2ra-1597/15 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1597/15 Judecător: Sv. Vîşcu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Vladimir Timofti, Iuliana Oprea examinând recursul declarat de către Afanas Galina, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Afanas Galina împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Nour Co”, în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Cadastru”, privind recunoaşterea dreptului de proprietate, încuviinţarea introducerii modificărilor, încasarea diferenţei de preţ al apartamentului, dobînzii de întîrziere, recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015, CONSTATĂ : La data de 28.12.2011, reclamanta Afanas Galina, s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL „Nour Co”, în proces de insolvabilitate, solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate, încuviinţarea introducerii modificărilor, încasarea diferenţei de preţ al apartamentului, dobînzii de întîrziere, recuperarea prejudiciului material şi moral.

Ulterior, la 21.11.2012, 15.10.2013, 16.04.2014 şi 30.04.2014 reclamanta a depus cereri de completare a pretenţiilor, solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate a reclamantei asupra apartamentului nr. 39 din casa 1 din str. Sarmizegetusa, 53, mun.

Chişinău, cu nr. cadastral 0100115012.01,039; încuviinţarea întreprinderii de Stat „Cadastru” să introducă în Registrul Bunurilor Imobile datele privind dreptul de proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului respectiv; obligarea pîrîtului de a preda apartamentul reclamantei cu executarea imediată pentru a stopa prejudiciile cauzate reclamantei; încasarea de la pîrît a diferenţei de 126 496,63 lei dintre suma investită de reclamantă şi suma real cheltuită de pîrît în construcţia imobilului nominalizat pentru efectuarea lucrărilor de finisare a apartamentului conform condiţiilor contractului; încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 80 823,88 lei; încasarea despăgubirii din neexecutare în sumă de 147 102,67 lei; încasarea supraplăţii din diferenţa de metraj în sumă de 2 063,22 euro la cursul oficial al BNM la ziua achitării; încasarea de despăgubirii din 1 tergiversare abuzivă la discreţia instanţei; încasarea prejudiciului moral determinat de instanţă.

În motivarea cererii respective, reclamanta a invocat că, la 31.01.2008, a încheiat cu pîrîtul contractui nr. 39 privind investirea mijloacelor proprii în construcţia casei de locuit nr. l din str. Sarmizegetusa, 53, mun. Chişinău. Potrivit contractului respectiv, reclamanta s-a obligat să participe cu cota-parte la construcţia casei de locuit susmenţionate pentru procurarea din această casă în proprietate privată a apartamentului nr. 39 cu suprafaţa totală de 45,77 m.p. conform planului general al proiectului „Casa de locuit din str. Sarmizegetusa 53”. Conform pct.1.3 al contractului costul apartamentului constituie 29 750 euro, iar conform pct.1.4 costul metrului pătrat constituie 650 euro şi rămîne constant pe tot termenul acţiunii contractului.

Conform p.1.5 al Contractului au fost stabilite ratele de plată, după cum urmează: suma de 8 925 euro în termen de trei zile de la data semnării contractului, II rată - suma de 8 925 euro pînă la 01.09.2008, III rată - suma de 8 925 euro pînă la 01.04.2009, IV rată - suma de 2 975 euro în momentul semnării actului de primire-predare. Conform pct.2.1 al contractului a fost stabilită obligaţia întreprinderii de a da în exploatare obiectivul în semestrul II al anului 2009. Susţine reclamanta că, dînsa a virat prin transfer bancar în contul pîrîtului suma de 29 750 euro, echivalentul a 451 235,20 lei, integral pe parcursul anului 2008 conform ratelor stabilite de pct.1.5 al contractului, după cum urmează: prin ordinul de plată nr.4801 din 01.02.2008 a achitat suma de 8 925 euro, prin ordinul de plată nr.l din 30.04.2008 - suma de 8925 euro şi prin ordinul de plată nr.l din 30.10.2008 - suma de 11 900 euro, aceste plăţi fiind confirmate de contabilitatea pîrîtului.

Astfel reclamanta şi-a onorat obligaţia contractuală asumată pe deplin, cu bună credinţă şi în termen, achitînd integral sinecostul apartamentului, venitul pîrîtului, însă întreprinderea nu şi-a onorat obligaţia de dare în exploatare a imobilului în semestrul II al anului 2009. La data de 28.04.2010 reclamanta a expediat reclamaţii de nerespectare a obligaţiilor contractuale către pârât, care au fost recepţionate de acesta 29.04.2010 şi 30.04.2010, însă pîrîtul nu a binevoit să răspundă la reclamaţii.

