2ra-9/16 — Partajarea bunului proprietate comună

prima instanță: A. Catană, dosarul nr. 2ra-9/16 instanța de apel: S. Arnăut, V. Negru, E. Fistican DECIZIE 13 ianuarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valeriu Doagă Valentina Clevadî Ala Cobăneanu Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de Omelco Vladimir, reprezentat de avocatul Andrei Donică, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Omelco Vladimir împotriva Lolitei Rusu, Larisei Rusu şi Iaroslavei Musteaţă cu privire la partajarea bunului proprietate comună și la cererea reconvențională înaintată de către Russu Lolita împotriva lui Omelco Vladimir, Russu Larisa și Musteață Iaroslava cu privire la declararea nulităţii a actelor juridice, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Omelco Vladimir şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 12 mai 2014, prin care acțiunea inițială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost admisă, c o n s t a t ă: La 01 septembrie 2011, Omelco Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Lolitei Rusu, Larisei Rusu şi Iaroslavei Musteaţă cu privire la împărțirea bunului proprietate privată. În motivarea acţiunii a indicat că după decesul tatălui său Omelco Iurie, a devenit proprietar asupra ½ cote-părţi ideale din imobilul nr. 11 situat în mun. Chișinău, str. Şciusev 61, în baza certificatului de moștenitor legal nr. 9507 din 06 decembrie 2010. Susține că din motiv că apartamentul litigios are o singură intrare, iar încăperile locative şi auxiliare sunt situate la diferite etaje, este în imposibilitate să-şi exercite dreptul său de proprietate asupra imobilului menţionat.

Solicită partajarea în natură a apartamentului nr. 11 situat în mun. Chișinău, str. Sciusev 61, pe cote-părți ideale între dînsul, Rusu Lolita, Rusu Larisa şi Mustaţă Iaroslava. La 12 martie 2013, Rusu Lolita a depus cerere reconvențională împotriva lui Omelco Vladimir, Rusu Larisa, Musteaţă Iarosalva și notarului privat Victoria Iftodii, cu privire la declararea nulităţii a actelor juridice. În motivarea acţiunii reconvenționale a indicat că este coproprietară a apartamentului nr. 11, situat în mun. Chișinău, str. Sciusev, nr. 61, iar cota-parte din apartamentul în litigiu îi aparține cu drept proprietate, în baza contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată, autentificat de BNS nr.6, sectorul Centru, or.

Chișinău la data de 02 iunie 1998, în baza certificatului nr.052108 din 10 septembrie 2001, eliberat de Departamentul Privatizării, Agenția Teritorială a mun. Chișinău, autorizației de construcție nr.96/00 din 16 mai 2000 și a procesului-verbal de recepție finală nr. 432 din 07 martie 2001, trecut în Registrul bunurilor imobile la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinăul la 02 octombrie 2001, nr. 46141/2001-03, cu nr. cadastral 010020422901011. Susține că în apartamentul menționat locuia mama sa, Rusu Larisa cu concubinul acesteia, Omelco Iurie, ultimul a decedat la data de 05 iulie 2009. Afirmă că la 05 noiembrie 2001 a fost încheiat un contract de determinare a cotelor-părți din proprietatea comună în devălmășie și de vânzare-cumpărare, prin care Rusu Larisa, Musteaţă Iaroslava și Rusu Lolita i-ar fi vândut lui Omelco Iurie ½ cotă-parte din acest apartament.

Invocă că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, la momentul actual, ½ cotă-parte din apartamentul litigios, îi aparține cu drept de proprietate lui Omelco Vladimir în baza certificatului de moștenitor legal nr. 9507 din 06 decembrie 2010. Menționează că în privința bunurilor proprietate comună pe cote-pârți nu se pot încheia acte de dispoziție, decât cu acordul tuturor coproprietarilor, însă, la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare, dînsa se afla peste hotarele Republicii Moldova, iar semnătura aplicată în contractul de determinare a cotelor-părți din proprietatea comună în devălmășie și de vânzare-cumpărare din 06 noiembrie 2001 din numele său nu le aparține, ceea ce constituie temei de declararea nulităţii a contractului menționat.

