2rac-366/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: G. Pavliuc dosarul nr. 2rac-366/2015 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Inima Codrului”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC ”Mectrans - Com” SRL împotriva SC ”Inima Codului” SRL cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de SC ”Mectrans - Com” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 10 octombrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă integral c o n s t a t ă La 10 decembrie 2013 SC ”Mectrans - Com” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC ”Inima Codului” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 06 august 2013 între părțile litigiului a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 003/13, în temeiul căruia SRL ”Mectrans - Com” și-a asumat obligațiile de a livra pîrîtului materiale de construcție și a presta servicii auto la prețul de 180 lei per 1 tonă de nisip cernut și 200 lei per 1 tonă de nisip spălat, iar pîrîtul s-a obligat de a achita serviciile prestate. La data încheierii contractului pîrîtul a transferat SRL ”Mectrans - Com” un avans de 10000 lei. Conform facturii fiscale seria FB 2177887 din 09 august 2013 pîrîtului i-a fost livrat nisip și prestate servicii auto în sumă de 34908 lei, iar conform facturii fiscale seria FB 2177889 din 09 august 2013, pîrîtului i-a fost livrat nisip și prestate servicii auto în sumă de 3790 lei, iar în final suma de 38698 lei.

După executarea condițiilor contractului, reclamantul de cîteva ori a cerut SRL ”Inima Codului” de a achita prețul contractului, însă acesta din urmă a refuzat să recunoască datoria și, respectiv, să restituie suma pretinsă. Deoarece la moment suma datoriei constituie 28698 lei, cere SRL ”Mectrans - Com” SRL încasarea de la pîrît a sumei date, precum și a penalității de 6428,8 lei, reieșind din clauza de penalitate contractuală de 0,2% pentru fiecare zi de întîrziere a executării. Ulterior, reclamantul și-a majorat cuantumul pretențiilor și a cerut încasarea de la pîrît a penalității contractuale de 10503,47 lei pentru 183 de zile de întîrziere. Cere reclamantul încasarea de la societatea pîrîtă a datoriei de 28698 lei, penalitatea de 6428,8 lei, iar în total suma de 35126,80lei, inclusiv încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 octombrie 2014, a fost respinsă acțiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2015, a fost admis apelul declarat de SC ”Mectrans - Com” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 10 octombrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la SC ”Inima Codului” SRL în beneficiul SC ”Mectrans - Com” SRL a datoriei de 28698 lei, penalitatea de 6428,8 lei, pentru taxa de stat achitată – 1053 lei și 789 lei, cheltuielile de asistență juridică de 5000 lei, iar în total suma de 41968 lei. La 14 august 2015 administratorul SRL ”Inima Codrului” – Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, la 06 august 2013 între părțile litigiului a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 003/13, în temeiul căruia recurentul a transferat la aceeași dată 10000 lei, iar la 09 august 2013 a transmis lui Iațco Sergiu în numerar suma de 24900 lei, fapt confirmat prin procesul-verbal din 09 august 2013 întocmit între părți. Cu toate acestea însă, directorul societății intimate nu a depus suma primită în casa întreprinderii și nici nu a luat-o la evidență contabilă, deși organul fiscal în urma efectuării controlului a depistat lipsa sumei achitate în numerar la evidența contabilă. Ba mai mult, intimatul s-a adresat cu acțiune în instanța de judecată, prin care a pretins la suma contractului, care de fapt a și fost achitată.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL ”Inima Codrului” este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL ”Inima Codrului”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL ”Inima Codrului” în esenţa sa, sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL ”Inima Codrului” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către SRL ”Inima Codrului” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat