2rac-266/15 — Încasarea prejudiciului material

Judecătoria Ciadîr-Lunga Dosarul nr.2rac-266/15 Judecător: L.Caraianu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 07 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat judecînd recursul declarat de SRL „Gagauz-Gaz”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Avicola Vulcăneşti” împotriva SRL „Gagauz-Gaz” privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, CONSTATĂ : La 01.04.2013, SA „Avicola Vulcăneşti” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Gagauz-Gaz” privind încasarea prejudiciului în mărime de 1 975 065,12 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că în anii 1989-1991 a construit din sursele proprii două gazoducte cu o lungime totală de 6 575 m, ce au fost date în exploatare şi pînă în prezent se află la bilanţul SA „Avicola Vulcăneşti”, fapt confirmat prin certificatul nr.27 din 27.03.2013. Începînd cu data punerii în funcţiune a gazoductelor, SRL „Gagauz-Gaz” s-a folosit de ele, livrînd gaze naturale către terţi consumatori, fără a achita vreo sumă bănească întreprinderii reclamante. Reclamanta susţine că faptul că SRL „Gagauz-Gaz” se foloseşte de gazoductele SA „Avicola Vulcăneşti” a fost confirmat prin răspunsul nr.719 din 20.09.2006, gazoductul continuînd a fi exploatat de SRL „Gagauz-Gaz” pînă la momentul de faţă, fără a achita careva plăţi pentru folosinţă şi refuzînd de a semna un contract de locaţiune a bunurilor.

Reclamanta în susţinerea temeiniciei pretenţiilor formulate în acţiune, a invocat prevederile art. 320, 512, 514 Cod civil. Dreptul de proprietate al SA „Avicola Vulcăneşti” se confirmă prin documentele contabile: certificatul contabil, bilanţul contabil, actele de primire în exploatare a gazoductelor cu lungimea de 3 516 m şi cu lungimea de 3 060 m. Reclamantul afirmă că faptul apartenenţei bunului şi folosirii neautorizate a bunului de către pîrît este stabilit prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 februarie 2009, iar potrivit prevederilor art. 123 alin.(2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sânt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

A menţionat reclamanta că prin reclamaţia nr.24 din 27.12.2012, SA „Avicola Vulcăneşti” a solicitat de la SRL „Gagauz-Gaz” achitarea prejudiciului cauzat pe ultimii 3 ani în sumă de 1 975 065,12 lei, cerinţă ce a rămas fară satisfacere. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 12 noiembrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Avicola Vulcăneşti” împotriva SRL „Gagauz- Gaz” privind încasarea prejudiciului cauzat a fost respinsă ca neîntemeiată. La 11.12.2013, SA „Avicola Vulcăneşti” a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 12 noiembrie 2013 cu adoptarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă în cuantum deplin.

În motivarea apelului declarat, apelanta a indicat că la examinarea litigiului instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii, cum ar fi: în ce temei legal pîrîta foloseşte bunul său, realizează intimata venituri în rezultatul folosirii bunului apelantei, se încalcă sau se îngrădeşte dreptul de proprietate al apelantei. Apelanta susţine că concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi anume că contrar concluziei instanţei, gazoductele nu au fost transmise niciodată în exploatare intimatei SRL „Gagauz- Gaz” şi în acest sens lipsesc dovezi anexate la materialele cauzei. Apelanta mai indică că instanţa de fond a încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material, interpretînd eronat prevederile art.512 şi 514 Cod civil, constatînd că din lipsa unor raporturi contractuale între apelantă şi intimată nu pot exista careva drepturi şi obligaţii.

Faptul că intimata a refuzat de a semna contractul de locaţiune este justificat, în opinia apelantei, prin înscrisuri şi lipsa negării faptului de către intimată. De asemenea materialele cauzei dovedesc că intimata foloseşte bunurile apelantei în lipsa unui temei legal, realizând din folosinţa bunului venituri din contul livrării de gaze terţelor persoane, fapt ce, de asemenea, nu este negat de intimată. Afirmă apelanta că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile art.376 Cod civil şi, deşi corect a accentuat în motivarea hotărîrii că prin prejudicii se înţelege atît prejudiciul real cauzat, cît şi venitul ratat, concluziile acesteia precum că încasarea chiriei şi compensarea prejudiciului constituie cerinţe distincte constituie doar opinia instanţei.