Solicită declararea nulității a contractului de determinare a cotelor-părți din proprietatea comună în devălmășie şi de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 2001, precum şi declararea nulităţii a certificatului de moștenitor legal nr. 9507 din 06 decembrie 2010, perfectat pe numele lui Omelco Vladimir, asupra cotei-părți din acest apartament. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 12 mai 2014, acțiunea inițială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost admisă, fiind declarat nul și fără efecte juridice contractul de determinare a cotelor părți din proprietate comună în devălmășie și de vânzare cumpărare nr. 10533 autentificat de notarul Victoria Ifdodii la 05 noiembrie 2001, încheiat între Russu Lolita, Musteaţă Larisa şi Musteaţă Iaroslava, pe de o parte și Iurie Omelco pe de altă parte, fiind declarat nul și fără efecte juridice certificatul de moștenitor legal eliberat pe numele lui Vladimir Omelco după decesul tatălui său Omelco Iurie decedat la data de 05 iulie 2009, asupra ½ cote-părţi din bunul imobil cu nr. cadastral 0100204.229.03.11 asupra apartamentului nr. 11 situat în mun.

Chișinău, str. Sciusev 61. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Omelco Vladimir, reprezentat de avocatul Andrei Donică și menținută hotărârea primei instanțe. La 21 august 2015, Omelco Vladimir, reprezentat de avocatul Andrei Donică, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii inițiale şi respingerea acţiunii reconvenționale. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Susține că potrivit certificatului de moștenitor - legal anulat, Omelco Vladimir a dobândit dreptul de proprietate asupra a ½ cote-părţi ideale din imobilul nr. 11 situat în mun. Chișinăul, str. Şciusev 61, în temeiul art. 320 alin. (2) prin succesiune, iar potrivit art. 1 Protocolul Adițional la Convenție, art. 46 din Constituția RM, art. 316 din Codul Civil dreptul de proprietate privată este garantat, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectare a bunurilor sale. Menționează că Rusu Lolita și Rusu Larisa nu s-au folosit cu bună-credință de drepturile lor procedurale, inducând în eroare procesul, i-ar instanțele de judecată nu au pus capăt acestor abuzuri potrivit prevederilor art. 61 CPC, ci au concluzionat în temeiul lor.

Remarcă că Rusu Larisa în ședința din 11 aprilie 2014, cât și în ședința din 08 mai 2014, a declarat că fiica, Rusu Lolita nu a fost prezentă la notar și nu știe cine a fost prezentă în locul ei la autentificarea contractului. Astfel, indică că prima instanță la emiterea hotărârilor nu și-au păstrat imparțialitatea potrivit prevederilor art. 26 alin.(3) CPC, prin urmare, eronat a concluzionat precum că, semnătura din numele Lolitei Rusu este aplicată de o altă persoană, deoarece, potrivit concluziei expertului s-a indicat că nu a fost posibil de stabilit dacă Rusu Lolita sau o altă persoană, a executat semnăturile din cele trei exemplare al contractului, astfel, fiind violate prevederile art. 6 din Convenției Europene a Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.

Consideră că nu are nici un suport juridic concluzia instanței de apel precum că dacă înscrisurile manuscrise cu conținutul „Русу Лолита Анатольевна” nu sunt îndeplinite de către Rusu Lolita, potrivit raportului de expertiză menționat, respectiv nici semnăturile de pe contracte nu sunt ale acesteia, or, Rusu Lolita nici în cererea reconvențională și nici în cadrul dezbaterilor judiciare nu a contestat manuscrisele cu conținuta „Pycy Лолита Анатольевна”, ci a contestat semnăturile aplicate pe contracte, deoarece, de fapt valabilitatea contractelor autentificate de către notar, se consemnează prin semnături aplicate pe contracte de către părțile prezente, din motiv că înscrisurile manuscrise numele de familie, numele persoanelor părți a contractului puteau fi executate de către o parte a contractului, sau de către notar.

De asemenea, invocă că Rusu Lolita nu a dovedit instanței de judecată circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor din acțiunea reconvențională conform prevederilor art. 118 CPC și anume, ultima a invocat că nu se afla în țară la data de 06 noiembrie 2001, când contractul a fost autentificat la notar, însă, nu a prezentat în acest sens careva probe pertinente și concludente, mai mult ca atât ultima a invocat precum că semnătura din contract nu-i aparține, însă, potrivit raportului de expertiză nr. 2011 din data de 12 noiembrie 2013, nu a fost posibil de stabilit dacă Rusu Lolita sau o altă persoană, a executat semnăturile din cele trei exemplare ale contractului.