Astfel, prin nerespectarea obligaţiilor contractuale de dare în exploatare a casei de locuit, în semestrul doi al anului 2009, pîrîtul împiedică exercitarea dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilului contractat şi prejudiciază considerabil reclamanta, care în 2008 şi-a vîndut apartamentul - domiciliu de bază pentru a achita contractul în termen şi a rămas împreună cu familia sa fără un loc de trai, şi de cinci ani aşteaptă ca pîrîtul să-şi onoreze obligaţia contractuală. Menţionează reclamanta că, la data de 26.10.2010, prin hotărîrea Curţii de Apel Economice a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa pîrîtului „Nourco" SRL. La momentul intentării procesului de insolvabilitate bunul imobil, deja era proprietate a reclamantei şi nu putea fi inclus în masa debitoare a pîrîtului pentru a satisface creanţele unor alţi creditori, or, reclamanta nu deţine calitatea de debitor faţă de creditorii pîrîtului.

Faptul că apartamentul reclamantei nu face parte din masa debitoare se atestă şi din textul a trei deciziile irevocabile a Curţii de Apel Chişinău din 31.05.2012, din 22.01.2012 şi din 03.03.2014, potrivit cărora litigiul dat, în care reclamanta solicită un drept real-dreptul de proprietate asupra apartamentului contractat, nu ţine de competenţa instanţei de insolvabilitate, nu poate fi aplicat art.5 din Legea insolvabilităţii, deoarece litigiul dat nu se încadrează în nici una din categoriile de cauze enumerate la punctele 2.2-2.4 din Hotărîrea 2 Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii nr. 2 din 24.03.2014.

A mai menţionat reclamanta că, 16.11.2010, reclamanta a solicitat validarea creanţei cu preluarea contractului, în sumă de 29 750 euro, echivalentul sumei de 451 235,20 lei, rezultată din contractul de investiţie nr.39 din 31.01.2008 cu preluarea contractului de investiţie şi de 10 462 euro dobînda de întîrziere. La 08.04.2011, reclamantei i s-a validat suma de 451 235,20 lei cu preluarea contractului nr. 39 din 31.01.2008 printr-o hotărîre irevocabilă a Curţii de Apel Economice, ne fiind contestată. Pîrîtul a contestat doar dobînda de întîrziere, neavînd pretenţii la validarea sumei cu preluarea contractului de investiţie achitat integral şi în termen de către reclamantă cu doi ani înainte de iniţierea procedurii de insolvabilitate.

Astfel prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 08.04.2011 reclamanta a fost recunoscută creditor chirografar în procesul de insolvabilitate cu suma de 29 750 euro şi cu preluarea contractului. Ulterior, la data de 10.11.2011, după ce a împărţit masa debitoare după bunul plac, pîrîtul a propus un plan şi afirmă că nu mai recunoaşte contractul pe care dînsul l-ar fi rezolvit unilateral, contrar legii şi contractului, care în pct.5.2. stipulează că rezilierea unilaterală a contractului nu se admite şi contractul acţionează pînă la îndeplinirea de către părţi a tuturor angajamentelor asumate în cadrul lui.

Invocă, că pînă la moment nu există nici o hotărîre a instanţei de insolvabilitate, publicată în Monitorul Oficial, despre confirmarea sau refuzul confirmării planului, iar Procuratura mun.Chişinău la 05.06.2012 a pornit cauza penală nr.2012018088 pe faptul falsului şi abuzului votării planului în cadrul adunării creditorilor din 10.11.2011, cauza penală fiind în curs de examinare. Susţine reclamanta că, la data de 28.12.2011, după ce a înţeles că a fost înşelată de factorii de decizie ai „Nourco” SRL, reclamanta a depus acţiunea în cauză.

Deşi pîrîtul ştia că reclamanta a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului contractat în starea în care este, dînsul afirmă precum că ar fi îmbunătăţit bunul imobil fară a prezenta careva probe în acest sens, în realitate dînsul n-a construit nici ceea ce era stipulat în contract, or, conform proiectului iniţial, reclamanta a contractat un apartament cu două balcoane, iar conform proiectului final, balcoanele au fost zidite, iar geamurile şi uşile între odăi şi balcoane lipsesc, au fost zidiţi doi pereţi interiori după bunul plac al pîrîtului. Astfel, reclamanta va fi nevoită să investească suplimentar în acest imobil pentru a demola cei doi pereţi şi pentru a demola fasada clădirii pentru a avea măcar un balcon unde să-şi usuce rufele şi pentru a procura şi instala geamuri şi uşi între odăi şi balcoane.

