2ra-1983/15 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-1983/15 Prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău (jud: V. Clima) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița) DECIZIE 15 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de avocatul Iurie Chifiac, în interesele Liudmilei Adamciuc și a Ecaterinei Andon, împotriva deciziei din 18 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gherasimciuc Vinţislava împotriva Liudmilei Adamciuc, Popov Alexandru, Andon Ecaterina, Cooperativa pentru Construcţia Locuinţelor nr. 165, intervenient accesoriu Adamciuc Emilian privind recunoașterea Vinţislavei Gherasimciuc în calitate de succesor legal a defunctului Adamciuc Bronislav, recunoaşterea dreptului de proprietate la 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 47 situat pe str. Igor Vieru 7, mun.

Chişinău pe numele defunctului Adamciuc Bronislav, recunoaşterea după succesorul legal Gherasimciuc Vinţislava a dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral compus din 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 47, situat pe str. Igor Vieru nr. 7, mun. Chişinău, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 3576 a imobilului dat, încheiat între Adamciuc Liudmila şi Andon Ecaterina din 07 aprilie 2013 şi încasarea cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La 08 mai 2013, reclamantul Gherasimciuc Vinţislava a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liudmilei Adamciuc, Popov Alexandru, Andon Ecaterina, Cooperativa pentru Construcţia Locuinţelor nr. 165, intervenient accesoriu Adamciuc Emilian solicitînd recunoașterea Vinţislavei Gherasimciuc în calitate de succesor legal a defunctului Adamciuc Bronislav, recunoașterea dreptului de proprietate la 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 47 situat pe str. Igor Vieru 7, mun.

Chişinău pe numele defunctului Adamciuc Bronislav, recunoaşterea după succesorul legal Gherasimciuc Vinţislava a dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral compus din 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 47, situat pe str. Igor Vieru nr. 7, mun. Chişinău, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 3576 a imobilului dat, încheiat între Adamciuc Liudmila şi Andon Ecaterina din 07 aprilie 2013, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată 1 sub forma de taxă de stat achitată în sumă de 180 lei şi de asistență juridică în mărime de 3180 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că apartamentul nr. 47 din str. Igor Vieru nr. 7, mun.

Chișinău, din cadrul Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 165, a fost repartizat prin ordinul de repartiție din 10 iulie 1989 pe numele soților Adamciuc Bronislav şi Adamciuc Liudmila şi pe care l-au răscumpărat la 23 martie 1992, obţinînd un certificat eliberat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 165, prin care se confirmă că au devenit proprietari devălmași ai bunului imobil respectiv. Faptul apartenenței apartamentului în drept de proprietate devălmașă a soţilor se confirmă şi prin hotărârile din 21 decembrie 2000 şi respectiv din 30 octombrie 2006 a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău. Menționează că, la 19 august 1998 soții Adamciuc au divorțat, iar OSC Chișinău a eliberat certificatul de divorț nr. 202, atestând desfacerea căsătoriei dintre soții Adamciuc Bronislav şi Adamciuc Liudmila.

Ulterior, la data de 03 mai 2012, după decesul lui Adamciuc Bronislav, reclamanta s-a adresat către notarul public Mihail Vidrașcu pentru a fi recunoscută unica moștenitoare după decesul defunctului și de a primi certificatul calității de moștenitor legal, fiindu-i eliberat la 01 noiembrie 2012 certificatul de calitate de moștenitor nr. 7642, în baza dosarului succesoral nr. 422316/50.2012. Afirmă că întru acumularea actelor necesare pentru a obține succesiunea, reclamanta s-a adresat la Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 165 în vederea confirmării statutului de proprietar al defunctului Adamciuc Bronislav asupra apartamentului nr. 47 din str. Igor Vieru nr. 7, mun. Chișinău. Prin certificatul eliberat s-a recunoscut dreptul de proprietate după Adamciuc Bronislav.

Cunoscînd despre aflarea apartamentului în posesia pîrîtei Liudmila Adamciuc, reclamanta i-a solicitat de a se prezenta la notar, chiar dacă pîrîta nu are calitatea de moștenitor. Aceasta a ezitat şi fără a comunica, cu folosirea actelor false, a obținut un duplicat al certificatului de proprietate eliberat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 165. Declară că, la 07 aprilie 2013, prin contractul nr. 3576, pîrîta Adamciuc Liudmila a înstrăinat apartamentul nr. 47 din str. Igor Vieru nr. 7, mun. Chișinău, Ecaterinei Andon, lipsind reclamanta Gherasimciuc Vinţinslava de patrimoniul succesoral. Consideră că, contractul este lovit de nulitate, deoarece Ecaterina Andon este nepoata Liudmilei Adamciuc, iar înstrăinarea poartă un caracter fictiv, scopul fiind diminuarea patrimoniului succesoral.

