2ra-1921/15 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

prima instanță: L. Trocin dosarul nr. 2ra-1921/15 instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” împotriva Dinei Huzun cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 21 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către SA „Moldtelecom” şi menținută hotărârea Judecătoriei Făleşti din 20 februarie 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 22 decembrie 2014, SA „Moldtelecom” reprezentată de avocatul Covaliov Natalia, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dinei Huzun cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 20 noiembrie 2010, între SA „Moldtelecom” şi Huzun Dina a fost încheiat contractul nr. 5878667 privind prestarea serviciilor de telefonie mobilă. Susține că în conformitate cu prevederile contractului de abonament şi anexelor acestuia, abonatul a obținut la preț promoțional telefonul mobil modelul U-1280, denumit terminal, fiind obligat să achite abonamentul lunar de 100 lei, pe o perioada de nu mai puțin de 24 luni. Menționează că în legătură cu faptul că pârâtul nu a achitat plata pentru abonament lunar, contractul de abonament a fost reziliat unilateral, astfel încât ultima urmează să achite 1400 lei ce reprezintă costul terminalului. La fel, indică că conform listei facturilor care se anexează, pîrîtei i-au fost prestate servicii de telefonie mobilă CDMA în suma de 450,88 lei.

Invocă că în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă a adresat pârâtei o somație, prin care ultima a fost informată despre nerespectarea clauzelor contractuale şi obligațiunea acesteia de a returna datoria acumulată fată de operator în sumă de 1850,88 lei. În conformitate cu pct.6.5 al contractului de prestări servicii, clientul este obligat să achite în întregime plata pentru serviciile prestate de către operator, iar conform pct. 7.5 al aceluiași contract, clientul este obligat să achite plata pentru serviciile prestate de către operator în termenul - limită le achitare indicat în factură. Solicită încasarea de la Huzun Dina în beneficiul SA „Moldtelecom” datoria contractuală în sumă de 1 850,88 lei, a taxei de stat în sumă de 270 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 20 februarie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Huzun Dina în beneficiul SA „Moldtelecom” datoria în sumă de 450,88 lei. În rest hotărârea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către SA „Moldtelecom” și menținută hotărârea primei instanțe. Pentru a hotărâri astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect și întemeiat a adoptat soluția de admitere parțială a acţiunii în limitele cerințelor încasării datoriei în sumă de 450,88 lei, or, la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma rezilierea contactului dintre părțile litigante, care de fapt este o condiție imperativă şi obligatorie stabilită prin acordul părților.

La 11 iunie 2015, SA „Moldtelecom”, reprezentă de avocatul Covaliov Natalia, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că instanțele inferioare la emiterea hotărârii au interpretat eronat prevederile contractului de abonament făcând trimitere la pct. 10.3-10.6, care reglementează procedura și cazurile în care una din părți vine cu inițiativa de a rezilia contractul de abonament și consecințele acesteia, deoarece, potrivit prevederilor pct. 10.4 lit. d) a contractului, operatorul are dreptul să rezilieze contractul în caz dacă abonamentul este în incapacitate de plată stabilită.

La fel, invocă că instanța de apel a respins cererea de apel, din motiv că nu a fost prezentată confirmarea rezilierii contractului, ca o condiție obligatorie pentru a emite o decizie legală de încasare a compensației în mărime de 1400 lei, însă, acest argument vine în contradicție prevederile pct. 5.16, 6.5, 6.14, 7.5. 9.3 din contractul de abonament, care indică că abonatul este obligat să achite integral toate plățile şi costurile cerute de operator în baza prezentului contract, iar dacă abonatul are datorii neachitate față de operator şi intenționează să se aboneze la un nou număr de telefon, aceasta nu va fi posibil până la achitarea integrală a datoriilor. Afirmă că pentru neachitarea datoriei de către intimat, recurentul nu este obligat de fiecare dată să rezilieze contractele de abonament, or, acesta este un drept de care beneficiază la discreția personală și în cazuri excepționale.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a respins cerinţa sa privind încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 800 lei, deoarece, la data depunerii acţiunii civile, a anexat bonul de plată în original care atesta faptul că serviciile juridice constituie suma de 800 lei, cât şi procura din 30 octombrie 2014, eliberată de societate, prin care a împuternicit SRL „Incaso” de a dispune atât de dreptul de a reprezenta interesele beneficiarului în instanța de judecată, de a semna și depune acțiunea în instanța de judecată, precum și de dreptul de substituire a drepturilor stabilite prin procură. Iar, în conformitate cu prevederile pct. 3.8, pct. 3.5.

din contractul nr. 164/13 din 30 iulie 2013, cheltuielile de judecată vor fi suportate de către prestator și prestatorul va putea apela din cont propriu la serviciile de asistenta juridică a avocaților licențiați, prin urmare, consideră că serviciile juridice achitate de către SRL „Incaso” urmează a fi considerate drept cheltuieli de judecată percepute de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile.

La fel, indică că, avocatul Natalia Covaliov, conform contractului de asistență juridică încheiat cu SRL „Incaso” a fost împuternicită să reprezinte interesele societății inclusiv, având dreptul de a semna și a depune dosarul în judecată, fapt confirmat prin împuternicirile acordate pe verso-ul mandatului de avocat, iar această acțiune de delegare a împuternicirilor a efectuat-o din motiv că dispune de dreptul de a semna împuternicire avocatului în baza procurii din 30 octombrie 2014, eliberat de societate în calitate de mandatar. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Moldtelecom”, reprezentă de avocatul Covaliov Natalia, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Moldtelecom”, reprezentă de avocatul Covaliov Natalia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

De altfel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susținerea recurentului precum că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a respins cerința sa privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, or, în speță nu s-a conformat în mod cert faptul că SA „Moldtelecom”, reprezentă de avocatul Covaliov Natalia, a suportat cheltuieli de judecată în procesul examinării acestei acțiuni, cu atât mai mult că din ordinele de plată prezentate în pretinsa confirmare a cheltuielilor de judecată, rezultă că acestea au fost suportate de o altă întreprindere şi anume ÎM „Incaso” SRL, care nu dispune de calitatea procesuală în proces. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA „Moldtelecom”, reprezentă de avocatul Covaliov, Natalia asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Moldtelecom”, reprezentă de avocatul Covaliov Natalia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Moldtelecom”, reprezentă de avocatul Covaliov Natalia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva