2ra-2184/15 — Recunoașterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-2184/15 Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud: L. Pruteanu) Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc) DECIZIE 25 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursurile declarate de administratorul FPC ”Alfa-Agil” SRL – Maria Solomonenco și de administratorul SRL ”Proalfa-Service” – Moscalu Valeriu împotriva deciziei din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ”Proalfa Service” împotriva ÎS ”Cadastru”, intervenient accesoriu SRL ”Alfa-Agil” privind recunoașterea dreptului de proprietate, c o n s t a t ă : La data de 11 ianuarie 2011 SRL „Proalfa Service” s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva ÎS ”Cadastru”, intervenient accesoriu SRL ”Alfa-Agil” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra rețelelor inginerești situate în mun.

Chișinău, str. Alba-Iulia 75, compuse din rețele de apă și canalizare, electrice, de telecomunicații și de gaz natural, a fântânii arteziene nr. 4751, precum și a canalului vizitabil cu intrările și gurile de ventilare (conform schiței topografice), cu obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău de a le înregistra în Registrul bunurilor imobile.

La data de 15 aprilie 2011 SRL „Proalfa Service” a depus o cerere de concretizare a cerințelor, solicitînd recunoașterea dreptului de proprietate asupra rețelelor inginerești nominalizate supra, precum și asupra încăperilor izolate conform planurilor (releveelor), situate în mun.Chișinău, str. Alba-Iulia 75 și anume; încăperile izolate - construcție subterană cu nr. cadastral 010051010343 cu suprafața interioară subsol – 4420,2 m2 şi etajul I – 22,8 m2, în total 4443 m2 și cu suprafața exterioară - 5664 m2; încăperile izolate – puțul artezian cu nr. cadastral 010051010344 cu D - 2,0 m (4751); încăperile izolate - construcție accesorie cu nr. cadastral 010051010345, cu suprafața interioară - 4,3 m2 și cu suprafața exterioară - 5,0 m2; încăperile izolate - construcție accesorie cu nr. cadastral 010051010346, cu suprafața interioară - 6,4 m2 şi cu suprafața exterioară - 7,8 m2; încăperi izolate - construcție accesorie cu nr. cadastral 010051010347, cu suprafața interioară - 11,3 m2 și cu suprafața exterioară - 14,2 m2; încăperi izolate - construcție accesorie cu nr. cadastral 010051010348, cu suprafața interioară - 9,5 m2 și cu suprafața exterioară - 12,2 m2; încăperi izolate - construcție accesorie cu nr. cadastral 010051010349, cu suprafața interioară - 10,5 m2 și cu suprafața exterioară - 13,3 m2; încăperi izolate - construcție accesorie cu nr. cadastral 010051010350,

cu suprafața interioară - 7,9 m2 și cu suprafața exterioară - 13,5 m2; încăperi izolate - construcție accesorie cu nr. cadastral 010051010351, cu suprafața interioară - 2,6 m2 și cu suprafața exterioară - 4,0 m2; încăperi izolate - construcție accesorie cu nr. cadastral 010051010352, cu suprafața interioară - 2,6 m2 și cu suprafața exterioară - 4,0 m2. De asemenea, a mai solicitat anularea deciziei OCT Chișinău din 05.04.2011 și obligarea ultimului de a înregistra în Registrul bunurilor imobile toate încăperile izolate indicate supra. (f.d. 96, vol. I) În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 22jur.D/277 din 29.10.2001, încheiat între SA ”Alfa” în procedură de reorganizare în calitate de vânzător și SRL ”Proalfa Service” în calitate de cumpărător, reclamantul a devenit proprietar al bunului imobil - fântâna arteziană nr.4751 amplasată pe str. Alba-Iulia 75, mun.

Chișinău. Susține reclamantul că deoarece OCT Chișinău а refuzat înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestui bun, la 23.12.2010 a expediat în adresa OCT Chişinău cerere prealabilă, însă, nu a primit nici un răspuns. La 11.02.2011 a solicitat de la OCT Chișinău să efectueze inventarierea primară a bunurilor imobile cu elaborarea planurilor cadastrale. La 05.04.2011 reclamantul a mai expediat în adresa OCT Chișinău o cerere de înregistrare a dreptului de proprietate asupra fântânii arteziene, precum și asupra construcției subterane și exterioare (încăperi izolate) conform planurilor (releveelor) perfectate la 18.02.2011, la care și de această dată a primit refuz. Prin hotărârea din 17.12.2014 a judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău acțiunea înaintată de SRL „Proalfa Service” a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, apelul depus de SRL ”Proalfa Service” a fost respins și s-a menținut hotărârea primei instanțe. La data de 06 iulie 2015 administratorul FPC ”Alfa-Agil” SRL – Maria Solomonenco a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând modificarea acesteia în partea încasării din contul SRL ”Proalfa Service” în beneficiul său a sumei în mărime de 3125 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea recursului s-a invocat că instanțele naționale eronat au respins cerința recurentului privind încasarea din contul intimatului a sumei în mărime de 3125 lei cu titlu de despăgubiri pentru timpul de muncă pierdut.

La data de 03 septembrie 2015 administratorul SRL ”Proalfa-Service” – Moscalu Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la emiterea deciziei nu a aplicat legea care urma să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, iar probele au fost apreciate arbitrar. Menţionează că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel îşi justifică soluțiile pronunțate prin faptul că Acordul adiţional din 16.12.2002 nu a fost prezentat în original. Dar, deoarece originalul nu s-a păstrat, nici nu putea fi prezentat. Totodată, s-a menționat că conținutul Actului de predare-primire nedatat (f.d. 8, Vol. I) diferă de actul de primire-predare (f.d.

98, Vol. II). La fel, afirmă că factura de expediție seria AP nr. 625006 din 03.12.2001 şi anexa la ea nu sunt semnate de către administratorului SA „Alfa”, Moscalu Valeriu, dar este aplicat sigiliul unui facsimil care îi reproduce semnătura. Aceeaşi constatare a fost făcută şi pentru Planul sinteză al reţelelor inginerești din 18.02.1985 (f.d. 84, Vol. IV), care a fost prezentată de recurent în calitate de anexa nr. 1 la contractul din 29.10.2001. Ambele instanţe fac referire la prevederile art. 46, alin. (2) şi (3) Cod civil, precum şi la art. 18, 21 alin. (1) din Legea contabilităţii din 04.04.1995, deducînd că aceste înscrisuri, nu pot servi ca probe veridice, deoarece nu îndeplinesc condiţiile obligatorii pentru un document contabil, precum şi că lipseşte semnătura personală şi lizibilă a conducătorului şi contabilului-şef.

Însă, instanţele de judecată nu au luat în consideraţie şi faptul că Moscalu Valeriu, în cadrul judecării cauzei în primă instanţă, a confirmat această semnătură, concomitent nici de la SA „Alfa” şi nici de la SRL „Proalfa-Service”, nu au parvenit careva obiecții în acest sens, producînd efecte juridice şi în continuare. Mai mult ca atît, instanțele de judecată nu au ţinut cont de prevederile art. art. 21, 22 al Legii privind societățile pe acțiuni din 02.04.1997, din care rezultă permiterea utilizării semnăturii prin facsimil, ori SA „Alfa” după forma de organizare juridică era societate pe acţiuni. Astfel, instanțele de judecată pripit au interpretat legalitatea şi autenticitatea actelor juridice, atît timp produc efecte juridice, fiind confirmate inclusiv prin hotărârile instanțelor judecătorești.

Afirmă că instanțele de judecată neîntemeiat au considerat că contractul din 29.10.2001 nu a avut ca obiect înstrăinarea bunurilor imobile, iar recurentul nu a adus probe care să ateste că prin respectivul act juridic a obținut întreaga infrastructură a teritoriului din mun.Chișinău, str.Alba Iulia nr.75, precum şi a fîntînei arteziane nr. 4751 care face parte din această infrastructură, deoarece conform Actului de predare-primire nr. 1 se probează transmiterea şi primirea rețelelor de apă şi canalizare, inclusiv fîntîna arteziană 4751; a rețelelor electrice; a rețelelor de telecomunicație; a rețelelor de gaz natural şi inclusiv infrastructura amplasată pe teritoriul SA „Alfa”, situată în mun.

