2rh-218/15 — Anularea deciziei

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2rh-218/15 Judecător: Iu.Bejenaru Curtea de Apel Chişinău Judecători: M.Ciugureanu, A.Gavriliţa, M.Anton Curtea Supremă de Justiţie Judecători: D.Visternicean, T.Răducanu, V.Doagă, Iu.Diaconu, A.Cobăneanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Brantom International”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Scana” împotriva Agenţiei teritoriale de privatizare Chişinău, Vladimir Prudscoi, Iurii Periev şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Brantom International” cu privire la anularea deciziei, recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului, contractului de vînzare-cumpărare şi evacuare, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2009 şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2009, CONSTATĂ: La 23.11.2004, SA „Scana” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei teritoriale de privatizare mun.

Chişinău, Vladimir Prudscoi, Iurii Periev şi SRL „Brantom International” cu privire la anularea deciziei, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului, anularea contractului de vînzare-cumpărare şi evacuare. În motivarea acţiunii a indicat că, prin decizia nr. 18/334-1 din 17 iunie 1994, Primăria mun. Chişinău a dat în arendă SA „Scana” un lot de pămînt cu suprafaţa de 0,35 ha din bd. Ştefan cel Mare, între străzile Mitropolit Petru Movilă şi Toma Ciorbă, pe un termen de 45 ani. În baza acestei decizii, la 28 iulie 1994, între Primăria mun. Chişinău şi SA „Scana” a fost semnat contractul de arendă funciară nr. 152/94. Conform actelor enunţate, SA „Scana” urma să determine necesitatea demolării sau păstrării caselor de locuit ce se aflau în limitele lotului repartizat, iar în cazul demolării lor să efectueze evacuarea cetăţenilor din aceste case în ordinea stabilită de lege.

Indică, că pe parcurs SA „Scana” a demolat unele case, altele fiind păstrate în scopuri utilitare pentru efectuarea construcţiilor planificate pe acest lot. 1 Reclamantul, mai indică că cetăţenii din casele locative demolate au fost evacuaţi, SA „Scana” asigurîndu-le, din cont propriu, spaţiu locativ conform cerinţelor legislaţiei. În aşa fel, locatarilor apartamentelor nr. 1 şi 2 din bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 137, amplasate pe lotul arendat şi anume Nataliei Vaculenco, la data de 15 septembrie 1995 i-a fost acordat apartamentul nr. 11 din str. 31 August nr. 30 cu 2 camere, iar la 22 septembrie 1995, apartamentul nr. 91 cu o cameră din bd. Moscovei, 12, i-a fost acordat lui Vadim Periev.

Nimeni altcineva, la momentul respectiv, nu a pretins la alocarea spaţiului locativ şi nu a înaintat careva cerinţe faţă de SA „Scana”. În cererea de chemare în judecată, de asemenea se mai invocă că, SA „Scana” nu poate beneficia de drepturile sale de arendă şi nu poate efectua nici o acţiune acordată prin decizia Primăriei mun. Chişinău şi contractul de arendă, deoarece aceste drepturi sunt lezate printr-o decizie a Agenţiei Privatizare pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului, adoptată pe la finele anului 2002 şi de care au aflat de curînd, prin care cetăţeanului Vladimir Prudscoi i-a fost permisă privatizarea apartamentului nr. 1 din casa nr. 137, bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt mun. Chişinău, ultimul imediat înstrăinînd acest imobil unei terţe persoane juridice.

Consideră Decizia Agenţiei Privatizare pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului privind privatizarea apartamentului nr. 1 din bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 137, mun. Chişinău ilegală din motivul că la momentul evacuării celor 2 familii de locatari cu acordarea altui spaţiu locativ, despre Vladimir Prudscoi nu se ştia nimic, deoarece el nu locuia în acest imobil şi ulterior, timp de 8 ani de zile din partea lui sau a altor persoane nu au fost înaintate careva cerinţe sau pretenţii către SA „Scana”. Mai mult ca atît, în aceşti 8 ani de zile în apartamentul nr. 1 din bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 137 nu a mai locuit nimeni, fapt ce se confirmă prin certificatul Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr. 13, prin urmare, nici Vladimir Prudscoi şi nici Iurii Periev nu au avut nici un drept sau temei legal pentru privatizarea acestui apartament.

Invocă că Decizia Agenţiei teritoriale de privatizare pe lâîngă Ministerul Economiei şi Comerţului contravine prevederilor art. 5 alin. (1) şi alin. (2) al Legii RM nr. 134 din 10 martie 1993. La adresarea în scris a SA „Scana”, Agenţia a răspuns cu motivaţii formale şi neîntemeiate. Solicită anularea hotărîrii Agenţiei teritoriale de privatizare pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului nr. 430 din 24 ianuarie 2002 cu privire la transmiterea în proprietate privată a apartamentului nr. 1 din bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 137 mun. Chişinău lui Vladimir Prudscoi şi Iurii Periev, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului nr. 1 din bd.

