2rac-481/15 — Încasarea datoriei

prima instanță: S. Lazari dosarul nr. 2rac-481/15 instanța de apel: A. Panov, A. Nogai, V. Brașoveanu ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componență: Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de reprezentantul Gheorghe Covaliu în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Lemfabric”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societate cu Răspundere Limitată „Veromax-Impex” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Lemfabric” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul Gheorghe Covaliu în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Lemfabric”, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 ianuarie 2015, c o n s t a t ă: La 06 februarie 2010 SRL „Veromax-Impex" a depus cerere de chemare în Judecătoria Economică de Circumscripție Chişinău către SRL ,,Lemfabric”, solicitînd încasarea din contul SRL „Lemfabric" a datoriei acumulate conform contractului de antrepriză încheiat. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 18 iunie 2009 SRL ,,Lemfabric” a încheiat cu SRL ,,Veromax-Impex” un contract de antrepriză nr. 10/09, prin care SRL ,,Veromax-Impex” s-a obligat să execute anumite lucrări. În luna octombrie 2009, părțile au semnat procesul-verbal de recepție al lucrărilor executate, costul cărora a fost estimat la suma de 136 641 lei. Ulterior, SRL ,,Lemfabric” a achitat suma de 40 000 lei, datoria rămasă constituind suma de 96 641 lei.

Din motiv că, pîrîtul nu a reacționat la reclamațiile expediate în adresa lui şi nu a achitat datoria acumulată, reclamantul s-a adresat cu cerere în instanță de judecată. Solicită reclamantul, admiterea acțiunii, încasarea datoriei rămase conform contractului de antrepriză în mărime de 96 641 lei, a penalității în mărime de 4 137,86 lei, achitate din vina pîrîtului la rambursarea creditului primit, încasarea dobînzii de întîrziere în suma de 2 727,13 lei şi a cheltuielilor de judecată suportate la judecarea pricinii. La 11 iunie 2010 SRL „Veromax-Impex" a adresat instanței cererea de concretizare a cerințelor sale, prin care suma datoriei a fost micșorată până la 36 641 lei. Ulterior, la 22 octombrie 2010 şi 08 februarie 2011 reclamantul a mai prezentat cererii de concretizare a cerințelor sale, prin care a majorat suma penalității şi dobînzii de întârziere solicitate.

În urma verificării efectuate de Inspecția de Stat în Construcții au fost depistate majorări nejustificate a volumului lucrărilor efectuate de reclamant, în sumă totală de 104 140 lei, fapt confirmat în procesul verbal nr. 18 din 09 martie 2011. Totodată s-a stabilit costul total al lucrărilor efectuate de către antreprenorul general - SRL „Lemfabric”, la obiectul „Casa-muzeu ”Casa Mare”, care constituie suma de 32 500 lei (f. d. 181-183). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 ianuarie 2015, a fost admisă parțial acțiunea depusă de SRL „Veromax-Impex". S-a dispus încasarea în beneficiul SRL „Veromax-Impex" din contul SRL ,,Lemfabric” ca compensare a datoriei acumulate suma de 36 641 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 10 348,80 lei, şi taxa de stat în sumă de 1 959,20 lei.

În total suma de 48 949 lei. În rest acțiunea a fost respinsă. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 27 februarie 2015, s-a încasat din contul SRL ,,Lemfabric” în beneficiul SRL ,,Veromax- Impex”, ca compensare a cheltuielilor suportate pentru asistența juridică suma de 5 000 lei. La 18 februarie 2015 SRL ,,Lemfabric” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe din 19 ianuarie 2015 şi a hotărîrii suplimentare din 27 februarie 2015, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe şi a hotărîrii suplimentare, cu emiterea unei noi hotărîrii de respingere a acţiunii. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de SRL ,,Lemfabric” cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 ianuarie 2015 şi a hotărîrii suplimentare din 27 februarie 2015. La adoptarea soluției sale instanța de apel a menționat că, prima instanța a determinat şi a aplicat corect normele de drept material, fiind corect constatate şi elucidate circumstanțele acestei cauze. Probelor prezentate s-a dat apreciere completă, obiectivă şi sub toate aspectele, iar soluția primei instanțe este una legală şi întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor şi intereselor legale ale participanților la proces. Astfel, s-a stabilit că, la 18 iunie 2009 între SRL ,,Lemfabric” şi SRL ,,Veromax- Impex” a fost încheiat contractul de antrepriză nr. nr. 10/09, prin care SRL ,,Veromax- Impex” s-a obligat să efectueze anumite lucrări de construcție cu cost total de 136 641 lei.

De asemenea s-a reținut că, prin procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor executate, semnat de reprezentanții ambelor părți în octombrie 2009, s-a confirmat efectuarea de către SRL ,,Veromax-Impex” a lucrărilor de construcție cu cost total de 136 641 lei. Ulterior, au fost achitate sumele de 40 000 lei şi 60 000 lei, datoria constituind 36 641 lei. Instanța de apel a mai reținut că, de către Inspecția de Stat în Construcții în urma verificării efectuate au fost depistate majorări nejustificate a volumului lucrărilor efectuate de reclamant, în sumă totală de 104 140 lei, indicat în procesul verbal nr. 18 din 09 martie 2011. Tot în procesul-verbal nominalizat este indicat că, costul total al 2 lucrărilor efectuate de către antreprenorul general - SRL „Lemfabric", la obiectul „Casa-muzeu ”Casa Mare”, constituie suma de 32 500 lei (f. d. 181-183).