Chișinău, str. Alba Iulia nr. 75. Mai mult ca atît, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 387 din 27.02.2014 a Centrului Național de Expertiză Juridică de pe lîngă Ministerul Justiției al RM se confirmă că impresiunile ștampilelor SA „Alfa” şi SRL „Proalfa-Service” de pe contractul de vînzare-cumpărare din 29.10.2001 şi actul de predare-primire nr. 1, sunt aceleași. Astfel, se exclude orice argument, precum că actul de predare- primire nr. 1 a fost falsificat. De altfel, actele de predare-primire, în redacție diferită, au fost întocmite ca rezultat al necesității contractării de servicii comunale de la regiile mun. Chişinău, acestea fiind exclusiv o formalitate din partea regiilor respective.

Declară că relaţiile de vînzare-cumpărare încheiate între SA „Alfa” şi SRL „Proalfa- Service” se deduc şi din cuprinsul facturii de expediţie Seria AP nr. 625006 şi a anexei din 03.12.2001, care atestă transmiterea-primirea bunurilor de la SA „Alfa” către SRL „Proalfa-Service” în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 22jur.D/277 din 29.10.2001, care nu sunt anulate şi produc efecte juridice. Precizează că în prima instanță a prezentat şi un certificat din 18.03.2004 eliberat de SA „Alfa” şi adresat SRL „Proalfa-Service”, care atestă componența dreptului de proprietate, dar şi un înscris, care descrie Lotul nr. 26, în care intrau rețelele respective, iar aceste acte juridice nu sunt luate în consideraţie de prima instanţă, deşi acestea sunt pertinente şi concludente soluționării litigiului respectiv.

Susţine că în ambele copii ale facturilor, se regăsește sintagma „sonda arteziană nr. 2”. Or, conform ordonanței Procuraturii Centru mun. Chişinău din 27.05.2013 de clasare a procesului penal, se atestă că sonda arteziană nr. 2 şi fîntîna arteziană nr. 4751, constituie unul şi acelaşi bun. Concomitent susţine că la contractul de vînzare-cumpărare din 29.10.2001 există şi o anexă (f.d. 84, Vol. IV), care atestă modul de amplasare a reţelelor. Fîntîna arteziană nr. 4751 sau sonda arteziană nr. 2, conform pașaportului a fost dată în exploatare în 1988, la o dată posterioară infrastructurii, redate în anexa la contractul de vînzare-cumpărare din 29.10.2001. Astfel, fîntîna arteziană, face parte din rețelele de apă, în scopul asigurării teritoriului cu apă, iar în caz de lipsă de apă de la rețelele municipale, care a fost înstrăinată SRL „Proalfa-Service”.

Relatează că conform pct. 1.1. din contractul litigios se deduce că recurentul a procurat de la SA „Alfa” în procedură de reorganizare reţele de apă şi canalizare, reţele electrice, rețele de telecomunicație, rețele de gaz natural, incluse în infrastructura, amplasată în mun. Chișinău, str. Alba Iulia, 75. Mai mult ca atît, în procesul-verbal nr. 27 din 12.10.2001 al Adunării creditorilor SA „Alfa”, confirmat de instanța de insolvabilitate, se deduce că pe ordinea de zi, la capitolul Diverse, lit. „d”, a fost introdus şi punctul cu privire la permiterea negocierii de a vinde infrastructura, care conform hotărîrii adoptate de Adunarea creditorilor SA „Alfa”, în procedură de reorganizare, s-a hotărît de a permite vînzarea infrastructurii SA „Alfa”.

