2rac-213/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: O.Robu dosarul nr. 2rac-213/15 instanţa de apel: M.Guzun, A.Nogai, A.Doga DECIZIE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, Judecător: Ala Cobăneanu, Judecători: Iuliana Oprea, Oleg Sternioală, Liliana Catan, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Noviconsvit”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Pronancons” împotriva societății cu răspundere limitată „Noviconsvit” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Noviconsvit” şi menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 15 aprilie 2014, c o n s t a t ă : La 10 iunie 2013 SRL „Pronancons” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Noviconsvit”, solicitînd încasarea din contul ultimei în beneficiul său a datoriei în sumă de 847 767,03 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 2 917,89 lei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta SRL „Pronancons” a indicat că la 01 decembrie 2011 a încheiat cu SRL „Noviconsvit” contractul de antrepriză nr. A2011 -12, în temeiul căruia prima în calitate de antreprenor s-a obligat să efectueze lucrări de construcție a unui bloc locativ, iar ultima în calitate de beneficiar s-a obligat să achite preţul contractului în sumă de 11 718 688,08 lei.

Totodată, a mai indicat reclamanta că şi-a onorat obligaţiile, ceea ce se confirmă prin procesul – verbal de executare a lucrărilor în construcţie, iar careva reclamaţii la recepţionarea construcţiei nu s-au înaintat. Menționează reclamanta că, pîrîta nu îşi respectă obligaţiile contractuale asumate în sensul achitării integrale a preţului contractului, formând o datorie în sumă de 847767,03 lei. 1 Susține că, în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, la data de 26 aprilie 2013 şi respectiv la 14 mai 2013, i-a expediat pîrîtei prin scrisoare recomandată reclamaţiile nr.26/04-02 şi nr.14/05-01, cu propunerea de a achita benevol suma datorată de bani, însă răspuns la petiții așa și nu a primit.

S-a mai indicat că, existența datoriei este confirmată prin facturile fiscale și procesele verbale de executare a lucrărilor nr: FB2837299 din 14 martie 2013, FB2837292 din 27 februarie 2013, FB2837305 din 10 aprilie 2013, FB2837321 din 17 mai 2013. Ulterior, în cursul examinării pricinii în fond, SRL „Pronancons” a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitînd încasarea din contul SRL „Noviconsvit” în beneficului său a datoriei în sumă de 847 767,03 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 75 308,28 lei, a penalităţii în sumă de 195 973,67 lei și a cheltuielilor de judecată. Consideră reclamanta că, în virtutea normelor legale aplicabile, este îndreptăţită atât să pretindă suma datoriei nestinse, cât şi dobânda de întârziere pentru neachitarea în termen a acesteia.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 15 aprilie 2014, acțiunea înaintată de SRL „Pronancons” a fost admisă integral. S-a încasat din contul SRL „Noviconsvit” în beneficiul SRL „Pronancons” datoria pentru serviciile acordate în baza contractului de antrepriză nr.A2001-12 în sumă de 847 767,03 lei, dobîndă de întîrziere pentru perioada 07 martie 2013 – 11 octombrie 2013 în sumă de 75 308,28 lei, penalitatea în sumă de 195 973,67 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 33 571 lei 47 bani, iar în total suma de 1 152 619,50 lei (vol.I, f.d.87-89). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de SRL „Noviconsvit”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 15 aprilie 2014. S-a încasat din contul SRL „Noviconsvit” în beneficiul SRL „Pronancons” dobînda de întîrziere în sumă de 91 436 lei 51 bani (vol.I, f.d.174-179). Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 19 noiembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către SRL „Noviconsvit”, fiind casată decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2014, pricina fiind remisă la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, într-un alt complet de judecători (vol.I, f.d.204-210). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de SRL „Noviconsvit”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 15 aprilie 2014. S-a încasat din contul SRL „Noviconsvit” în beneficiul SRL „Pronancons” dobînda de întîrziere în sumă de 134395,94 lei (vol.II, f.d.36-42). Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti enunţate, la 23 aprilie 2015, SRL „Noviconsvit” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015 şi casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 15 aprilie 2014 în partea admiterii 2 majorării pretenţiilor referitoare la dobîndă, penalitate şi taxă de stat cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate s-a subliniat că, cererea de majorare a cuantumului pretențiilor a fost înaintată de o persoană neîmputernicită, or, cererea iniţială de chemare în judecată a fost semnată de către administratorul SRL „Pronancons”, în persoana lui V.Gorbatovschi, ulterior, avocatul Eduard Iftodii a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitînd suplimentar încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 75 308,28 lei și a penalităţii în sumă de 195 973,67 lei.