Ştefan cel Mare şi Sfînt, 137 mun. Chişinău încheiat la 07 februarie 2002 între Agenţia teritorială de privatizare mun. Chişinău şi Vladimir Prudscoi, anularea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr.1 din bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, 137 mun. Chişinău încheiat la 28 februarie 2002 între Vladimir Prudscoi şi SRL „Brantom International” şi evacuarea SRL „Brantom Internaţional” din încăperea în litigiu. Prin hotărîrea judecătoriei Buicani, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2005 acţiunea a fost admisă integral. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2006, a fost respins apelul declarat de către SRL „Brantom Internaţional” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. SRL „Brantom Internaţional” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 septembrie 2006, a fost admis recursul declarat de către SRL „Brantom International”, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2006 şi hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2005 şi a fost pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de SA „Scana” a fost respinsă. La 12 noiembrie 2008, SA „Scana” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 13 septembrie 2006. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2009, a fost admisă cererea de revizuire depusă de SA „Scana”, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 septembrie 2006, cu reţinerea pricinii civile în Curtea Supremă de Justiţie spre rejudecarea recursului declarat de SRL „Brantom International”.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2009, a fost respins recursul declarat de către SRL „Brantom International”, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2006 şi a hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 04 noiembrie 2005. La 15.04.2015, SRL „Brantom International” a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2009, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea acesteia şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2009 şi menţinerea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 13 septembrie 2006. Drept temei de revizuire, revizuentul a invocat lit. h) art. 449 CPC – revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

În susţinerea temeiului invocat, SRL „Branton International” a indicat că, la 10.02.2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a adoptat hotărîrea (cererea nr. 42572/09) în cauza Branton International şi alţii vs Moldova, prin care a hotărît că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenţie şi a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca rezultat al anulării hotărîrii din 13 septembrie 2006 şi că statul reclamat trebuie să achite primei reclamante (SRL Brantom International) 16 046 euro plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit pentru prejudiciul material, suma de 2 000 euro plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit pentru prejudiciul moral şi 750 euro plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Verificînd materialele cauzei, în raport cu temeiul de revizuire prevăzut de art. 449 lit. h) CPC, invocat de revizuient, Colegiul conchide necesitatea admiterii cererii de revizuire, casarea tuturor actelor judecătoreşti pronunţate pentru care Curtea Europeană a condamnat statul R.Moldova, aşa încît revizuentul să fie repus în drepturile sale anterior condamnării. Potrivit art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. 3 Întru argumentarea concluziei enunţate Colegiul invocă următoarele.

Prin hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 10 februarie 2015, s-a constatat în unanimitate violarea Articolului 6 § 1 din Convenţie şi a Articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie ca rezultat al anulării hotărîrii din 13 septembrie 2006. Curtea a notat că motivul invocate de Curtea Supremă de a revizui hotărîrea irevocabilă din 13 septembrie 2006 a fost descoperirea înscrisurilor, ce confirmau că al treilea reclamant (Iuri Periev) nu locuia în imobilul litigious.

Curtea a observant că acest argument a fost folosit în decizia din 04 noiembrie 2005, emisă de judecătoria de prima instanţă Buiucani şi pe care Curtea Supremă l- a respins în hotărîrea sa irevocabilă din 13 septembrie 2006. În lumina circumstanţelor cauzei şi avînd în vedere jurisprudenţa sa, Curtea consideră că, în acest caz, în materie de procedură de revizuire a fost folosit de către Curtea Supremă în un mod incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice (Oferta Plus SRL c.Moldovei). În consecinţă, Curtea a considerat că există o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenţie şi a Articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie din cauza anulării hotărîrii irevocabile din 13 septembrie 2006. Articolul 46 al Convenţiei impune statului să se conformeze hotărîrilor Curţii Europene pentru Drepturile Omului.

Articolul 46 urmează a fi interpretat prin prisma Recomandării Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei, care cere ca statele să instituie în legislaţia lor naţională posibilităţi pentru redeschiderea procedurilor atunci cînd decizia naţională contestată este în esenţă contrară Convenţiei. Articolul 449 lit. h) CPC permite casarea prin revizuire a hotărîrilor în situaţia cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine, potrivit legii naţionale, o despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărîrii pronunţate de o judecată din ţară. Pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, Colegiul reţine că competenţa de revizuire a instanţei supreme trebuie exercitată pentru a rectifica erorile de drept şi greşelile justiţiei.

În cauza respectivă, constatarea CEDO în hotărîrea din 10 februarie 2015, vizează legalitatea hotărîrilor pronunţate pe caz de instanţele naţionale, în speţă a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2009 şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2009. Astfel, în viziunea Colegiului, se impune necesitatea revizuirii acestor hotărîri, în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii şi anume pentru a înlătura încălcările pentru care statul a fost condamnat, întru cît, doar prin admiterea revizuirii şi casarea hotărîrilor a căror revizuire se cere, ar fi înlăturate încălcările pentru care statul a fost condamnat şi s-ar readuce SRL „Brantom International” la situaţia de pînă la încălcare astfel ca revizuentul să nu se plîngă în calitatea sa de „victimă” asupra faptului încălcării drepturilor sale printr-o hotărîre contrară echităţii.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului reiterează faptul că hotărîrea în care Curtea constată o încălcare, impune statului respondent o obligaţie legală de a înlătura aceste încălcări într-un aşa mod, încît să-l readucă în măsura posibilităţilor la situaţia existentă anterior încălcării. 4 În această ordine de idei, instanţa de revizuire conchide că, întru restabilirea drepturilor reclamantului constatate de CEDO a fi încălcate, urmează să caseze decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2009 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2009 şi să menţină decizie Curţii Supreme de Justiţie din 13 septembrie 2006. Astfel restabilirea în drepturi v-a consta în plasarea SRL „Brantom International” în poziţia în care însuşi ar stabili că încălcarea nu a avut loc, fapt ce ar semnifica că drepturile fundamentale i-au fost recunoscute, ca o prerogativă a dreptului naţional.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449 lit. h), 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se admite cererea de revizuire declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Brantom International”. Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2009 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2009 şi se menţine decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 septembrie 2006, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Scana” împotriva Agenţiei teritoriale de privatizare Chişinău, Vladimir Prudscoi, Iurii Periev şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Brantom International” cu privire la anularea deciziei, recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului, contractului de vînzare-cumpărare şi evacuare.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5