Urmare a acestui fapt, întru executarea hotărîrii Adunării creditorilor SA „Alfa”, la data de 29.10.2001 a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 22jur.D/277, iar conform procesul-verbal nr. 29 din 26.12.2001, pe ordinea de zi a adunării creditorilor SA „Alfa”, la pct. 3, a fost pusă în discuție chestiunea legată de aprobarea contractelor de vînzare a imobilului, în rezultatul căruia s-a hotărît de a aproba, inclusiv contractul de vînzare-cumpărare, încheiat cu SRL „Proalfa- Service”. Menționează că fîntîna arteziană nr. 4751 sau sonda arteziană nr. 2, amplasată pe teritoriul complexului imobiliar din mun. Chişinău, str. Alba Iulia 75, din punct de vedere tehnic si/sau utilitar este parte componentă a reţelelor de apă din același complex, fapt ce servește temei de înregistrare a dreptului de proprietate asupra acestui bun.

Invocă recurentul că contractul din 29.10.2001 nu a fost autentificat notarial decît în 2004 şi nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile, deoarece conform art. 4, alin. (6) din Legea cadastrului bunurilor imobile, nu este pasibil de înregistrare. Această posibilitate tehnică de înregistrare a apărut doar după intrarea în vigoare a Instrucțiunii nr. 112. Tocmai din aceste motive, recurentul a inițiat o acțiune în judecată privind obligarea ÎS „Cadastru” de a înregistra dreptul de proprietate asupra porţiunii de subsol şi a încăperilor izolate.

Afirmă recurentul că instanțele de judecată neîntemeiat au constatat că acțiunea respectivă este înaintată în raport cu un pîrît nerespectiv, pe motiv că ÎS „Cadastru” este autoritate ce efectuează înregistrarea de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra acestor în RBI în sensul art. 59 CPC, deoarece în baza răspunsului eliberat de Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare nr. 21/5983 din 22.12.2010 (f.d. 10, Vol. I), recurentului i s-a comunicat că pentru soluționarea chestiunii de amenajare a zonei de protecție a fîntînii arteziene nr. 4751 este necesar de prezentat extrasul din Registrul bunurilor imobile cu explicația şi planul construcțiilor actualizate. Astfel, recurentul reţine că a înaintat acțiune împotriva pîrîtului respectiv.

Mai mult ca atît, recurentul a solicitat înregistrarea doar a dreptului de proprietate asupra fîntînii arteziene nr. 4751, iar organul cadastral avea obligaţia să înregistreze în Registrul bunurilor imobile nu doar dreptul de proprietate asupra fîntînii arteziene, dar şi asupra canalului vizitabil, în care sunt situate rețelele inginerești. Or, în temeiul comenzii primite de la SRL Proalfa Service, intimatul, conform cadrului normativ existent, era obligat să iasă la faţa locului şi să constate că fîntîna arteziană este parte componentă a reţelelor de apă şi este integrată în canalul vizitabil şi respectiv să efectueze înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate supra.

Suplimentar, intimatul a înregistrat dreptul de proprietate asupra bunurilor date, atribuindu-le numere cadastrale cu coduri comune, prin ce se atestă că acestea reprezintă un tot întreg, un bun comun care se află pe aceeași adresă juridică. Conform art. 434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia recurată la data de 04.06.2015, care a fost expediată în adresa recurentului la data de 19.06.2015. Recursul declarat de către administratorul FPC ”Alfa-Agil” SRL – Maria Solomonenco a fost depus la data de 06.07.2015, adică în termen. Conform materialelor cauzei la data de 09.07.2015 Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei din 04.06.2015 în adresa recurentului - SRL ”Proalfa- Service”.

Recursul declarat de către administratorul SRL ”Proalfa-Service” – Moscalu Valeriu a fost depus la data de 03.09.2015, adică în termen. Analizând legalitatea actelor de dispoziție atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererile de recurs, Colegiul consideră recursurile drept neîntemeiate şi care urmează a fi respinse, din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 445, alin.(1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să mențină decizia instanței de apel. Din materialele pricinii rezultă că conform procesului-verbal al adunării creditorilor SA „Alfa”, în proces de faliment, din 12.10.2001 s-a hotărât de a permite vînzarea infrastructurii complexului industrial.