Consideră recurentul că, reprezentantul SRL „Pronancons” nu avea împuterniciri pentru a înainta astfel de cereri, or, SRL „Pronancons” a emis procura nr.01-02/J/2013 din 01 mai 2013 prin care l-a împuternicit pe Oleg Uțică să reprezinte interesele societății, iar în textul procurii expres a fost prevăzută restricția potrivit căreia împuternicirile din procură nu pot fi transmise altor persoane, i-ar mandatul avocatului Eduard Iftodii a fost semnat de către ÎI „Oleg Uțică”. În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de admitere a acţiunii, cu extinderea pretenţiilor prin majorarea cuantumului dobînzii de întîrziere şi a penalităţilor (vol.II, f.d.45-51).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 24 februarie 2015 (vol.II, f.d.36-42), iar recursul a fost depus la 23 aprilie 2015 (vol.II, f.d.45-51), adică în termenul prevăzut de lege. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către SRL „Noviconsvit” a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Astfel, reieșind din materialele cauzei civile, se constată că, la 01 decembrie 2011, între SRL „Pronancons” în calitate de antreprenor și SRL „Noviconsvit” în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul de antrepriză nr. A2011-12, conform 3 căruia antreprenorul s-a obligat să execute lucrările de construcţie a casei de locuit din str. I. Zaichin, 51 în conformitate cu prevederile proiectului de execuţie, precum şi a normativelor, standartelor şi prescripţiilor tehnice în vigoare, costul lucrărilor fiind stabilit conform devizului estimativ care se acoperă din contul beneficiarului, fără TVA, iar beneficiarul – să recepţioneze şi să achite costul lucrărilor efectuate.

Conform pct. 6.1 din contractul enunţat, costurile şi cheltuielile în vederea îndeplinirii lucrărilor se stabilesc conform devizului estimativ, care se acoperă din contul beneficiarului. Lucrările recepţionate sunt achitate de către beneficiar în termen de 5 zile bancare din data semnării procesului verbal de recepţie a lucrării, dar nu mai târziu de data de 5 a lunii următoare (vol.I, f.d.6-7). Potrivit proceselor-verbale de executare a lucrărilor de construcţie a blocului locativ S+P+16E cu obiective de menire social-comerciale şi parcare auto din str. Zaikin, mun.

Chişinău şi facturilor fiscale, intimata SRL „Pronancons” a efectuat în beneficiul recurentei SRL „Noviconsvit”, iar ultima a recepţionat fără obiecţii, lucrări în următoarele costuri: - suma de 346 522,67 lei - în baza facturii fiscale seria FB nr.2837292 din 27.02.2013 şi procesului-verbal de recepţie pe luna februarie 2013 nr.7; - suma de 112051,11 lei - în baza facturii fiscale seria FB nr. 2837299 din 14.03.2013 şi procesului-verbal de recepţie pe luna martie 2013 nr.8; - suma de 411 441,15 lei - în baza facturii fiscale seria FB nr.2837305 din 10.04.2013 şi procesului-verbal de recepţie pe luna aprilie 2013 nr.9; - suma de 280854,25 lei - în baza facturii fiscale seria FB nr.2837321 din 17.04.2013 şi procesului-verbal de recepţie pe luna mai 2013 nr. 10 (vol.I, f.d.13-23).

La fel, s-a constatat că, procesele-verbale menţionate au fost contrasemnate de către recurentă fără înaintarea obiecţiilor, iar facturile fiscale au fost luate la evidenţa contabilă a S.R.L „Noviconsvit", circumstanţă confirmată prin actul de verificare a decontărilor prezentate de către ultima (vol.I, f.d.24). În corespundere cu art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Iar, potrivit art. 131 alin. (4) Codul de procedură civilă, dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor.

Prin prisma normelor enunţate, se va remarca că pe tot parcursul judecării pricinii intimata SRL „Pronancons” a insistat asupra faptului că recurenta S.R.L „Noviconsvit" la momentul sesizării instanţei de judecată cu prezenta acţiune înregistra o datorie faţă de intimată în sumă de 847 767,03 lei, iar ultima nu a negat acest fapt, indicînd doar că din anumite circumstanţe nu şi-a putut onora cu diligenţă obligaţiile contractuale. Aici se va remarca că, în legătură cu faptul că S.R.L „Noviconsvit" nu și-a onorat obligaţiunile contractuale în conformitate cu pct. 6.1 din contractul de antrepriză sus-indicat, SRL „Pronancons” la data de 14 mai 2013, i-a expediat 4 primei o reclamaţie, solicitînd achitarea sumei restante (f.d.8), însă nu a primit răspuns.

Drept urmare, la data de 10 iunie 2013, reclamanta SRL „Pronancons” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Noviconsvit”, solicitînd în urma concretizării acţiunii în apel încasarea din contul SRL „Noviconsvit” în beneficului său a datoriei în sumă de 847 767,03 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 134 395,94 lei, a penalităţii în sumă de 195 973,67 lei și a cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță, avînd ca obiect încasarea datoriei, s-a pronunțat în favoarea temeiniciei acțiunii și admiterii acesteia. Judecând apelul declarat de către SRL „Noviconsvit”, instanţa de apel a respins apelul şi a menţinut hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţele de judecată au reţinut că, la caz, SRL „Noviconsvit” nu și-a executat obligațiunile contractule asumate față de SRL „Pronancons” (vol.I, f.d.87-89, vol.II, f.d.36-42). Concluzia instanţelor inferioare despre necesitatea admiterii acţiunii este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerinţelor art. 130 CPC RM. Instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi de drept în cauza dată, au dat o apreciere obiectivă probelor administrate şi au emis hotărîri întemeiate şi legale care corespund legislaţiei în vigoare. Aşa-dar, potrivit art. 666 alin. (1) Cod civil, contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

În conformitate cu art 667 alin. (1) Cod civil, părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor. În temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) Cod civil, drepturile şi obligaţiile civile apar din contracte şi din alte acte juridice, care conform art. 10 Cod civil se realizează pe cale judiciară, inclusiv prin metodele statuate la art. 11 Cod civil, care reglementează operarea apărării inclusiv prin recunoașterea dreptului, restabilirea acestuia, dar și alte căi prevăzute de Lege. Conform art. 9 alin. (1) Cod civil, persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.

În corespundere cu art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. 5 Dispoziția art. 572 alin. (2) CC RM, statuează expres că, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. În accepțiunea art. 514 CC RM, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Prin urmare, efectul general al oricărei obligaţii este de a da creditorului dreptul de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat.

De esenţa acestui principiu este faptul că obligaţiile se consideră executate în mod corespunzător, dacă sunt respectate toate condiţiile prevăzute în actul din care au luat naştere, precum ar fi cele privitoare la obiectul, subiectele, locul, timpul şi modul de executare. Condiţiile, cărora trebuie să corespundă executarea obligaţiilor sunt determinate de lege sau contract. Buna-credinţă este o cerinţă legală, potrivit căreia părţile contractante trebuie să-şi execute obligaţiile asumate astfel încît efectele contractului să corespundă, în cel mai înalt grad, voinţei lor reale. La caz au relevanţă și prevederile art. 946 alin. (1) Cod civil, care indică că, prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.

Raportând la caz cadrul legal enunţat şi reieşind din constatările sus- menționate, instanța de recurs reține ca întemeiate concluziile instanţelor ierarhic inferioare precum că, la dosar nu există probe pertinente și concludente care ar dovedi faptul că, recurenta SRL „Noviconsvit” şi-ar fi onorat pe deplin obligaţiile contractuale faţă de intimata SRL „Pronancons” şi că, i-ar fi achitat acesteia datoria pentru lucrările efectuate conform contractului de antrepriză anexat la dosar (f.d.4). În aceast context, instanţele de judecată corect au constatat că, recurenta nu şi- a executat integral cu diligentă obligaţiunile contractuale față de reclamanta SRL „Pronancons”.

Deci, instanţele ierarhic inferioare legal și întemeiat au încasat din contul SRL „Noviconsvit” în beneficiul SRL „Pronancons” datoria pentru lucrările efectuate în sumă de 847 767,03 lei, or, la caz, incontestabil s-a stabilit că, SRL „Pronancons” și-a onorat cu diligență obligaţiile contractuale faţă de recurentă. Instanţa de recurs reiterează la caz şi prevederile art. 668 (1) Cod civil, care stipulează că, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol indică expres că, contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel.

De altfel, materialele cauzei, atestă cu certitudine că în speță, contractul de antrepriză este cu titlu oneros, fiind purtător de dobândă. Astfel, în conformitate cu art. 619 alin. (1) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. 6 Totodată, norma de blanchetă enunțată la care se face referire și anume art. 585 Cod civil, reglementeză expres că, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

În cazul în care dobînda de întîrziere pentru întîrzierea executării obligaţiilor pecuniare nu a fost stabilită prin contract scris între părţi, creditorul este îndreptăţi la plata sumei de bani şi a dobînzilor de întîrziere numai atunci cînd datoria debitorului a ajuns la scadenţă şi nu a fost executată, condiție prezentă în speță. În asemenea circumstanțe, Colegiul judiciar relevă că, în speță încasarea dobînzii de întîrziere poate avea loc. Astfel, instanţele de judecată inferioare corect au dispus încasarea din contul SRL „Noviconsvit” în beneficiul SRL „Pronancons” a dobînzii de întîrziere în sumă de 134 395,94 lei, conform calculului anexat la dosar (vol.II, f.d.26).