A mai invocat reclamanta că, suma contractuală achitată şi validată a reclamantei este de 451 235,20 lei (echivalentul a 29 750 euro) pentru 45,77 m.p. la preţul de 650 euro pentru un metru pătrat, însă conform planului pîrîtului, dînsul cere 765 euro pentru un metru pătrat, stabilind 16,5 lei pentru un euro, deci pîrîtul cere suplimentar 12 622,50 lei pentru un metru pătrat. Conform pct.1.1. al contractului, suprafaţa totală a apartamentului reclamantei urma să fie de 45,77 m.p., deci în opinia pîrîtului reclamanta trebuie să plătească 577 731,83 lei. Reclamanta a achitat suma de 451 235,20 iar, diferenţa de 126 496,63 lei (577 731,83 lei - 451 235,20 lei), pîrîtul invocă că suma de 126 496,63 lei nu se ajunge pentru a finaliza apartamentul reclamantei.

Consideră reclamanta că pîrîtul urmează să îi restituie suma de 126 496,63 lei, deoarece pîrîtul a primit de la reclamantă în 2008 toţi banii, în sumă de 29 750 euro pentru construcţia apartamentului, dar a 3 cheltuit pentru construcţia apartamentului numai o parte din suma primită, iar restul sumei a folosit-o în interes propriu în detrimentul reclamantei. Mai mult, deoarece banii primiţi de la reclamantă n-au fost investiţi în finalizarea lucrărilor de construcţie, pîrîtul urmează să achite dobîndă de întîrziere la suma de 126 496,63 lei, care constituie 80 823,88 lei. La fel invocă reclamanta că, potrivit certificatului Biroului Naţional de Statistică al RM din 16.04.2014, pentru perioada iulie 2009, cînd pîrîtul urma să dea în exploatare blocul locativ, pînă în martie 2014, cînd pîrîtul a tergiversat procesul solicitînd neîntemeiat rejudecarea cauzei, rata inflaţiei a constituit 32,6 %, astfel despăgubirea din neexecutare constituie 147 102,67 lei.

Prin procesele-verbale de constatare din 01.08.2013 şi 09.08.2013, s-a stabilit că, la 01.08.2013, pîrîtul a refuzat să predea apartamentul reclamantei, deşi nici legea nici contractul nu prevede dreptul la retenţie a pîrîtului în acest caz. Conform p.2.5 al contractului după darea în exploatare a obiectivului întreprinderea va întocmi actul de primire predare a apartamentului lipsit de orice viciu juridic în proprietatea investitorului parţial. Mai mult, pîrîtul a încercat să estoarcă 70 000 lei de la reclamantă pentru a-i preda cheile de la apartament, pe acest fapt de către CNA la 10.10.2013 a fost pornită cauza penală nr. 2013970425, care este în curs de examinare.

Menţionează reclamanta că, pîrîtul a prezentat în instanţă, informaţia din care rezultă că apartamentul contractat are o suprafaţă de 44,4 m.p, iar deoarece reclamanta a achitat pentru 45,77 m.p., rezultă că a efectuat supraplată pentru 1,37 m.p., astfel pîrîtul trebuie să restituie reclamantei diferenţa de metraj care constituie suma de 2 063,22 euro la cursul oficial al BNM la data achitării. Mai mult, pe perioada procesului pîrîtul se foloseşte abuziv de drepturile sale procedurale, înaintînd repetat şi cu rea-credinţă mai multe cereri vădit neîntemeiate cu scopul amînării examinării cauzei şi tergiversării procesului, iar în acest timp vinde apartamentul construit din banii reclamantei fără acordul ultimei, iar pentru a pune capăt oricărui abuz din partea pîrîtului, reclamanta a solicitat obligarea pîrîtului la plata despăgubirilor în folosul reclamantei pentru minim 363 zile de tergiversare intenţionată, iar această sumă să fie stabilită de către instanţă.