La fel, s-a stabilit că la data de 29 octombrie 2001 între SA „Alfa”, în proces de reorganizare, şi SRL „Proalfa Service” a fost încheiat contractul de vînzare- cumpărare nr. 22jur.D/277, prin care SA „Alfa”, în proces de reorganizare, a înstrăinat SRL „Proalfa Service” rețelele de apă şi canalizare, rețelele electrice, rețelele de telecomunicații şi rețelele de gaz natural incluse în infrastructura amplasată pe teritoriul vânzătorului, situate pe str. Alba-Iulia nr. 75, mun. Chișinău, autentificat notarial la data de 17.02.2004 sub nr. 1-1244 de către notarul Gladîş Oleg.

Conform pct. 3 din procesul-verbal nr. 29 din 26.12.2001 al adunării creditorilor SA „Alfa”, în proces de reorganizare, a fost dispusă aprobarea contractelor de vînzare-cumpărare a imobilului şi utilajului, încheiate cu SRL „Exproteh”, SRL „Horoscop”, SRL „Proalfa Service”, SRL „Tantal Grup”, SRL „Tehnoaproviz”, conform cărora SA „Alfa” a realizat imobil cu o suprafață de 2220,5 m2, la un preţ de 1791 mii lei. Astfel, Colegiul reține că instanța ierarhic inferioară corect a stabilit că nu poate fi neglijat dreptul acestuia de utilizare comună asupra bunurilor din infrastructura complexului industrial, constatat prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Chișinău din 22.07.2013 (f.d. 104-108,vol.IV).

De asemenea, Colegiul constată corectitudinea aplicării de către instanța de apel a prevederilor art. 136 Cod civil (redacţia 1964) care statuează că, accesoriul, adică un bun menit să servească bunul principal şi care este legat de el prin destinație economică comună, urmează soarta bunului principal, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Dispoziţii similare se cuprind şi în art.292 Cod civil (redacţia 2002), care prevede că bunul destinat în mod permanent întrebuințării economice unui alt bun (principal) şi legat de acesta prin destinație comună este un bun accesoriu atât timp cât satisface această întrebuințare. Bunul accesoriu urmează situația juridică a bunului principal dacă părțile nu convin altfel.

Încetarea calității de bun accesoriu nu este opozabilă unui terţ care a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul principal. La fel, este corectă aprecierea instanțelor, precum că nici într-un contract de vânzare-cumpărare a imobilelor, încheiat între SRL „Alfa-Agil” şi fosta SA „Alfa” în proces de faliment, nu a fost prevăzută excepția de la regula generală, în sensul că imobilele s-ar fi cumpărat fără accesoriile menite să le servească, fapt ce rezultă că bunurile din infrastructura complexului industrial, care prin natura şi destinaţia lor sunt indispensabile în exploatarea bunului principal, constituie proprietatea comună forţată şi perpetuă a deținătorilor de imobile amplasate în acest teritoriu.

Conform pct.1 al Acordului adițional din 16.12.2002 privind modificarea contractului de vânzare-cumpărare nr.22jur.D/277 din 29.10.2001, s-a modificat subpunctul 1) din pct.1.1 al prezentului contract, după cum urmează: „Reţelele de apă şi canalizare, fântâna arteziană nr. 4751, inclusiv canalul vizitabil cu intrările şi gurile de ventilare (conform schiţei topografice). Colegiul reține că din materialul probator anexat la dosar rezultă că acordul menționat supra este anexat doar în copii, fapt ce atestă imposibilitatea determinării adevăratului cuprins al originalului. Or, la materialele dosarului nu se conțin probe care ar constata veridicitatea actului dat. În această ordine de idei, Colegiul menționează că şi actul de primire-predare ne datat, prin care „Proalfa Service” SRL a primit în proprietate de la SA „Alfa” în procedură de reorganizare, conform contractului nr.22jur.D/277 din 29.10.2001 obiectele amplasate pe teritoriul SA „Alfa”, situat pe adresa or.