De asemenea, precizează că contractul este nul în temeiul art. 228 din Codul civil, existînd semnele comportamentului dolosiv şi viclean. Prin hotărîrea din 21 mai 2014 a judecătoriei Ciocana mun. Chişinău s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Gherasimciuc Vinţislava şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vînzare-cumparare nr 3576, încheiat la data de 07 aprilie 2013 între Adamciuc Liudmila, Popov Alexandr şi Andon Ecaterina, ce a avut ca obiect apartamentul nr. 47 situat pe str. Igor Vieru 7, mun. Chişinău, cu nr. cadastral 0100313.113.01.047; s-a dispus obligarea ÎS „Cadastru” de a introduce modificările corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile, prin radierea drepturilor patrimoniale ale Ecaterinei Andon asupra acestui bun; s-a încasat în mod 2 solidar de la Adamciuc Liudmila şi Popov Alexandr în beneficiul Ecaterinei Andon a banilor obținuți în urma vânzării-cumpărării apartamentului nr. 47, situat pe str. Igor Vieru 7, mun.

Chişinău, în sumă de 287 000 lei; s-a recunoscut dreptul de proprietate la 1/2 cotă-parte ideală din bunul imobil, apartamentul nr. 47 situat pe str. Igor Vieru nr. 7, mun. Chişinău după defunctul Adamciuc Bronislav decedat la data de 03 mai 2012; s-a recunoscut Gherasimciuc Vinţislava în calitate de succesor legal a defunctului Adamciuc Bronislav; s-a recunoscut dreptul de proprietate al succesorului legal Gherasimciuc Vinţislava asupra patrimoniului succesoral rămas după decesul lui Adamciuc Bronislav, compus din 1/2 cotă-parte ideală din bunul imobil respectiv; s-a încasat în mod solidar de la Liudmila Adamciuc, Popov Alexandr şi Ecaterina Andon în beneficiul Vinţislavei Gherasimciuc cheltuielile judiciare de plată a taxei de stat în mărime de 180 lei şi de asistență judiciară în sumă de 3000 lei; s-a încasat în mod solidar de la Liudmila Adamciuc, Popov Alexandr şi Ecaterina Andon în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 8526,44 lei.

Prin decizia din 18 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de avocatul Chifiac Iurie, în interesele Liudmilei Adamciuc și a Ecaterinei Andon, cu menținerea hotărîrii primei instanțe. La 17 iunie 2015 avocatul Chifiac Iurie, în interesele Liudmilei Adamciuc și a Ecaterinei Andon, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârilor instanțelor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel la emiterea deciziei contestate nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a încălcat și aplicat eronat normele de drept procedural, fapt care a dus la soluționarea greșită a pricinii.

Declară că, intimata înaintând pretențiile sale, nu a prezentat nici o probă, care ar confirma că apartamentul din litigiu este în proprietatea în devălmășie a soților Adamciuc Bronislav și Adamciuc Liudmila, iar la momentul decesului defunctului Adamciuc Bronislav nu a fost înscris ca proprietar și respectiv nu dispune de nici un drept asupra bunului imobil litigios. Consideră că, instanța de fond neîntemeiat a stabilit faptul că din momentul achitării apartamentului dat, imobilul a devenit proprietate comună în devălmășie a soților Adamciuc Bronislav și Adamciuc Liudmila, deoarece instanța nu a ținut cont de faptul că soții Adamciuc au desfăcut căsătoria încă la data de 19 august 1998, iar cota de participare în cooperativa de construcții în sumă totală de 10870 lei i-a fost restituită defunctului conform recipiselor din 05.10.2002 – 3270 lei, din 03.04.2006 – 5000 lei și din 23.08.2006 – 2600 lei.

Menţionează că, intimata a solicitat recunoașterea nulității contractului nominalizat supra, în temeiul art. 221 alin. (1), 228 alin (1) Cod civil, însă unica probă adusă instanței în susținerea cerinței respective, este afirmația precum că Andon Ecaterina este nepoata Liudmilei Adamciuc, iar înstrăinarea a avut loc cu scopul deposedării intimatei de cota-parte din imobil. Susține că, intimata nu a adus careva probe pertinente, care ar confirma încheierea unui act juridic fictiv sau că încheierea lui a fost determinat de un comportament dolosiv și viclean al uneia dintre părți. 3 Consideră că, prima instanță la pronunțarea hotărârii vădit a admis încălcări și aplicări eronate a normelor de drept material.

La fel, instanța nu a apreciat probele și nu a determinat circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și concluziile instanței de fond, expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Mai mult ca atît, instanța de apel, examinând pricina în ordine de apel, nu a verificat legalitatea hotărârii primei instanțe și nu a reținut faptul că concluziile invocate de către prima instanță sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. În conformitate cu prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chişinău a adoptat decizia recurată la data de 18 martie 2015, iar recurentul a declarat recurs la data de 17 iunie 2015. Prin prisma normei citate, Colegiul reține că recursul este declarat în termen, deoarece la materialele dosarului lipsește dovada de recepționare de către recurent a deciziei contestate, fiind anexată doar scrisoarea de expediere a deciziei instanţei de apel, datată cu 14 aprilie 2015 (f.d.180), iar din textul recursului, rezultă că recurentul ar fi recepţionat decizia la 18 aprilie 2015. În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de avocatul Iurie Chifiac, în interesele Liudmilei Adamciuc și a Ecaterinei Andon urmează a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia admiterii acţiunii înaintate de Gherasimciuc Vinţislava împotriva Liudmilei Adamciuc, Popov Alexandru, Andon Ecaterina, Cooperativa pentru Construcţia Locuinţelor nr. 165, intervenient accesoriu Adamciuc Emilian privind recunoașterea Vinţislavei Gherasimciuc în calitate de succesor legal a defunctului Adamciuc Bronislav, recunoaşterea dreptului de proprietate la 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 47 situat pe str. Igor Vieru 7, mun.

Chişinău pe numele defunctului Adamciuc Bronislav, recunoaşterea după succesorul legal Gherasimciuc Vinţislava a dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral compus din 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 47, situat pe str. Igor Vieru nr. 7, mun. Chişinău, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 3576 a imobilului dat, încheiat între Adamciuc Liudmila şi Andon Ecaterina din 07 aprilie 2013 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Conform art. 8 Cod civil, drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, 4 precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile.

Conform art. 19 alin.(1) Codul familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăsie. Conform art. 20 alin.(1), (3) Codul familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăsie, conform legislaţiei. Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.

Respectiv, prevederile enunţate supra se conţin şi în dispoziţia art. 371 Cod civil, confom căreia bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că la examinarea pricinii, atît în prima instanţa cît şi în instanţa de apel au stabilit cu certitudine că Adamciuc Liudmila şi Adamciuc Bronislav s-au aflat în relaţii de căsătorie. Prin bonul de repartiţie nr. 017803 din 10 iulie 1989, eliberat pe numele lui Adamciuc Bronsilav, în componenţa familiei intrînd şi soţia Adamciuc Liudmila, se atestă dreptul de folosinţă asupra apartamentului nr. 47 din str. I. Vieru (Serdiuc), 7, mun.

Chişinău, în calitate de membri ai Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr.165(f.d.10), care au şi achitat costul integral al acestuia. La data de 27 martie 1993 a fost achitată ultima tranşă (f.d.87). Conform art. 320 Cod civil, dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobîndi prin efectul unui act administrativ.

Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobîndire a dreptului de proprietate. Conform art. 18 alin.(1) al Legii privatizării fondului de locuinţe, nr. 1324 din 10 martie 1993, apartamentele achitate în întregime din blocurile cooperativelor de construcţie a locuinţelor şi din blocurile de locuinţe construite prin atragerea investiţiilor particulare,în conformitate cu contractul de investire, sînt recunoscute proprietate privată şi proprietarilor lor li se eliberează titlu de autentificare a dreptului de proprietate. În speţă, Colegiul reţine că preţul imobilului în litigiu a fost achitat integral de soţii Adamciuc Bronislav şi Liudmila, ultima rată a fost achitată la 27 martie 1993 (f.d.87), şi respectiv a devenit proprietatea privată a soţilor Adamciuc, proprietate în devălmăşie, fapt corect stabilit şi apreciat şi de către instanţele ierarhic inferioare.