Prin urmare, instanța de apel urma să dea o apreciere critică explicațiilor Lolitei Rusu, precum că dânsa nu se află în țară la data autentificării contractului și precum că, nu este semnătura ultimei pe cele trei exemplare ale contractului, or, aceste explicațiile nu au nici un suport probatoriu și sunt combătute prin declarațiile notarului Victoria Iftodi, care în cadrul dezbaterilor judiciare a declarat că, la stabilirea identității persoanei, care s-a prezentat la biroul notarial cu numele Rusu Lolita nu a existat careva dubii referitor la identitatea acesteia, în caz contrar contractul nu era să fie perfectat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că la data de 12 mai 2015 a fost adoptat doar dispozitivul deciziei contestate, iar actele cauzei nu reflectă data expedierii deciziei motivate în adresa recurentului Omelco Vladimir şi reprezentantului acestuia, Donica Andrei. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 august 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţială a acţiunii reconvenţionale şi respingerea acţiunii iniţiale.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Lolitei Rusu, Larisei Rusu şi Iaroslavei Mustaţă, Omelco Vladimir a solicitat partajarea în natură a apartamentului nr. 11 situat în mun. Chișinău, str. Sciusev 61, ce constituie proprietate comună pe cote-părți ideale a lui, Lolitei Rusu, Larisei Rusu şi Iaroslavei Mustaţă, ţinînd cont de faptul că dînsul deţine în proprietate ½ cotă-parte ideală din imobil.

La rândul său Rusu Lolita a depus cerere reconvenţională împotriva lui Omleco Vladimir, Rusu Larisa, Musteaţă Iarosalva și notarului privat Victoria Iftodii, prin care a solicitat declararea nulității a contractului de determinare a cotelor-părți din proprietatea comună în devălmășie şi de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 2001, precum şi declararea nulităţii a certificatului de moștenitor legal nr. 9507 din 06 decembrie 2010, perfectat pe numele lui Omelco Vladimir, asupra cotei-părți din acest apartament.

Fiind investită cu judecarea pricinii în speţă, prima instanţă a ajuns la concluzia respingerii acţiunii iniţiale şi admiterii acţiunii reconvenţionale, declarînd nul și fără efecte juridice contractul de determinare a cotelor părți din proprietate comună în devălmășie și de vânzare-cumpărare nr. 10533 autentificat de notarul Victoria Ifdodii la 05 noiembrie 2001, încheiat între Rusu Lolita, Musteaţă Larisa şi Musteaţă Iaroslava, pe de o parte și Iurie Omelco pe de altă parte, precum şi certificatul de moștenitor legal eliberat pe numele lui Vladimir Omelco după decesul tatălui său Omelco Iurie decedat la data de 05 iulie 2009, asupra ½ cote-părţi din bunul imobil cu nr. cadastral 0100204.229.03.11 asupra apartamentului nr. 11 situat în mun.

Chișinău, str. Sciusev 61, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. Instanţa de recurs constată, însă, că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată în privinţa respingerii acţiunii iniţiale şi admiterii integrale a acţiunii reconvenţionale şi soluţia dată în partea dată în sensul menţionat mai sus sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate la caz. Astfel, după cum denotă actele cauzei Rusu Lolita este coproprietara apartamentului nr. 11, situat în mun.

Chişinău, str. A. Şciusev, nr. 61, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile. Este cert şi faptul că apartamentul menţionat le aparţinea cu drept de proprietate comună Lolitei Rusu, Larisei Rusu şi Iaroslavei Mustaţă în temeiul contractului de vînzare-cumpărare, transmitere primire a locuinţei în proprietate privată, autentificat de BNS nr.6, sectorul Centru, or. Chişinău la 02 iunie 1998, certificatului nr.052108 din 10 septembrie 2001, eliberat de Departamentul Privatizării, Agenţia Teritorială a mun. Chişinău, autorizaţiei de construcţie nr.96/00 din 16 mai 2000 şi procesului-verbal de recepţie finală nr. 432 din 07 martie 2001, trecut în Registrul bunurilor imobile al OCT Chişinău la 02 octombrie 2001 cu nr. cadastral 010020422901011 (f.d.

74). Or, în conformitate cu art.345 Cod civil, proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar ( proprietate pe cote-părţi) sau prin nedelimitarea cotelor părţi (proprietate în devălmăşie). Dacă bunul este comun proprietatea pe cote-părţi se prezumă pînă la proba contrară. Coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietăţii comune pe cote părţi. Iar potrivit art.346 Cod civil , fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din bunul comun. Cotele-părţi sînt prezumate a fi egale pînă la proba contrară. Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit şi faptul că în anul 1991 în apartamentul litigios a trecut cu traiul Omelco Iurie, în calitate de concubin al Larisei Russu, care locuia împreună cu fiicele sale Rusu Lolita şi Musteaţă Iaroslava.

Tot actele cauzei atestă că la 05 noiembrie 2001 a fost perfectat contractul de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare- cumpărare, conform căruia, Rusu Larisa în calitate de vînzător, care acţiona din nume propriu şi din numele fiicei minore Musteaţă Iaroslava, precum şi Russu Lolita au vândut fiecare, din 1/3 cotă-parte ce le aparţinea fiecăreia, câte 1/6 cotă-parte, în total ½ cotă-parte, iar cumpărătorul Omelco Iurii a cumpărat ½ cotă-parte din apartamentul nr. 11 situat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61, ce le aparţinea cu drept de proprietate vânzătoarelor (f.d. 93). Aici, instanţa de recurs ţine să menţioneze şi faptul că în rezultatul încheierii contractului de vânzare-cumpărare enunţat, proprietari ai apartamentului nr. 11 din str. Şciusev, mun.

Chişinău au devenit Rusu Larisa, Musteaţă Iaroslava, Rusu Lolita cu câte 1/6 cota-parte şi Omelco Iurii cu ½ cotă-parte, iar ca urmare a decesului lui Omelco Iurii, proprietar asupra ½ cotei-părţi din imobilul menţionat a devenit fiul acestuia - Omelco Vladimir, ceea ce se confirmă prin certificatul de moştenitor legal nr. 9507din 06 decembrie 2010 (f.d. 96). Faptul că Omelco Vladimir a devenit proprietarul asupra ½ cotei-părţi din apartamentul nr. 11 situat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61, se confirmă şi prin extrasul din Registrul bunurilor imobile (f.d. 4). Incontestabil a fost stabilit şi faptul că la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare, Rusu Lolita nu a fost prezentă la notar, semnătura acesteia fiind aplicată de către o altă persoană, fapt ce se confirmă prin Raportul de expertiză nr. 2101 din 12 noiembrie 2013 întocmit de Centrul Naţional de Expertize Judiciare (f.d.

135-145), precum şi prin explicaţiile intimatei Rusu Larisa, care a recunoscut integral pretenţiile intimatei Rusu Lolita din cererea reconvenţională. Astfel, din conţinutul concluziilor Raportului de expertiză menţionat se constată că inscripţiile manuscrise cu conţinutul „Pycy Лолита Анатольевна”, din cele trei exemplare ale contractului de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare-cumpărare, înregistrat cu nr. 10530 la 05 noiembrie 2001, plasate pe versoul filelor, mai jos de menţiunea „Semnăturile:”, rubrica „Vînzătorul”, nu au fost executate de Rusu Lolita, dar au fost executate de către o altă persoană.

Însă, nu a fost posibil de stabilit dacă Rusu Lolita sau o altă persoană, a executat semnăturile din numele acesteia, din cele trei exemplare ale Contractului de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare-cumpărare, înregistrat cu nr. 10530 la 05 noiembrie 2001, de notarul Victoria Iftodi, plasate la compartimentul „Vînzătorul” mai jos de inscripţiile manuscrise cu conţinutul „Pycy Лолита Анатольевна”. Întru confirmarea acestei constatări vine şi faptul că semnătura aplicată în contractul de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vînzare-cumpărare din 06 noiembrie 2001, total diferă de semnătura aplicată în buletinul de identitate, iar în dosarul notarial se păstrează copia incompletă a paşaportului de tip sovietic XIX-БМ nr. 556464, fără copia filei cu poza proprietarului acestui paşaport.