Mai mult, din vina pîrîtului, reclamantei i s-a înrăutăţit calitatea vieţii şi sănătăţii, i-a fost afectată familia şi situaţia socială. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 martie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă a recunoaşte dreptul de proprietate al Galinei Afanas asupra apartamentului nr.39 din str. Sarmizegetusa, 53 casa nr. l mun. Chişinău; a încuviinţa ÎS „Cadastru” să introducă în Registrul Bunurilor Imobile datele privind dreptul de proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului nr.39 din str. Sarmizegetusa, 53 casa nr. l, mun. Chişinău; a încasa din contul SRL „Nour Co” în folosul Galinei Afanas suma de 191 798 lei, ce include suma 126 496,63 lei cu titlul de diferenţă de preţ al apartamentului nefinisat, şi suma de 65 302,96 lei - dobânda de întârziere.

Cerinţele privind încasarea prejudiciului material şi moral au fost respinse. Hotărîrea respectivă a fost casată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de fond. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 septembrie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Afanas Galina împotriva SRL „Nour Co” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu ÎS „Cadastru” privind 4 recunoaşterea dreptului de proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului nr. 39 din casa nr. l din str. Sarmizegetusa, 53, mun.

Chişinău, nr. cadastral 0100115012.01.039; încuviinţarea ÎS „Cadastru” să introducă în Registrul Bunurilor Imobile datele privind dreptul de proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului respectiv; obligarea pârâtului de a preda apartamentul reclamantei cu executarea imediată; încasarea din contul SRL „Nour Co” a dobînzii de întîrziere în sumă de 80 823,88 lei, a despăgubirilor din neexecutare în sumă de 147 102,67 lei, a despăgubirii din tergiversare abuzivă şi a prejudiciului moral, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată, a fost dispusă încetarea procesului la cererea de chemare în judecată înaintată de Afanas Galina împotriva SRL „Nour Co” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu ÎS „Cadastru”, în partea pretenţiilor privind încasarea din contul SRL „Nourco” în folosul Galinei Afanas a diferenţei de 126 496,63 lei dintre suma investită de reclamantă şi suma real cheltuită de pîrît în construcţia imobilului nominalizat; încasarea supraplăţii din diferenţa de metraj în sumă de 2 063,22 euro la cursul oficial al BNM la ziua achitării. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 30 septembrie 2014, Afanas Galina a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii în sensul invocat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015 s-a respins apelul declarat de către Afanas Galina şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 septembrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărâre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, Afanas Galina a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 septembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către Afanas Galina să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs, recurenta a indicată că decizia instanţei de apel este nefondată şi ilegală, instanţa de judecată nu a elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, a aplicat eronat şi a încălcat normele de drept material şi procedural, încălcînd drepturile şi libertăţile fundamentale ale creditorului Afanas Galina.

La data de 31.07.2015, SRL „Nourco” a depus referinţă la recursul declarat de Afanas Galina, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea în vigoare a deciziei instanţei de apel. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Afanas Galina a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 5 Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră că instanţa de apel a judecat apelul cu aplicarea eronată a normelor de drept material, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, eroarea respectivă nu poate fi înlăturată de instanţa de recurs. Potrivit materialelor cauzei, reclamanta Afanas Galina, s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL „Nour Co”, în proces de insolvabilitate, solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate a reclamantei asupra apartamentului nr. 39 din casa 1 din str. Sarmizegetusa, 53, mun.

Chişinău, cu nr. cadastral 0100115012.01.039; încuviinţarea întreprinderii de Stat „Cadastru” să introducă în Registrul Bunurilor Imobile datele privind dreptul de proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului respectiv; obligarea pîrîtului de a preda apartamentul reclamantei cu executarea imediată pentru a stopa prejudiciile cauzate reclamantei; încasarea de la pîrît a diferenţei de 126 496,63 lei dintre suma investită de reclamantă şi suma real cheltuită de pîrît în construcţia imobilului nominalizat pentru efectuarea lucrărilor de finisare a apartamentului conform condiţiilor contractului; încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 80 823,88 lei; încasarea despăgubirii din neexecutare în sumă de 147 102,67 lei; încasarea supraplăţii din diferenţa de metraj în sumă de 2 063,22 euro la cursul oficial al BNM la ziua achitării; încasarea de despăgubirii din tergiversare abuzivă la discreţia instanţei; încasarea prejudiciului moral determinat de instanţă.