Conform art. 321 Cod civil, dreptul de proprietate este transmis dobînditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel. În 5 cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Totodată, instanţa de recurs reţine că dreptul de proprietate asupra apartamentul nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun. Chişinău, pe parcursul căsătoriei, inclusiv şi pînă la decesul lui Adamciuc Bronislav, nu a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial, nici de Adamciuc Bronislav şi nici de Adamciuc Liudmila, ultima înregistrînd dreptul de proprietate asupra întregului bun imobil la data de 22 martie 2013, în baza certificatului nr.1 eliberat la 01 februarie 2013 de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 165 (f.d.77).

Materialele cauzei atestă că la 19 august 1998 soţii Adamciuc Bronislav şi Adamciuc Liudmila au divorţat, conform certificatului de divorţ (f.d.14).După desfacerea căsătoriei, Adamciuc Bronislav şi Adamciuc Liudmila s-au aflat în litigiu, obiectul fiind dreptul asupra apartamentului nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun. Chişinău. În această ordine de idei, Colegiul reţine că prin hotărîrea din 19 iulie 2005 a judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău, s-a constatat pierderea de către Adamciuc Bronislav a dreptului asupra spaţiului locativ în apartamentul nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun. Chişinău, în temeiul art. 63 Codului cu privire la locuinţe (f.d.43).

Prin decizia din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Chişinău, hotărîrea din 19 iulie 2005 a fost casată, cu respingerea cererii de chemare în judecată a Liudmilei Adamciuc împotriva lui Bronislav Adamciuc cu privire la declararea dreptului pierdut la spaţiul locativ, iar prin decizia din 01 martie 2006 a Curţii Supreme de Justiţie s-a declarat inadmisibil recursul Liudmilei Adamciuc (f.d.63). Totodată, instanţa de recurs reţine că prin hotărîrea din 30 octombrie 2006 a judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău, Adamciuc Liudmila a fost obligată de a nu-i crea obstacole lui Adamciuc Bronislav în folosinţa apartamentului nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun.

Chişinău, fiind determinat şi modul de folosinţă a apartamentului, cu atribuirea în posesie şi folosinţă lui Adamciuc Bronislav odaia locativă cu suprafaţa de 12 m.p., iar Liudmilei Adamciuc odaia locativă cu suprafaţa de 17, 2 m.p., iar camera de baie, viceul, coridorul şi bucătăria au fost lăsate în folosinţă comună (f.d.12). În conformitate cu art. 123 alin.(2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Or, unul din aspectele supremaţiei legii este principiul certitudinii juridice care, printre altele, cere ca în cazul în care instanţele de judecată sau pronunţat definitiv şi irevocabil asupra unei chestiuni, hotărârea acestora nu trebuie pusă la îndoială. În contextul dat este de menţionat că dreptul de proprietate a lui Adamciuc Bronislav asupra imobilului în litigiu a fost menţionat şi prin hotărîre irevocabilă şi este incontestabil. Astfel, instanţa de recurs consideră nefondat argumentul recurenţilor precum că Adamciuc Bronislav nu dispunea de nici un drept asupra apartamentului nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun. Chişinău.

Instanţa de recurs dă o apreciere critică argumentului recurenţilor precum că 6 Adamciuc Bronislav ar fi primit de la Adamciuc Liudmila, suma de 10870 lei pentru cota sa de participare în cooperativă, conform recipiselor din 05 octombrie 2002, 03 aprilie 2006 şi 23 august 2006, deoarece la examinarea litigiului prin care Adamciuc Liudmila a fost obligată de a nu-i crea obstacole lui Adamciuc Bronislav în folosinţa apartamentului nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun. Chişinău, Adamciuc Liudmila nu a beneficiat de dreptul său procedural de a participa la examinarea cauzei cu prezentarea recipiselor invocate, inclusiv şi de dreptul său de a contesta hotărîrea respectivă, în condiţiile cînd la adoptarea acesteia la 30 octombrie 2006, recipisele ar fi existat, conform datelor întocmirii acestora.

Tot aici, Colegiul indică că prin recipisele prezentate , pîrîta Adamciuc Liudmila a invocat procurarea de la Adamciuc Bronislav a cotei sale părţi ideale din imobilul în litigiu. La acest capitol Colegiul relevă că contractul de vînzare-cumpărare care are ca obiect un bun imobil, urmează, conform art. 212 alin.(1) Cod civil să se încheie în formă autentică. Pîrîta Adamciul Liudmila nu a prezentat un contract autentificat notarial prin care s-ar demonstra cumpărarea de la Adamciuc Bronislav a cotei părţi din imobil. Respectiv, Colegiul în baza recipiselor prezentate nu dispune de temeiuri pentru a constata că Adamciuc Bronislav a cedat cota sa parte din proprietate. Materialele cauzei atestă că Adamciuc Bronislav a decedat la 03 mai 2012, conform certificatului de deces (f.d.15).