Apelanta susţine că în cererea de chemare în judecată este indicat suficient de clar cerinţa de încasare a prejudiciului pentru folosirea în lipsa unui just temei a gazoductului, în calitate de bază de calcul al prejudiciului cauzat fiind luat calculul chiriei recunoscut anterior prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 februarie 2009 ca fiind unul corect. Consideră apelanta că constatarea că aceasta nu solicită încetarea acţiunilor ilicite şi a înlăturării obstacolelor în folosirea bunului proprietate privată şi din contra a semnat un contract de deservire tehnică cu nr.125 din 11.11.2009, reprezintă doar o constare a instanţei de fond, lipsită de efecte juridice a motivării respingerii acţiunii.

Potrivit prevederilor alin.(3) al art.376 Cod civil, proprietarul dispune de dreptul de a solicita compensarea prejudiciilor fară a solicita încetarea încălcării dreptului de proprietate, iar semnarea contractului de deservire tehnică reprezintă o acţiune necesară, în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.1492 din 28.12.2001 şi nr.1643 din 19.12.2002, de transmitere a gazoductului unicului agent economic autorizat pentru deservirea tehnică. De asemenea, apelanta consideră necesar a menţiona că instanţa de fond interpretează eronat prevederile art.123 alin.(2) CPC, constatînd că fapte stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în cadrul unui litigiu dintre aceleaşi părţi nu pot fi aplicate în prezenta speţă, din motivul că apelanta a înaintat aceleaşi pretenţii şi în aceleaşi temeiuri, dar în perioade de timp diferite.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 17 iunie 2014, cererea de apel a SA „Avicola Vulcăneşti” a fost respinsă şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ceadîr- Lunga din 12 noiembrie 2013. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al 2 Curţii Supreme de Justiţie din 12 noiembrie 2014, recursul declarat de SA „Avicola Vulcăneşti” a fost admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 17 iunie 2014 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Rejudecînd cauza, la 09 aprilie 2015, Curtea de Apel Chişinău a admis apelul declarat de SA „Avicola Vulcăneşti”, a casat hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 12 noiembrie 2013 şi a pronunţat o nouă hotărîre prin care a admis cererea de chemare în judecată depusă de SA „Avicola Vulcăneşti” către SRL „Gagauz-Gaz” şi a dispus încasării din contul SRL „Gagauz-Gaz” în beneficiul SA „Avicola Vulcăneşti” prejudiciul material în mărime de 1 975 065,12 lei, taxa de stat în mărime de 50 000 lei achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, taxa de stat în mărime de 37 500 lei achitată la depunerea cererii de apel şi 25 000 lei taxa de stat achitată la depunerea cererii de recurs, iar în total suma de 2 087 565,12 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel conchis că transmiterea de către apelantă a exerciţiului gratuit a dreptului de posesie şi folosinţă în privinţa reţelelor de gaze intimatei SRL „Gagauz-Gaz”, nu este reglementată de contractele de deservire tehnică a reţelelor de gaze nr. 125 şi 125/a din 11.11.2009. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 17.04.2015, SRL „Gagauz-Gaz” a contestat-o recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09.04.2015 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 12.11.2013 ca fiind legală şi întemeiată. În susţinerea cererii de recurs, recurenta a invocat încălcarea şi aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, La 27.07.2015, SA „Avicola Vulcăneşti” a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibilă.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul declarate de SRL „Gagauz-Gaz” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, reclamanta SA „Avicola Vulcăneşti” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către pîrîta SRL „Gagauz-Gaz” privind încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a folosirii gazoductului ce aparţine cu drept de proprietate reclamantei. Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei din motivul lipsei temeiului acţiunii. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o soluţie nouă de admitere integrală a acţiunii, concluzionînd că reclamanta este îndreptăţită la compensarea prejudiciului cauzat ca urmare a utilizării gazoductului de către pîrîtă.

Astfel, în motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că potrivit hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 februarie 2009, pronunţată în 3 cauza iniţiată la cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Avicola Vulcăneşti” către SRL „Gagauz-Gaz” privind revendicarea documentelor din posesie străină şi încasarea prejudiciului, s-a constat, inter alia, că SA „Avicola Vulcăneşti” deţine cu titlu de proprietate un gazoduct cu o lungime de 3 516 m şi unul cu o lungime de 3 060 m, lungimea totală a gazoductului deţinut cu titlu de proprietate de către apelantă constituind 6 576 m. În acest sens, instanţa de apel corect a concluzionat că apelanta, în calitate de proprietar al gazoductului cu o lungime de 6 576 m, dispune de garanţiile legale ale protecţiei dreptului de proprietate în sensul art. 316 Cod civil şi ale art. 1 al Primului Protocol la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi totodată, prin lege poate fi instituită obligaţia de folosire a bunului dacă nefolosirea bunurilor ar contravine intereselor publice, proprietarul fiind obligat fie să folosească el însuşi bunul, fie să-l dea în folosinţă în schimbul unei contraprestaţii corespunzătoare.

