont că de la emiterea Hotărârii din 05 februarie 2013 au trecut mai mult de doi ani, iar până în prezent Decizia Tribunalului mun. Chişinău din 04 aprilie 2000 nu a fost executată, consideră că i-a fost încălcat din nou dreptul său la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Din cauza situaţiei create, el este proprietar doar de jure, achită impozitul pe bunurile imobile menţionate, repară acoperişul apartamentelor ş.a.m.d., însă de facto, nu beneficiază de aceste bunuri imobile. Necătând la aceasta, Primăria mun. Chişinău are o atitudine indiferentă faţă de situaţia real creată. Invocă reclamantul ce ii este inacceptabilă această situaţie, când din punct de vedere legal el este corect, dar persoanele cu funcţii de răspundere îl tratează cu indiferenţă totală, prin aceste fapte fiindu-i cauzată şi o daună morală, manifestătă prin suferinţe fizice şi morale.

Deşi, în sine, prejudiciul moral nu poate fi reparat, or, suferinţele produse nu pot fi calculate în bani, adică banii nu sunt în stare să întoarcă liniştea sufletească, totuşi, acestea pot fi atenuate printr-o compensaţie, care i-ar oferi o oarecare satisfacţie pentru suferinţele cauzate. Comportamentul şi indiferenţa persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul Primăriei mun. Chişinău, demonstrează caracterul dur al acesteia, lipsa de afecţiune naturală, ceea ce îi provoacă o suferinţă şi mai mare, atât fizică, cât şi de natură morală, afectivă. Consideră, că prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti i-a fost cauzată dauna morală în mărime de 100.000, 00 (una sută mii) lei.

Cere reclamantul constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, între anii 2000-2015, a încasa din contul bugetului de Stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său suma de 100.000 (una sută mii) lei cu titlu de satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat şi a încasa de la pârât toate cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 iunie 2015 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, a fost admis apelul declarat de către Prohorov Vladimir, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 iunie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii. S-a constatat faptul încălcării dreptului lui Prohorov Vladimir la executarea în termenul rezonabil a actului judecătoresc irevocabil. S-a încasat din contul bugetului de Stat al RM prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Prohorov Vladimir suma de 15 000 (cinci spre zece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 04 noiembrie 2015 Prohorov Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia cu modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 în partea încasării compensaţiei băneşti pentru prejudiciul moral cauzat, cu majoararea acesteia la suma de 1000 000 lei.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel, în ceea ce priveşte stabilirea mărimii compensaţiei pentru prejuduiciul moral cauzat este emisa cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural. Astfel invocă ilegalitatea deciziei instanţei de apel în această parte, apreciind drept critică decozia instanţei vis-a-vis de suma prejuduiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti or, suma de 15 000 lei pentru prejuduiciului moral cauzat nu înglobează suferinţele cauzate, fiind astfel inechitabilă cu prejudiciul moral cauzat. La 21 decembrie 2015 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 iunie 2015, or modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este emisa cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural, aprecierea arbitrară a probelor şi fără a fi elucidate pe deplin circumstanţele cauzei. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Prohorov Vladimir şi recursul declarat de către Ministerul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Prohorov Vladimir şi recursul declarat de către Ministerul Justiţiei asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Prohorov Vladimir şi recursul declarat de către Ministerul Justiţiei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Prohorov Vladimir şi recursul declarat de către Ministerul Justiţiei se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat