2ra-2655/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: I. Hârbu nr. 2ra-2655/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Municipală „Moldtelecom” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale „Moldtelecom” Societate pe Acţiuni împotriva lui Vitalie Arama cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 07 aprilie 015 prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Moldtelecom” Societate pe Acţiuni şi menținută hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 20 decembrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 11 februarie 2014, ÎM „Moldtelecom” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Aramă cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că la 16 mai 2011, ÎM „Moldtelecom” SA a încheiat cu Vitalie Aramă contractul nr. 6529316 de prestare a serviciilor de telefonie mobilă. Susţine că în conformitate cu prevederile contractului de abonament şi a Anexelor acestuia, abonatul a obţinut gratuit 2 telefoane mobile de modelul U-1280 si U-5110, denumit terminal, fiind obligat să achite abonamentul lunar de 35 lei nu mai puţin de 24 luni. Afirmă că în legătură cu faptul că abonatul nu a achitat plata pentru abonament lunar, contractul de abonament a fost reziliat unilateral, astfel încât abonatul urmează să achite 1081,67 lei, care reprezintă costul terminalului. Menţionează că potrivit listei facturilor, pârâtului au fost prestate servicii de telefonie mobilă CDMA în suma de 490,47 lei.

Indică că a expediat pârâtului reclamaţia, ignorată de acesta, prin care el a fost informat despre nerespectarea clauzelor contractuale şi obligaţiunea acestuia de a returna datoria acumulată faţă de operator în sumă de 1572.14 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 6, 7, 38 CPC, art. 970, 971, 975 alin. (1) pct. c), 978 Cod civil. 1 Solicită admiterea acţiunii, încasarea datoriei contractuale în sumă de 1572.14 lei, taxei de stat în sumă de 270 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 400 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 20 decembrie 2014 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, încasat de la ÎM „Moldtelecom” SA în beneficiul lui Vitalie Aramă cheltuielile de judecată suportate în urma efectuării expertizei grafoscopice în sumă de 1170 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de ÎM „Moldtelecom” SA şi menținută hotărârea primei instanţe. La 09 iunie 2015, ÎM „Moldtelecom” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că prin raportul de expertiză a fost constatat precum că semnătura intimatului este executată cu folosirea tehnicii de multiplicare – imprimată de tip laser sau copiator laser. Afirmă că expertul a stabilit precum că copia contractului de abonament este copie, deşi era obligat să facă expertiza grafoscopică, adică să stabilească dacă semnătura aparţine sau nu intimatului.

Remarcă că instanţa de fond nu s-a expus nici asupra legalităţii raportului de expertiză, nici asupra tuturor circumstanţelor cauzei şi a probelor anexate la materialele cauzei, astfel încălcând prevederile art. 241 alin. (5) CPC. Consideră că instanţa de fond nu a respectat cerinţe obligatorii pentru emiterea unei hotărâri motivate, prevăzute în pct. 6, 12, 16 din Hotărârea explicativă a CSJ nr. 2 din 07 iulie 2008 cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 15 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 149), fiind recepţionată de către recurent la 17 aprilie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 150). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii 2 sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM „Moldtelecom” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎM „Moldtelecom” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „Moldtelecom” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Moldtelecom” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 3