Potrivit art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. În acelaşi timp, dreptul de proprietate al SA „Avicola Vulcăneşti” în privinţa gazoductului menţionat supra cu o lungime de 6 576m nu este negat de intimata SRL „Gagauz-Gaz”, fapt atestat şi de contractele de deservire a gazoductului. Astfel, SA „Avicola Vulcăneşti”, în calitate de proprietar al gazoductului, dispune de garanţiile legale ale protecţiei dreptului de proprietate în sensul art. 316 Cod civil şi ale art. 1 al Primului Protocol la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Conform prevederilor art.5 CPC, orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţa judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime. În această ordine de idei, afirmaţia recurentei cum că în calitate de temei legal al exercitării dreptului de folosinţă cu titlu gratuit a proprietăţii apelantei, sunt contractele privind transmiterea la deservire tehnică a reţelelor de gaze, încheiate la 11.11.2009 în scopul îndeplinirii prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.683 din 18.06.2009, Colegiul o apreciază critic.

Or, art. 316 alin. (2) Cod civil statuează că dreptul de proprietate este garantat şi nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire, motiv din care just instanţa de apel, reţinînd obligaţia pozitivă de a asigura protecţia dreptului de proprietate, a exercitat controlul legalităţii utilizării de către recurentă a bunurilor intimatei. Prin Hotărîrea Guvernului nr.683 din 18.06.2004, a fost aprobat Regulamentul privind modul de transmiterea a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale SA „Moldovagaz” la deservire tehnică. Potrivit pct.5 al Regulamentului menţionat, prin deservire tehnică se subînţelege - lucrări reglementate, preconizate şi înfăptuite în corespundere cu actele normative, pentru exploatarea reţelelor de gaze.

După cum rezultă din contractele cu privire la predarea la deservire tehnică a reţelelor de gaze nr. 125 şi nr. 125/a din 11.11.2009 invocate de către SRL „Gagauz-Gaz” în calitate de temei legal al exercitării gratuite a dreptului de folosinţă în privinţa gazoductului, acestea au fost încheiate în conformitate cu prevederile pct. 13 şi 14 ale Regulamentului sus-menţionat, reprezentînd contracte- cadru, aprobate prin anexa la Regulamentul privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale SA „Moldovagaz” la deservire tehnică. 4 Astfel, din caluzele contractuale rezultă că obiectul contractelor date îl constituie executarea de către SRL „Gagauz-Gaz”, în calitate de antreprenor, a lucrărilor de deservire tehnică a reţelelor de gaze deţinute de către SA „Avicola Vulcăneşti”, în calitate de proprietar, conform prevederilor pct.7 al Regulamentului indicat.

Or, transmiterea de către intimată a exerciţiului gratuit a dreptului de posesie şi folosinţă în privinţa reţelelor de gaze recurentei SRL „Gagauz-Gaz” nu este reglementată de contractele menţionate. În conformitate cu art. 376 alin. (1) Cod civil, dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerinţe este imposibilă.

La fel, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentei cum că prejudiciul cauzat apelantei în legătură cu posesia şi folosinţa gratuită a gazoductului sunt acoperite de către aceasta prin suportarea cheltuielilor pentru deservirea bunului posedat, iar utilizarea gazoductului a fost realizată în scopul asigurării deservirii inofensive a acestuia şi aprovizionarea fiabilă a consumatorilor cu gaze, reieşind din capacitatea de proiect a gazoductului. Or, scopul sau interesul în care a fost exercitată posesia şi folosinţa bunului, proprietate a SA „Avicola Vulcăneşti”, nu poate constitui temei de exonerarea a SRL „Gagauz-Gaz” de obligaţia compensării prejudiciului cauzat intimatei în legătură cu atingerea adusă substanţei dreptului de proprietate.

La fel, restrîngerea dreptului de proprietate, în temeiul legii, în interes de utilitate publică, în lipsa unei prealabile despăgubiri potrivit prevederilor art. 316 alin.(2) Cod civil, constituie o acţiune inadmisibilă, astfel încît intimata, în lipsa unei manifestări de voinţă în sensul atribuirii cu titlu gratuit în beneficiul recurentei a dreptului de posesie şi folosinţă a gazoductului, indiferent de temeiul exercitării de către SRL „Gagauz-Gaz” a posesiei şi folosinţei bunurilor ce aparţin cu drept de proprietate intimatei, este îndreptăţită în condiţiile art.1398 Cod civil la repararea prejudiciului cauzat în legătură cu atingerea adusă dreptului de proprietate. Atingerile aduse exerciţiului dreptului de proprietate nu trebuie să afecteze substanţa dreptului de proprietate, lipsind proprietarul de orice posibilitate de a dispune de bun, după bunul său plac.

Colegiul conchide că instanţa de apel just a respins argumentele recurentei privind lipsa unei acţiuni din partea apelantei de revendicare a bunului sau înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate în privinţa gazoductului, precum şi lipsa solicitării din partea intimatei privind încheierea unui contract de locaţiune, deoarece acestea nu constituie temei de exonerare a recurentei de obligaţia compensării prejudiciului cauzat în legătură cu exercitarea în lipsa unui drept legal a posesiei şi folosinţei gazoductului şi nici nu justifică recurenta de a exercita cu titlu gratuit posesia şi folosinţa bunului apelantei. Prestarea de către SRL „Gagauz-Gaz” a serviciilor de întreţinere a gazoductului proprietatea intimatei în virtutea esenţei raportului contractual, nu îndreptăţeşte recurenta de a poseda si folosi cu titlu gratuit în scopuri comerciale de livrare a gazelor gazoductul aflat în proprietatea intimatei.

Prin contractele sus-menţionate, gazoductul intimatei a fost transmis recurentei pentru deservire şi nu pentru folosinţă gratuită a acestuia, concluzie ce reiese din clauzele acestor contracte. Mai mult decît atît, instanţa de apel corect a reţinut că în cadrul prezentului proces, recurenta nu a administrat dovezi privind prestarea serviciului de întreţinere a gazoductului şi suportarea cheltuielilor susceptibile a fi compensate de intimată în calitate de proprietar al gazoductului în temeiul raporturilor contractuale sau urmînd a constitui temei de stingere prin compensare a creanţelor intimatei privind 5 revendicarea despăgubirilor de posesie şi folosire a gazoductului. Potrivit Hotărîrii Guvernului nr.352 din 01.10.2009 privind metodologia de calculare, aprobare şi aplicare a tarifelor la gazele naturale, pct. 2 lit.b) şi pct. 6, costurile legate de deservirea reţelelor de gaze şi transport sunt incluse în tarifele reglementate.

Or, indiferent de apartenenţa dreptului de proprietate a gazoductului, costurile de transportare a gazului şi deservirea reţelelor de gaz pînă la consumatorul final sunt incluse în tariful reglementat, motiv din care utilizarea gratuită de către recurentă a unor reţele ce nu-i aparţin cu drept de proprietate reprezintă, în esenţă, realizarea de către SRL „Gagauz-Gaz” a unor economii de costuri din contul intimatei, întrucît potrivit metodologiilor invocate de calcul a tarifului reglementat la gaze, nu implică prezumţia gratuităţii livrării gazelor consumatorilor finali prin intermediul gazoductului cu o lungime de 6 576 m ce nu- i aparţine recurentei, însă este antrenată în procesul de livrare a gazelor către consumatorul final.

Potrivit Hotărîrii Guvernului nr.415 din 25.05.2011 privind aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, pct. 71, reţelele de gaze naturale utilizate pentru aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor casnici şi montate din contul acestora sau a unor persoane juridice private, ce nu sunt transmise în proprietate operatorului reţelei de distribuţie, constituie mijloace fixe ale beneficiarilor de investiţii. Exploatarea şi deservirea tehnică a acestor reţele de gaze naturale se efectuează de către beneficiarul de investiţii, dacă acesta deţine licenţa pentru distribuţia de gaze naturale sau alt titular de licenţă pentru distribuţia de gaze naturale, în baza contractului de exploatare şi deservire tehnică.

Cheltuielile justificate pentru exploatarea şi întreţinerea acestor reţele de gaze naturale se includ în tariful de distribuţie a gazelor naturale. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre temeinicia pretenţiilor înaintate de SA „Avicola Vulcăneşti”. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurentă nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „Gagauz-Gaz”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Avicola Vulcăneşti” împotriva SRL „Gagauz-Gaz” privind încasarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Ion Druţă Iurie Diaconu Iurie Bejenaru Galina Stratulat 6