Menționează instanța de apel că, în conformitate cu Regulamentul privind exercitarea controlului asupra utilizării investițiilor publice în construcții, Anexa nr. 3 la Hotărîrea Guvernului RM cu privire la controlul de stat al calității în construcții, nr. 360 din 25.06.1996 şi anume pct. 31 din Regulamentul indicat,, după expirarea termenului prevăzut la punctele 29 şi 30 rezultatele controlului se consideră acceptate şi se prezintă șefului Inspecției de Stat în construcții spre aprobare. Pct. 32 stabilește expres că, documentele de control se aprobă într-un termen de două săptămâni de la expirarea termenului de cinci zile, prevăzut antreprenorului (investitorului) pentru contestarea lor. În contradicție cu pct. 31 şi 32 din Regulament, procesul-verbal nr. 18 din 09.03.2011 nu a fost aprobat de către șeful Inspecției de Stat în Construcții.

Pct. 34 alin. (1) din Regulament stabilește expres că, după aprobarea procesului-verbal de control șeful Inspecției de Stat în construcții adoptă, în cazul depistării exagerărilor volumelor şi valorii lucrărilor executare, decizia privind încasarea la bugetul de stat a sumelor obținute de antreprenor nelegitim de la exagerarea volumelor şi a valorii lucrărilor executate. Pct. 34 alin. (2) stabilește că, decizia şi documentele de control aprobate se expediază Inspectoratului Fiscal de Stat Teritorial de reședință a organizației de antrepriză care efectuează încasarea, Ministerului Finanțelor, organelor financiare pentru reducerea mărimii investițiilor de la bugetul de stat sau de la cele locale şi investitorului.

Pct. 34 alin. (3) din Regulament de asemenea expres stabilește că, concomitent cu încasarea sumelor (venitului) obținute nelegitim, de la organizația de antrepriză se percepe o amendă în aceiași mărime, indiferent de starea ei financiară şi relațiile reciproce cu bugetul. Raportând la caz normele legale susmenționate, instanța de apel a reţinut că, de către șeful Inspecției de Stat în Construcții nu a fost adoptată careva decizie de încasare la bugetul de stat a sumelor obținute de antreprenor nelegitim de la exagerarea volumelor şi a valorii lucrărilor executate, ori de încasare a amendei cuvenite, în urma exagerărilor depistate prin procesul-verbal nr. 18 din 09.03.2011, iar organelor fiscale teritorial competente nu au fost expediate deciziile adoptate şi documentele de control pentru executarea lor.

Prin urmare, instanța de apel a considerat corect că, instanța de fond a reținut faptul că, în lipsa deciziei șefului Inspecției de Stat în Construcții, nu poate fi confirmată existența exagerărilor de volume, pe care o invocă apelantul.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prin încheierea din 08.07.2011 instanța de judecată a dispus efectuarea unei expertize pentru determinarea volumului lucrărilor efectuate în realitate de către reclamant şi verificarea corespunderii acestor lucrări cu condițiile contractului de antrepriză şi conținutul procesului-verbal de recepție a lucrărilor, semnat de părți, însă, potrivit raportului de expertiză nr. 1863 din 22.10.2013 este indicat că, de către experți nu pot fi confirmate sau respinse măsura (volumul) lucrărilor indicate în procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate deoarece experții nu au făcut cercetări la perioada efectuării acestor lucrări, nici în privința arborilor şi arbuștilor defrișați, nici în privința volumului şi greutății solului şi încărcăturilor transportate de pe terenul unde lucrările au fost efectuate (f.d.

164-167). Instanţa de apel nu a reținut nici argumentul SRL ,,Lemfabric” cu privire la faptul că, procesul verbal al Inspecției de Stat în Construcții nu a fost contestat, or, potrivit, 3 pct. 28-30 din Regulamentul menționat mai sus, pot prezenta obiecții şi explicații doar investitorul şi antreprenorul. Or, SRL „Veromax-Impex” a avut calitatea de subantreprenor al antreprenorului general SRL ,,Lemfabric”. Prin urmare, instanța de apel a menționat că, SRL ,,Lemfabric” prin referința depusă a recunoscut suma datoriei în mărime de 36 641 lei (f.d.83), astfel, instanța de fond corect a dispus încasarea în beneficiul SRL „Veromax-Impex” a datoriei în mărime de 36 641 lei.

În acest context, prin prisma prevederilor art. 619 alin. (1) Cod civil stabilește expres că, obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi de întîrziere pe perioada întîrzierii, instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond corect a dispus şi încasarea în beneficiul reclamantului şi a dobânzii de întârziere, în sumă de 10 348,80 lei. La 09 noiembrie 2015 reprezentantul Gheorghe Covaliu în interesele SRL „Lemfabric” a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîrii de respingere a acţiunii, a mai solicitat încasarea cheltuielilor de judecată din contul intimatului.

În motivarea recursului s-a invocat că, atît prima instanță cît şi instanța de apel au aplicat eronat prevederile Regulamentul privind exercitarea controlului asupra utilizării investițiilor publice în construcții, Anexa nr. 3 la Hotărîrea Guvernului RM cu privire la controlul de stat al calității în construcții, nr. 360 din 25.06.1996, iar constatările asupra pricinii contravin cu circumstanțele constatate în cadrul ședințelor de judecată. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părțile şi alţi participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul Gheorghe Covaliu în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Lemfabric”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către reprezentantul Gheorghe Covaliu în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Lemfabric”, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

4 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul Gheorghe Covaliu în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „Lemfabric” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către reprezentantul Gheorghe Covaliu în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Lemfabric” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5