Ca urmare a rejudecării cauzei, instanţa de fond a respins acţiunea, soluţie menţinută de instanţa de apel care a respins ca neîntemeiată cererea de apel depusă de Afanas Galina. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră ilegală decizia instanţei de apel, deoarece provine din interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Colegiul reţine, că, la 31.01.2008, reclamanta G. Afanas a încheiat cu pîrîtul SRL „Nour Co”, contractul nr. 39 privind investirea mijloacelor proprii în construcţia casei de locuit nr. l din str. Sarmizegetusa, 53, mun. Chişinău. Conform contractului respectiv, reclamanta s-a obligat să participe cu cota- parte la construcţia casei de locuit nr. 1 din str. Sarmizegetusa, 53, mun.

Chişinău pentru procurarea din această casă în proprietate privată a apartamentului nr. 39 cu suprafaţa totală de 45,77 metri pătraţi conform planului general al proiectului „Casa de locuit din str. Sarmizegetusa 53”. Conform pct. 1.3 al Contractului, costul apartamentului constituie 29 750 euro, iar conform pct. 1.4 costul metrului pătrat constituie 650 euro şi rămîne constant pe tot termenul acţiunii contractului. Conform pct. 1.5 al contractului, au fost stabilite ratele de plată, după cum urmează: suma de 8 925 euro în termen de trei zile de la data semnării contractului, II rată - suma de 8 925 euro pînă la 01.09.2008, III rată - suma de 8 925 euro pînă la 6 01.04.2009, IV rată — suma de 2 975 euro în momentul semnării actului de primire- predare.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 26.10.2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL „Nourco”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 08.04.2011 a fost validată creanţa înaintată de G. Afanas faţă de SRL „Nour Co”, de încasare a sumei achitate în temeiul contractului nr. 39 din 31.01.2008, privind investirea mijloacelor proprii în construcţia casei de locuit nr. l din str. Sarmizegetusa, 53, din mun. Chişinău, în mărime de 29 750 euro, iar prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 14.07.2011 a fost respinsă cererea creditorului G. Afanas cu privire la validarea sumei de 10 462 euro cu titlul de dobîndă de întîrziere, ca fiind nefondată. Constată Colegiul că, reclamanta în cererea sa depusă în instanţa de drept comun a solicitat recunoaşterea şi transmiterea dreptului de proprietate asupra obiectului care face parte din masa debitoare a debitorului SRL „Nour Co” în proces de insolvabilitate.

Conform art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Prin urmare, instanţa de drept comun nu este în drept a recunoaşte şi/sau transmite dreptul de proprietate din momentul pornirii procedurii de insolvabilitate, deoarece creanţa dată reprezintă un bun imobil, care face parte din masa debitoare, or, separea bunurilor din masa debitoare este competenţa exclusivă a instanţei de insolvabilitate.

Astfel, instanţa de recurs concluzionează că soluţia instanţei de apel este ilegală. În acest sens, Colegiul menţionează că, în deciziile instanţelor nu au fost stabilite cu certitudine circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea cauzei, nefiind luate în consideraţie reglementările ce ţin de competenţa instanţei de insolvabilitate, totodată fiind ignorate normele de drept material şi aspectele ce ţin de separarea bunurilor din masa debitoare a debitorului aflat în proces de insolvabilitate, or, acestea nu se regăsesc în aprecierile instanţelor. Respectiv, Colegiul constată că instanţele s-au expus asupra aspectelor ce ţin de recunoaşterea dreptului de proprietate şi asupra efectelor produse de aceasta, avînd ca obiect un bun imobil care face parte din masa debitoare a debitorului aflat în proces de insolvabilitate.

În acest sens, Colegiul conchide că, odată ce a avut loc pornirea procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate care are pe rol cauza respectivă de insolvabilitate este competentă în examinarea cererii de recunoaştere şi/sau transmitere a dreptul de proprietate care impune ca efect separarea bunurilor din masa debitoare. Avînd în vedere cele constatate, întru garantarea tuturor drepturilor procesuale în mod egal tuturor participanţilor la proces, drept garantat prin prevederile art. 6 CEDO, conducîndu-se de prevederile art. 432 alin. (2) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţi Supreme de Justiţie, constatînd o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, a 7 conchis admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de insolvabilitate - Curtea de Apel Chişinău.

La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Afanas Galina.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Afanas Galina împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Nour Co”, în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Cadastru”, privind recunoaşterea dreptului de proprietate, încuviinţarea introducerii modificărilor, încasarea diferenţei de preţ al apartamentului, dobînzii de întîrziere, recuperarea prejudiciului material şi moralşi cauza se remite la rejudecare în instanţa de insolvabilitate – Curtea de Apel Chişinău. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Vladimir Timofti Iuliana Oprea 8