2r-795/15 — Încasarea sumei

Curtea de Apel Chişină Dosarul nr. 2r-795/15 Judecători: I.Cimpoi, N.Craiu, N.Simciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Bîtcă Emil, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bîtcă Emil împotriva lui Lesnicenco Maxim şi Lesnicenco Olesea privind încasarea dobînzii de întîrziere, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, prin care s-a admis cererea de scutire de la plata taxei de stat şi s-a respins cererea de aplicare a măsurilor de asigurare, CONSTATĂ: La 13.03.2014, Bîtcă Emil s-a adresat cu cerere de chemare în juedactă împotriva lui Lesnicenco Maxim şi Lesnicenco Olesea privind încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 6 674 euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 martie 2015, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la Lesnicenco Maxim în beneficiul lui Bîtcă Emil cu titlu de dobîndă de întîrziere suma de 5 070,12 euro şi 1 000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În rest, cerinţele au fost respinse ca neîntemeiate. La 21.04.2015, Bîtcă Emil a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 martie 2015 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. Totodată, apelantul a solicitat scutirea de la achitarea taxei de stat, pe motiv că starea materială este precară.

La 08.06.2015, apelantul a solicitat instanţei de apel aplicarea măsurilor de asigurare prin autorizarea pătrunderii forţate în domiciliul lui Lesnicenco Maxim din mun. Chişinău, str. T. Vladimirescu nr.8, ap.23, precum şi aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara în privinţa lui Lesnicenco Maxim ca măsură de asigurare a acţiunii civile. În susţinerea acestei cerinţe, apelantul a invocat că intimatul sub diferite pretexte evită restituirea sumei de 20 000 euro deja de 5 ani, de careva bunuri înregistrate pe numele său nu dispune, aplicarea altor măsuri de asigurare n-au avut efectul scontat, iar unica posibilitate de a putea asigura executarea hotărîrii este aplicarea măsurilor solicitate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, a fost admisă cererea de scutire de la plata taxei de stat la depunerea apelului şi a fost respinsă cererea privind asigurarea acţiunii prin autorizarea pătrunderii forţate în 1 domiciliul lui Lesnicenco Maxim din mun.

Chişinău, str. T. Vladimirescu nr.8, ap.23 şi aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara în privinţa lui Lesnicenco Maxim. În motivarea încheierii, instanţa de apel a invocat prevederile art. 26 alin. (4) şi 85 alin. (4) CPC şi art. 4 pct. 18 al Legii taxei de stat şi art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, concluzionînd că neeliberarea apelantului de la plata taxei de stat ar duce la îngrădirea accesului la justiţie. Referitor la asigurarea acţiunii, instanţa de apel a statuat, prin prisma art. 174 şi 177 CPC, că nu au fost administrate probe privind necesitatea aplicării măsurilor de asigurare solicitate.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 28.07.2015 şi 14.09.2015, Bîtcă Emil a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18.06.2015 în partea respingerii cererii de aplicare a măsurilor de asigurare şi emiterea unei noi încheieri în această parte de admitere a cererii de asigurare a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii în partea recurată, menţionînd că neaplicarea măsurilor de asigurare solicitate, face dificilă executarea hotărîrii din 20.03.2015, făcînd trimitere în acest sens la prevederile art. 115 alin. (4) Cod de executare. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la temeiul de asigurare a acţiunii – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În acelaşi timp, potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (hotărîrea Plenului CSJ nr. 5 din 11.11.2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs), intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părţile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunţării încheierii sau primirii încheierii integrale. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea contestată la 18.06.2015 (f.d. 99-101). Totodată, potrivit materialelor cauzei, instanţa de recurs reţine că recurentul nu a fost prezentă în şedinţa instanţei de apel la data adoptării încheierii recurate (f.d.

97), aceasta fiind expediată în adresa lui ulterior, însă date privind recepţionarea încheierii din 18.06.2015 de către apelant la dosar lipsesc. Cererea de recurs a fost depusă de către Bîtcă Emil la 28.07.2015 (f.d. 105). 2 Prin urmare, Colegiul conchide că recurentul a depus în termen cererea de recurs. Referitor la temeinicia neaplicării măsurilor de asigurare, Colegiul reţine următoarele. În conformitate cu prevederile art. 174 alin. (1) CPC, la cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti.

Potrivit art. 175 alin. (1) CPC, în vederea asigurării acţiunii, judecătorul sau instanţa este în drept: a) să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane; b) să interzică pîrîtului săvîrşirea unor anumite acte; c) să interzică altor persoane săvîrşirea unor anumite acte în privinţa obiectului în litigiu, inclusiv transmiterea de bunuri către pîrît sau îndeplinirea unor alte obligaţii faţă de el; d) să suspende vînzarea bunurilor sechestrate în cazul intentării unei acţiuni de ridicare a sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar); e) să suspende urmărirea, întemeiată pe un document executoriu, contestat de către debitor pe cale judiciară.

(2) Judecătorul sau instanţa poate aplica, după caz, şi alte măsuri de asigurare a acţiunii care să corespundă scopurilor specificate la art.174. În acelaşi timp, potrivit art. 177 alin. (1) CPC, în cererea de asigurare a acţiunii se indică motivele şi circumstanţele pentru care se solicită asigurarea acţiunii. Pornind de la normele legale care reglementează asigurarea acţiunii, Colegiul constată că această instituţie este condiţionată prioritar de justificarea scopului acestei măsuri. În speţă, apelantul a invocat că neaplicarea măsurilor de asigurare prin autorizarea pătrunderii forţate în domiciliul lui Lesnicenco Maxim din mun. Chişinău, str. T. Vladimirescu nr.8, ap.23, precum şi aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara în privinţa lui Lesnicenco Maxim, poate crea dificultăţi la executarea hotărîrii de încasare a celor 5 070 euro, deoarece alte măsuri de asigurare aplicate anterior nu au avut efectul aşteptat.

Prin urmare, instanţa de recurs reţine că, în cadrul executării unei alte hotărîri judecătoreşti de încasare a sumei de 20 000 euro de la Lesnicenco Maxim, au fost aplicate măsuri de asigurare, cum ar fi anunţarea în căutare a debitorului.

În acelaşi timp, potrivit pct. 13 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 3 din 15 aprilie 2013 privind modificarea şi completarea Hotărîrii explicative cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24.10.2003, la pronunţarea încheierii privind aplicarea măsurilor de asigurare sau neaplicarea acestora, instanţele vor verifica: raţionalitatea şi temeinicia cerinţelor solicitantului despre aplicarea măsurilor de asigurare; probabilitatea cauzării unui prejudiciu solicitantului în cazul neaplicării măsurilor asigurătorii; dacă există periculum in mora (pericol de dispariţie, degradare, înstrăinare, risipire a bunului sau proastă administrare); asigurarea unui echilibru între interesele părţilor cointeresate; în ce 3 măsură modalitatea de asigurare a acţiunii solicitate e în corelaţie cu obiectul acţiunii înaintate şi dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de asigurare.

În context, Colegiul conchide că, contrar afirmaţiei recurentului, încheierea contestată conţine raţionamentele enunţate ce impun respingerea cererii de asigurare a acţiunii. Or, referirea la prevederile art. 115 alin. (4) Cod de executare, care prevăd că dacă debitorul, reprezentantul său ori un membru al lui de familie nu permite pătrunderea în domiciliu, iar documentul executoriu nu conţine autorizare de pătrundere forţată, executorul judecătoresc solicită autorizaţia instanţei de judecată, nu sunt aplicabile speţei. Astfel, norma legală invocată, reglementează regulile generale de sechestrare a bunurilor în baza unui document executoriu, ceea ce la caz lipseşte, deoarece hotărîrea instanţei de fond nu este definitivă şi irevocabilă, ea fiind contestată.

Mai mult ca atît, recurentul invocă circumstanţe incidente procedurii de executare a unei alte hotărîri decît cea din speţă. Referitor la aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara, Colegiul reţine că o măsură similară deja a fost aplicată de către instanţa de judecată în cadrul executării hotărîrii menţionate supra, în speţă Lesnicenco Maxim fiind anunţat în căutare, ceea ce presupune restricţii şi la traversarea frontierei de stat. În acelaşi timp, prevederile art. 27 din Constituţia RM, precum şi art. 2 a Protocolului nr. 4 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, garantează dreptul la libera circulaţie. Deci, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, limitarea sau ingerinţa în aceste drepturi este justificată atunci cînd sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie prevăzut de lege, să îndelinească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit.

Prin urmare, interdicţia de a părăsi teritoriul fără a fi minuţios şi temeinic justificată, ar reprezenta o ingerinţă în drepturile fundamentale ale omului, ocrotite atît ne normele naţionale, cît şi internaţionale. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Bîtcă Emil. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bîtcă Emil împotriva lui Lesnicenco Maxim şi Lesnicenco Olesea privind încasarea dobînzii de întîrziere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4