Chișinău, str. Alba- Iulia, 75, nu poate fi reținut ca probă temeinică, deoarece la materialele cauzei exista un alt act de primire-predare care este cu conținut diferit de cel menționat supra, prin care în unul se include fântâna arteziană 4751, iar în celălalt nu. Respectiv, instanța de recurs conchide că instanțele de judecată just au stabilit că este în imposibilitate de a se expune asupra veridicității datelor menționate în actele nominalizare supra. Totodată, instanța de recurs reține că instanțele de judecată corect au reţinut şi faptul că factura de expediție seria AP nr.625006 din 03.12.2001 la care face trimitere recurentul privind identitatea între fântâna arteziană 4751, nu sunt semnate de către administratorului SA „Alfa” - Valeriu Moscalu, ci a fost aplicat sigiliul unui facsimil.

În contextul dat, Colegiul menționează că instanța de apel corect a aplicat speţei date prevederile art. art. 18, 21 alin. (l) din Legea contabilității nr.426 din 04.04.95 (în vigoare la data întocmirii facturii), din care rezultă că unul din elementele obligatorii pentru un document justificativ, la caz factură, era semnătura personală şi vizibilă a conducătorului şi contabilului-şef a agentului economic. În asemenea circumstanțe, este cert faptul că înscrisurile date, nu îndeplinesc condițiile obligatorii pentru un document contabil şi respectiv, nu pot servi ca probe veridice. Colegiul, în acest context, va respinge argumentul recurentului „Proalfa Service” precum că instanțele de judecată urmau să aplice prevederile art.art.21,22 ale Legii privind societățile pe acțiuni, din următoarele considerente.

Prevederile art.art.21,22 ale Legii privind societăţile pe acţiuni, se referă la conținutul certificatului de acţiuni şi obligațiuni şi care atestă dreptul de proprietate asupra unui anumit număr de acţiuni sau obligaţiuni de aceeaşi clasă, precum şi drepturile proprietarului lor faţă de societatea emitentă şi nicidecum nu reglementează conținutul şi forma documentelor justificative privind primirea şi predarea valorilor materiale. Respectiv argumentul invocat de către recurent este neîntemeiat, iar prevederile legale invocate nu pot fi aplicate speţei. De asemenea, Colegiul constată că instanța de apel corect a reţinut că ÎS „Cadastru” este autoritate ce efectuează înregistrarea de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra acestor în Registrul bunurilor imobile.

Prin urmare, ÎS „Cadastru” nu poate fi prezumat ca parte în pretenția cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate, în sensul art.59 CPC. Mai mult ca atât, recurentul nu poate pretinde la recunoașterea dreptului de proprietate asupra rețelelor inginerești situate în mun. Chișinău str. Alba-Iulia 75, şi anume reţele de apă şi canalizare, electrice, de telecomunicaţii şi de gaz natural, deoarece până la moment nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă, care ar fi recunoscut nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.22jur.D/277 din 29.01.2001. Referitor la dreptul pretins al reclamantului asupra încăperilor izolate – bunuri imobile, în materialele cauzei nu există probe că acestea aparţin reclamantului.

Dacă reclamantul deţine astfel de acte nu este împiedicat de a le prezenta, în condiţiile legii, organului abilitat, pentru a obţine înregistrarea pretinsă. În ceea ce ţine de pretenţia reclamantului îndreptată împotriva OCT Chişinău privind înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, Colegiul relevă că această solicitare poate fi admisă ca consecinţă a admiterii cerinţelor privind recunoaşterea dreptului de proprietate. Dat fiind că cerinţa dată a fost respinsă, respectiv, solicitarea privind înregistrarea dreptului de proprietate, de asemenea, a fost respinsă. Colegiul constată că OCT Chişinău nu poate figura în calitate de pîrît în litigiul privind recunoaşterea dreptului de proprietate.

Ori, această entitate nu se opune recunoaşterii dreptului reclamantului, ci şi-a exprimat refuzul de a oficializa dreptul de proprietate prin înregistrarea în registrul bunurilor imobile din cauza lipsei unor acte justificative. Respectiv, OCT Chişinău execută doar partea tehnică, efectuînd modificările, înregistrările necesare în registrele respective, fără însă a avea opţiunea de a se expune asupra temeiniciei dreptului de proprietate. Instanța de recurs conchide că argumentele recurentului expuse în cererea de recurs sunt declarative şi nu pot servi drept temei de admitere a acestuia. Din aceste considerente, Colegiul consideră că instanța de apel examinând prezenta cauză s-a expus asupra tuturor aspectelor juridice la probele administrate și corect a ajuns la concluzia respingerii acțiunii înaintate de SRL „Proalfa Service”, astfel că toate criticele formulate în recurs sunt nejustificate.