De către Notarul Public Mihail Vidraşcu, conform art.1558 Cod civil, a fost eliberat pe numele Vinţislavei Gherasimciuc certificatul de calitate de moştenitor, nr. 1642, datat cu 01 noiembrie 2012, prin care se atestă că Gherasimciuc Vinţislava are calitatea de moştenitor al averii defunctului Adamciuc Bronislav, decedat la 03 mai 2012 (f.d.11). Conform cererii Zinaidei Litinscaia (sora defunctului), datate cu 22 octombrie 2012, în calitate de moştenitor a defunctului Adamciuc Bronislav a renunţat la cota sa parte din averea succesorală în favoarea surorii defunctului Gherasimciuc Vinţislava (f.d.86). Cu prezentul certificat eliberat de notar, în calitate de succesor, reclamanta Gherasimciuc Vinţislava a obţinut de la Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 165 un certificat ce atestă stingerea deplină a datoriei pentru apartamentul nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun.

Chişinău. Colegiul menţionează că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel justificat au constatat că Adamciuc Liudmila a ezitat de a se prezenta la notar, însă la 22 martie 2013, Adamciuc Liudmila, în baza certificatului nr.1 eliberat la 01 februarie 2013 de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 165, înregistrează apartamentul nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun. Chişinău, pe numele său, ca ulterior la 06 aprilie 2013 să încheie contract de vînzare-cumpărare a apartamentului în litigiu cu Andon Ecaterina(f.d.45-46), ultima devenind noul proprietar al apartamentului menţionat(f.d.19).

Colegiul reţine că instanţele ierarhic inferioare corect au aplicat legea materială în ceea ce priveşte nulitatea actului juridic, invocarea inclusiv şi a nulităţii absolute, deoarece Adamciuc Liudmila la înregistrarea dreptului de proprietate pe numele său a trecut sub tăcere faptul că Adamciuc Bronislav este şi el proprietar al apartamentului dat, astfel fiind prezent atît elementul subiectiv cît şi obiectiv ale dolului, exprimate prin intenţia de a lipsi succesorii defunctului de dreptul asupra 7 apartamentului, şi respectiv înregistrarea apartamentului după sine, care a dus la perfectarea contractului de vînzare-cumpărare, nr. 3576 din 06 aprilie 2013, de înstrăinare a apartamentului în litigiu, contrar legii şi cu aplicarea mijloacelor dolosive.

Conform art. 220 alin.(1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Conform art. 228 alin.(1) Cod civil, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Conform art. 219 alin.(1) Cod civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii, iar conform aliniatului 2 al aceluiaşi articol, fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei.

Astfel, Colegiul reţine că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel corect au dispus restituirea bunului imobil şi respectiv operarea modificărilor în Registrul bunurilor imobile, cu încasarea de la Adamciuc Liudmila şi Popov Alexandr (vînzătorii imobilului) în beneficiul Ecaterinei Andon (cumpărătorul imobilului) a sumei de 287000 lei, achitată în baza contractului de vînzare - cumpărare. În această ordine de idei, instanţa de recurs reiterează că nulitatea are menirea să restabilească, pe cît este posibil, situaţia juridică a părţilor şi a terţilor existentă la momentul încheierii actului. De aceea, nulitatea trebuie să opereze nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, cu efect retroactiv.

Retroactivitatea este înlăturarea efectelor actului juridic care s-au produs între momentul încheierii actului şi acela al desfiinţării lui. Raportînd normele enunţate la speţă dată, instanţa de recurs consideră nefondat argumentul recurenţilor precum că au fost admise încălcări a normelor de drept material de către instanţele ierarhic inferioare, în condiţiile cînd în recursul declarat doar s-a citat din partea motivatoare a hotărîrii instanţei de fond, fără a specifica în ce constă aplicarea eronată a normelor materiale, prin ce se exprimă şi în raport cu care circumstanţe stabilite. Colegiul consideră nefondat şi argumentul recurenţilor precum că actele de dispoziţie a instanţelor ierarhic inferioare se bazează pe presupuneri, în condiţiile cînd faptele constatate sunt în raport cu înscrisurile prezentate în calitate de probe atît de o parte reclamantă cît şi partea pîrîtă.

De asemenea, Colegiul reţine că bunul imobil - apartamentul nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun. Chişinău, este proprietate comună, conform art. 344 Cod civil, fapt determinat şi de către instanţele ierarhic inferioare, care se caracterizează prin proprietate în devălmăşie, conform art. 345 Cod civil, reieşind din delimitarea acestora. Prin urmare, împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie a soţilor la speţă, cade sub incidenţa art. 373 alin.(1) Cod civil şi art. 26 Codul familiei, adică ambele părţi dispun de cote-egale, deoarece nu a fost demonstrat faptul că aportul unuia ar fi fost mai mare în raport cu a celuilalt. Astfel, prima instanţa şi instanţa de apel corect a aplicat prezumţia dobîndirii egale a proprietăţii, şi respectiv recunoaşterea a ½ cotă parte din apartamentul nr. 47 8 din str. I. Vieru, 7, mun.

Chişinău, după Adamciuc Bronislav, decedat la 03 mai 2012. Conform art. 1500 alin.(1) Cod civil, în cazul succesiunii legale, moştenitori cu drept de cotă egală sînt: a) de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea; b) de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea; c) de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea. Conform art.1501 Cod civil, moştenitorii de clasă posterioară sînt chemaţi la succesiune legală numai dacă lipsesc moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştia nu acceptă ori refuză succesiunea.

Ei sînt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul la succesiune. În speţă, instanţa de recurs reţine că materiale cauzei atestă că Vinţislava Gherasimciuc, sora lui Adamciuc Bronislav, este unicul moştenitor legal al acestuia, deoarece cum s-a menţionat supra, Zinaida Litinscaia-sora defunctului, prin cererea din 22 octombrie 2012, în calitate de moştenitor a defunctului Adamciuc Bronislav, a renunţat la cota sa parte din averea succesorală în favoarea surorii defunctului Gherasimciuc Vinţislava. În această ordine de idei, Colegiul reţine şi prevederile art. 320 alin.(2) Cod civil, care statuează că dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate.

Raportând la caz prevederile normei enunţate se constată drept întemeiate constatările instanţelor ierarhic inferioare, care au recunoscut dreptul de proprietate a Vinţislavei Gherasimciuc asupra ½ cotă parte ideală din apartamentul nr. 47 din str. I. Vieru, 7, mun. Chişinău, patrimoniul succesoral rămas după decesul lui Adamciuc Bronislav. Astfel, Colegiul constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic şi participanţii acestuia.

De asemenea, Colegiul reţine că în cadrul judecării pricinii, instanţele de judecată au creat participanţilor la proces, condiţii obiective şi echitabile, pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părţilor dreptului la un proces echitabil, garantat şi asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului. Distinct de cele menţionate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebai ş.a.

contra Franţei, Dosarul nr.26.561/1995, conform căreia fosta Comisie a Drepturilor Omului notează că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind „lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu 9 denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În circumstanţele de fapt şi de drept menţionate şi avînd în vedere faptul că judecătoria Ciocana, mun.Chişinău şi Curtea de Apel Chişinău au aplicat şi interpretat corect normele de drept material, adoptînd soluţii legale şi întemeiate, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, cu verificarea şi aprecierea concludenții şi pertinenței probelor administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat, şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei recurate şi a hotărîrii instanţei de fond.

În baza celor expuse, în conformitate art. 445 alin. (1) lit. fa CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de avocatul Iurie Chifiac, în interesele Liudmilei Adamciuc și a Ecaterinei Andon, împotriva deciziei din 18 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău. Se menţine decizia din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 21 mai 2014 a judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gherasimciuc Vinţislava împotriva Liudmilei Adamciuc, Popov Alexandru, Andon Ecaterina, Cooperativa pentru Construcţia Locuinţelor nr. 165, intervenient accesoriu Adamciuc Emilian privind recunoașterea Vinţislavei Gherasimciuc în calitate de succesor legal a defunctului Adamciuc Bronislav, recunoaşterea dreptului de proprietate la 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 47 situat pe str. Igor Vieru 7, mun.

Chişinău pe numele defunctului Adamciuc Bronislav, recunoaşterea după succesorul legal Gherasimciuc Vinţislava a dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral compus din 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 47, situat pe str. Igor Vieru nr. 7, mun. Chişinău, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 3576 a imobilului dat, încheiat între Adamciuc Liudmila şi Andon Ecaterina din 07 aprilie 2013 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală 10