În împrejurările enunţate, instanţa de recurs consideră drept corectă menţiunea instanţelor de judecată cu referire la faptul că în speţă, de fapt, au fost dovedite circumstanţele invocate de Rusu Lolita, şi anume că, ultima personal nu a semnat contractul de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare-cumpărare, înregistrat cu nr. 10530 la 05 noiembrie 2001 şi nici nu a fost prezentă la notar în ziua perfectării acestuia, aspect însă care serveşte temei de admitere parţială a acţiunii Lolitei Rusu şi declararea nulităţii a contractului menţionat doar în partea proprietăţii private ce aparţinea ultimei la momentul înstrăinării, şi anume în partea 1/6 cotei-părţi din apartamentul litigios.

Mai mult că, însuşi, Rusu Lolita, precum şi Rusu Larisa, în cadrul dezbaterilor judiciare au confirmat că la încheierea tranzacţiei din 05 noiembrie 2001, nu a participat doar Rusu Lolita, respectiv, doar ultima nu şi-a manifestat acordul la înstrăinarea cotei sale părţi din imobilul situat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61, fapt, care de altfel, a fost stabilit şi prin Raportul de expertiză, din concluziile căruia rezultă că inscripţiile manuscrise cu conţinutul „Pycy Лолита Анатольевна”, din contractul de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare-cumpărare încheiat la 05 noiembrie 2001, plasate pe versoul filelor, mai jos de menţiunea „Semnăturile:”, rubrica „Vînzătorul”, nu au fost executate de Rusu Lolita.

Astfel, cele descrise combat concluziile instanţelor de judecată precum că faptul nesemnării contractului doar de către Rusu Lolita atrage nulitatea întregului contract de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare-cumpărare încheiat la 05 noiembrie 2001, în baza căruia Rusu Larisa, Mustaţă Iaroslava şi Rusu Lolita au vîndut lui Omelco Iurii ½ cătă-parte din apartamentul nr. 11 amplasat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61. Or, că parte a prezentului contract, în calitate de vînzător, figurează şi Musteaţa (Rusu) Larisa, care acţionînd din nume propriu şi din numele fiicei minore Musteaţă Iaroslava, şi-a exprimat acordul la înstrăinare cotelor-părţi din imobilul menţionat fără careva vicii.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine şi prevederile art. art. 157 alin. (1)-(2) Cod civil (în redacţia anului 1964), în vigoare la momentul încheierii tranzacţiei şi care indică că contractul se consideră încheiat, când părţile au căzut de acord, în forma cerută pentru cazurile respective, cu privire la toate clauzele esenţiale ale lui. Sunt esenţiale acele clauze ale contractului, care au fost declarate ca atare prin lege sau sînt necesare pentru contractele de categoria respectivă, precum şi toate clauzele asupra cărora, la cererea uneia din părţi, trebuie realizată o învoială. De altfel, în speţă, pretinsul contract care se solicită de a fi declarat integral nul reprezintă prin sine un act juridic (o convenţie) care presupune existenţa la momentul încheierii acestuia a condiţiilor de formă şi valabilitate.

Or, potrivit art. 43 Codului Civil (redacţia anului 1964), se consideră convenţii actele săvârşite de cetăţeni sau organizaţii în scopul de a naşte, modifica sau stinge drepturi sau obligaţii civile. Convenţiile pot fi unilaterale şi bilaterale sau multilaterale (contracte). Aceleaşi prevederi sunt stipulate şi la art. 195 Codului Civil (redacţia anului 2003), actul juridic civil este definit ca fiind manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile, iar potrivit art. 666 alin. (1) Codul Civil (redacţia anului 2003), contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Conform art. 50 Codului Civil (redacţia anului 1964), este nulă convenţia care nu corespunde prevederilor legii, inclusiv convenţia care lezează drepturile personale sau patrimoniale ale minorilor. În cazul unei convenţii nule fiecare parte este obligată să restituie celeilalte părţi tot ce a primit în baza convenţiei, iar când nu este posibil de a restitui în natură cele primite, urmează să plătească valoarea lor în bani, dacă legea nu prevede alte efecte ale nulităţii convenţiei. O reglementare similară o abordează şi actualul Cod civil, şi anume art. 220 alin. (1), care indică că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sânt nule dacă legea nu prevede altfel. Actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sânt nule.