Colegiul, de asemenea, va respinge argumentul recurentului SRL „Proalfa Service” precum că instanţele de judecată nu au luat în considerare faptul că prin decizia CSJ din 30.04.2015 s-a dispus irevocabil că contractul de vînzare-cumpărare nr.22jurD/277 din 29.10.2001, actul de primire predare, factura de expediție şi anexa la această factură seria AP nr.625006 din 03.12.2001 sunt valabile şi produc efecte juridice, din următoarele considerente. Într-adevăr actele menţionate supra au fost supuse controlului legalității de către instanţele de judecată, care au păstrat valabilitatea lor. Însă, Colegiul remarcă că conținutul actelor date, este diferit, în dependență de persoana care le-a prezentat.

Astfel, reclamantul a prezentat actele sus numite în care ca obiect de vînzare- cumpărare, transmitere primire este indicată şi fîntîna arteziană, iar pîrîtul a prezentat aceleaşi acte, însă cu un conţinut diferit, în care bunul menţionat – fîntîna arteziană nu este inclus. Respectiv, Colegiul nu pune la dubii valabilitatea actelor: contractul de vînzare cumpărare nr.22jurD/277 din 29.10.2001, actul de primire predare, factura de expediţie şi anexa la această factură seria AP nr.625006 din 03.12.2001, însă pentru a produce efecte şi a putea fi puse la baza înregistrării unui drept ele urmează să fie prezentate, conform prevederilor legale, în original. Din cele expuse mai sus rezultă cert, că instanțele de judecată au examinat minuțios circumstanțele pricinii şi au adoptat hotărîri legale şi întemeiate.

Cu referire la recursul declarat de administratorul SRL „Alfa - Agil” – Solomonenco Maria, instanța de recurs îl consideră neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 358 alin. (1) CPC, hotărîrile pronunțate în prima instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel de drept comun. În conformitate cu art. 429 alin. (4) CPC, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărîrile în a căror privință persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374.

În conformitate cu art. 430 CPC, sînt în drept să declare recurs părţile şi alţi participanți la proces cum ar fi martorul, expertul, specialistul, interpretul şi reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. La caz, se constată că prin hotărârea din 17.12.2014 a judecătoriei Buiucani mun.Chișinău acțiunea înaintată de SRL „Proalfa Service” a fost respinsă ca neîntemeiată, soluție menținută si de către instanța de apel. Colegiul reține că administratorul SRL „Afla-Agil” – Solomonenco Maria, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitînd modificarea acesteia în partea încasării cheltuielilor de judecată. În contextul dat, Colegiul menționează că administratorul SRL „Afla-Agil” – Solomonenco Maria a contestat cu recurs decizia instanţei de apel fără a folosi calea apelului.

Prin urmare, Colegiul notează că administratorul SRL „Afla-Agil” – Solomonenco Maria nu este în drept să declare recurs, or art. 429 alin. (4) CPC, direct statuează că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art. 430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac. Distinct de cele enunțate, Colegiul reţine că decizia instanței de apel este adoptată în limitele competenței sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate cu respectarea normelor de drept procedural.

În asemenea împrejurări şi având în vedere faptul că actul judecătoresc emis de către instanța de apel este întemeiat şi legal, iar temeiurile invocate de către recurenți sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menține decizia contestată. În conformitate cu 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de administratorul FPC ”Alfa-Agil” SRL – Maria Solomonenco și de administratorul SRL ”Proalfa-Service” – Moscalu Valeriu. Se menține decizia din 04 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ”Proalfa Service” împotriva ÎS ”Cadastru”, intervenient accesoriu SRL ”Alfa-Agil” privind recunoașterea dreptului de proprietate.

Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală