2ra-2303/15 — Determinarea modului de folosinţă a imobilului

Judecătoria Ciocana Dosarul nr.2ra-2303/15 Mun. Chişinău Judecător: Al. Spoială Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrcă, E. Clim Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana şi Frumuzachi Nicolae - Ion, reprezentaţi de către Liliana Bînzari, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana, Frumuzachi Nicolae-Ion împotriva lui Frumuzachi Sergiu privind determinarea modului de folosinţă a apartamentului nr.5, bloc 2B, str. Maria Dragan 26, mun.

Chişinău; divizarea contului personal al locuinţei pentru încăperea locativă cu 13,4 m.p. un cont separat şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015, CONSTATĂ : La 09.09.2014, Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana, Frumuzachi Nicolae- Ion au înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Frumuzachi Sergiu privind determinarea modului de folosinţă a apartamentului. În motivarea acţiunii, reclamanţii au menţionat că la 17.03.1998, SA „Moldovahidromaş” a acordat familiei Frumuzachi apartamentul nr.5 din căminul nr.4 str. Maria Drăgan 26/2-b, mun. Chişinău, cu suprafaţa de 32,2 m.p. La momentul acordării spaţiului locativ familia Frumuzachi era compusă din 4 membri, şi pentru a crea condiţiile necesare pentru un trai decent au efectuat nişte modificări a spaţiului locativ.

Odaia de 13,4 m.p. era folosită de către soţi, iar odaia de 9,8 m.p. de către copii. În urma înrăutăţirii relaţiilor familiale, locuirea lor de bun acord a devenit imposibilă în pofida faptului că pîrîtul consideră că are dreptul exclusiv la folosirea spaţiului locativ.

Astfel, solicită reclamanţii determinarea modului de folosinţă a locuinţei şi divizarea contului personal; aprecierea în folosinţa exclusivă a reclamantelor Frumuzachi Natalia şi Frumuzachi Diana încăperea nr.34 conform planului cadastral, cu suprafaţa de 13,4 m.p.; aprecierea în folosinţa exclusivă a reclamantului Frumuzachi Nicolae-Ion şi a pîrîtului Frumuzachi Sergiu încăperea 1 nr. 37 cu suprafaţa de 9,8 m.p.; aprecierea în folosinţa comună a încăperilor cu nr.35, 37a, 37b cu suprafeţele respectiv de 6,6 m.p., 2,5 m.p., 1,3 m.p.; încasarea cheltuielilor de judecată din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului şi divizarea contului personal al locuinţei, atribuindu-se pentru încăperea locativă cu 13 m.p.

un cont personal separat. Prin hotrărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 16 februarie 2015, acţiunea s-a respins integral. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a menţionat că motivele invocate în acţiune nu sunt bazate pe suport legal şi probator. La 18 februarie 2015 şi la 05 mai 2015, avocatul Liliana Bînzari, a înaintat cerere de apel în interesele Nataliei Frumuzachi, Dianei Frumuzachi şi Frumuzachi Nicolae - Ion, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea apelului au indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 s-a respins apelul declarat de către avocatul Liliana Bînzari, în interesele Nataliei Frumuzachi, Dianei Frumuzachi şi Frumuzachi Nicolae - Ion, şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 16 februarie 2015. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana şi Frumuzachi Nicolae – Ion, reprezentaţi de avocatul Liliana Bînzari, au declarat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20.05.2015 şi a hotărîrii instanţei de fond din 16.02.2015, cu emiterea unei hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. La 18.09.2015, Frumuzachi Sergiu a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana şi Frumuzachi Nicolae – Ion, reprezentaţi de avocatul Liliana Bînzari, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond şi a deciziei instanţei de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii au reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana şi Frumuzachi 3 Nicolae – Ion, reprezentaţi de către Liliana Bînzari, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana şi Frumuzachi Nicolae – Ion, reprezentaţi de către Liliana Bînzari, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana şi Frumuzachi Nicolae – Ion, reprezentaţi de către Liliana Bînzari, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă Frumuzachi Natalia, Frumuzachi Diana, Frumuzachi Nicolae-Ion împotriva lui Frumuzachi Sergiu privind determinarea modului de folosinţă a apartamentului nr.5, bloc 2B, str. Maria Dragan 26, mun. Chişinău; divizarea contului personal al locuinţei pentru încăperea locativă cu 13,4 m.p.

un cont separat şi încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4