În sensul normei enunţate este de înţeles că sancţiunea nerespectării prevederilor legii este nulitatea absolută. Norma acestui alineat prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită obligatorie, o obligaţie de la care subiectul nu se poate sustrage sau n-o poate ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziţia lor, interzic săvârşirea unor acţiuni (norme prohibitive). De asemenea întrucât norma dată are ca finalitate ocrotirea valorilor fundamentale ale societăţii şi a fost instituită în interes general, sancţiunea pentru încheierea actelor juridice care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri la fel este nulitatea absolută.

Raportând la caz prevederile enunţate în coroborare cu cele stabilite, instanţa de recurs conchide că, deoarece acordul Lolitei Rusu la înstrăinarea cotei sale părţi din apartamentul litigios nu a existat la momentul încheierii contractului de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare- cumpărare nr. 10530 din 05 noiembrie 2001, în temeiul căruia Rusu Larisa, Mustaţă Iaroslava şi Rusu Lolita au vîndut lui Omelco Iurii ½ cătă-parte din apartamentul nr. 11 amplasat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61, contractul menţionat în partea înstrăinării proprietăţii Lolitei Rusu, ce constituie 1/6 cătă-parte din apartamentul nr. 11 amplasat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61, urmează a fi declarat nul.

Prin urmare, instanţa de recurs constată a fi neîntemeiată şi concluzia instanţelor de judecată cu referire la faptul că temei de nulitate a întregului contract constituie şi faptul că Rusu Lolita fiind coproprietara al bunului imobil în litigiu, în condiţiile art. 188 Cod civil (redacţia anului 1964), avea dreptul preferinţial de a cumpăra cota-parte care se înstrăinează. Aceasta deoarece, după cum rezultă din însuşi explicaţiile Lolitei Rusu, despre existenţa actelor juridice contestate, ultima a aflat la sfârșitul anului 2010 (f.d.

182), astfel încît la caz sunt incidente prevederile art. 352 alin.(3) Cod civil, care expres indică că, în situaţia în care cota-parte se vinde fără respectarea dreptului de preemţiune, oricare coproprietar poate intenta, în decursul a 3 luni, acţiune în instanţa de judecată pentru a i se atribui drepturi şi obligaţii de cumpărător, fapt însă ignorat de Rusu Lolita, aceasta adresîndu-se, la 12 martie 2013, în instanţa de judecată cu acţiune prin care a solicitat declararea nulităţii a contractului de vînzare-cumpărare şi a certificatului de moştenitor legal.

Astfel fiind, la caz se constată şi faptul că Omelco Vladimir a devenit proprietar asupra ½ cătă-parte din imobilul litigios, ca urmare a acceptării succesiunii în urma decesului tatălui său Omelco Iurii, care la rîndul său, a obţinut dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat în temeiul contractului de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare-cumpărare nr. 10530 din 05 noiembrie 2001. Iar în condiţiile care contractul menţionat s-a constatat a fi nul în partea 1/6 cotă-parte, care aparţinea cu drept de proprietate Lolitei Rusu, aspectul dat atrage şi anularea în partea 1/6 cotă-parte a certificatului de moştenitor legal nr. 9507 din 06 decembrie 2010, în baza căruia şi a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a lui Omelco Vladimir asupra ½ cătă-parte din apartamentul nr. 11 amplasat în mun.

Chişinău, str. Şciusev 61. Ca urmare, avînd în susţinere cele menţionate, ca răspuns la chestiunile puse în discuţie instanţa de recurs constată că proprietari ai imobilului nr. 11 amplasat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61 sunt Rusu Larisa şi Mustaţă Iaroslava cu cîte 1/6 cotă- parte şi Rusu Lolita cu 2/6 cotă-parte – ce constituie 2/6 din imobilul menţionat, precum şi Omelco Vladimir cu 2/6 cotă-parte, ce constituie 1/3 cotă-parte din întregul imobil. Totodată, instanţa de recurs consideră necesar de a respinge integral şi pretenţiile acţiunii iniţiale înaintate de către Omelco Vladimir împotriva Lolitei Rusu, Larisei Rusu şi Iaroslavei Mustaţă cu privire la partajarea bunului proprietate comună şi atribuirea în proprietatea sa ½ cotă-parte în natură din imobilul litigios.

În susţinerea acestei soluţii instanţa de recurs reţine că prin acţiunea înaintată Omelco Vladimir a solicitat partajarea în natură a apartamentul nr. 11 amplasat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61 proprietate comună pe cote-părţi ideale, ţinîndu-se cont că dînsul deţine în proprietate ½ cotă-parte ideală din bun. Pe cînd, în virtutea admiterii cererii reconvenţionale şi declarării nulităţii a contractului de determinare a cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi de vânzare-cumpărare nr. 10530 din 05 noiembrie 2001 şi a certificatului de moştenitor legal nr. 9507 din 06 decembrie 2010, în partea 1/6 cotă-parte din imobilul litigios, cota-parte a lui Omelco Vladimir din imobilul dat s-a micşorat, devenind a fi 1/3 cotă-parte, circumstanţe ce au generat modificarea esenţială a pretenţiilor acţiunii a lui Omelco Vladimir, însă care nu au fost susţinute de ultimul.

Prin urmare, întru evitarea îngrădirii accesului lui Omelco Vladimir la justiţie, instanţa consideră necesar de a respinge acţiunea iniţială înaintată de Omelco Vladimir şi de a menţiona că ultimul nu este lipsit de dreptul de a înainta o nouă acţiune cu privire la partajarea în natură a bunului imobil proprietate comună, ţinîndu-se cont de cotele-părţi a fiecărui coproprietar din imobilul nr. 11 amplasat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61, stabilite prin decizia respectivă. Din considerentele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă holtărîre cu privire la admiterea parţială a acţiunii reconvenţionale şi respingerea integrală a acţiunii iniţiale.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Omelco Vladimir, reprezentat de avocatul Donica Andreri. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Omelco Vladimir împotriva Lolitei Rusu, Larisei Rusu şi Iaroslavei Musteaţă cu privire la partajarea bunului proprietate comună și la cererea reconvențională înaintată de către Rusu Lolita împotriva lui Omelco Vladimir, Rusu Larisa și Musteață Iaroslava cu privire la declararea nulităţii a actelor juridice şi se emite o hotărâre nouă prin care: Se respinge acţiunea iniţială a lui Omelco Vladimir împotriva Lolitei Rusu, Larisei Rusu şi Iaroslavei Musteaţă cu privire la partajarea bunului proprietate comună şi atribuirea în proprietate ½ cotă-parte în natură din imobilul litigios. Se admite parţial acţiunea reconvenţională înaintată de către Rusu Lolita împotriva lui Omelco Vladimir, Rusu Larisa și Musteață Iaroslava cu privire la declararea nulităţii a actelor juridice.

Se declară parţial nul contractul de determinare a cotelor părți din proprietate comună în devălmășie și de vânzare cumpărare nr. 10533 autentificat de notarul Victoria Ifdodii la 05 noiembrie 2001, încheiat între Rusu Lolita, Musteaţă Larisa şi Musteaţă Iaroslava, pe de o parte și pe de altă parte Iurie Omelco, în partea înstrăinării 1/6 cote-părţi din apartamentul nr. 11 amplasat în mun. Chişinău, str. Şciusev 61, ce aparţine cu drept de proprietate Lolitei Rusu. Se declară parţial nul certificatul de moștenitor legal nr. 9507 din 06 decembrie 2010 eliberat pe numele lui Vladimir Omelco după decesul tatălui său Omelco Iurie, în partea 1/6 cote-părţi. Se stabilesc cotele-părţi în imobilul nr. 11 situat în mun.

Chişinău, str. Şciusev nr. 61: după Rusu Larisa - 1/6 cotă-parte, după Mustaţă Iaroslava - 1/6 cotă-parte, după Rusu Lolita 2/6 cotă-parte, astfel fiind în total 2/3 cotă-parte din imobilul menţionat şi după Omelco Vladimir 2/6 cotă-parte, ce constituie - 1/3 cotă-parte din acelaşi imobil. În rest acţiunea reconvenţională se respinge ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valeriu Doagă Valentina Clevadî Ala Cobăneanu Tamara Chişca-Doneva