În acest context nu pot fi reţinute argumentele recursului precum că, în prezenta speţă încasarea dobînzii de întîrziere nu poate avea loc, pe motiv că, contractul de antrepriză încheiat între părţi prevede încasarea penalităţii în caz de neexecutarea obligaţiilor, or, creditorul este îndreptăţit la plata sumei de bani şi a dobînzilor de întîrziere, pe motiv că, dobînda de întîrziere reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întîrzierea executării obligaţiilor pecuniare, considerîndu-se că are loc folosirea mijloacelor financiare străine.

La rîndul său, folosirea mijloacelor financiare străine are loc în cazurile în care cumpărătorul reţine plata pentru bunurile procurate, clientul reţine plata pentru lucrările executate şi serviciile prestate, locatarul întîrzie să achite chiria, cu atît mai mult că, încasarea dobînzii de întîrziere este diferită de penalitatea contractuală, ce constituie o clauză penală pentru neexecutarea obligaţiilor, astfel încât acestea există independent, fiind instituite de norme diferite ale Codului civil şi nu se exclud reciproc. Plus la aceasta, instanţa de recurs menţionează că, dobîndă poate fi solicitată de creditor în cazul neexecutării de către debitor a obligaţiei de restituire a datoriei, indiferent de faptul dacă dobînda a fost sau nu stipulată în contract, legiuitorul pornind de la ideea că, prin lipsa de folosinţă a unei sume de bani, i se provoacă creditorului un prejudiciu, în cazul nerambursării datoriei în termen.

În corespundere cu art. 602 alin (1) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Tot aici, instanţa de recurs menţionează prevederile art. 268 lit. a) Cod civil, care prevede unele din excepţii în raport cu termenul general de prescripţie extinctivă, menționând care sunt termenele speciale de prescripţie extinctivă. Astfel pentru încasarea penalităţii acest termen este de 6 luni. Instanţa nu poate reţine argumentele intimatei SRL „Pronancons” precum că, în speță, penalitatea urmează a fi încasată pe toată perioada, or, prin prisma art. 268 lit. a) Cod civil, creditorul poate să solicite încasarea penalităţii doar pentru 6 luni.

Potrivit art. 624 alin. (1) Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că 7 debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Reiterând alin. (3) al aceluiași articol, clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate. Reieșind din pct. 12.4 a contractului de antrepriză din 01 decembrie 2011, se constată cu certitudine că, în cazul în care beneficiarul – SRL „Noviconsvit” nu va achita în termenii stabiliți în contract executarea lucrărilor, el va fi obligat să achite o penalitate de întîrziere în mărime de 0,1 % din valoarea lucrărilor neachitate, pentru fiecare zi de întîrziere.

Prin urmare, instanţele de judecată corect au încasat din contul SRL „Noviconsvit” în beneficiul SRL „Pronancons” penalitatea pentru perioada de 180 de zile de întîrziere în sumă de 195973,67 lei, în acest sens fiind prezentat calculul relevant. Instanţa de recurs conchide şi faptul că instanţele ierarhic inferioare corect au concluzionat că, la caz prevederile art. 630 CC al RM, privind diminuarea clauzei penale nu pot fi aplicate, or, nu au fost depistate temeiurile ce ar permite aplicarea dispoziţiilor date, nefiind probat caracterul disproporţional.

Cât priveşte argumentele recursului precum că, cauza a fost examinată în instanţa de fond şi apel cu încălcarea prevederilor art. 81 CPC al RM pe motiv că, intimata – reclamantă SRL „Pronancons” a fost reprezentată de o persoană ce nu avea împuterniciri, deoarece mandatul avocatului Eduard Eftodii a fost semnat de reprezentantul reclamantei, iar prin procură II „Uţică Oleg", nu avea drept de a încheia un submandat, acestea sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse, or, la materialele dosarului a fost anexată procura nr. 04-02/J/2013 din 10 iulie 2013, fiind semnată şi eliberată de către administratorul S.R.L.

„Pronancons" – V. Gorbatovschi, prin care ÎI„ Oleg Uţică" a fost împuternicit să reprezinte interesele societăţii în instanţele de judecată de orice nivel pentru orice tip de acţiuni, cu atît mai mult că, în procură este indicat expres faptul că împuternicirile prezentei procuri pot fi transmise şi altor persoane, de asemenea, reprezentantul poate angaja un avocat, să negocieze şi să semneze contractul de asistenţă juridică în acest sens, însă fiind prezentat mandatul, această procură n-a fost solicitată de prima instanţă. De menţionat că, atare obiecţii din partea recurentei la momentul depunerii procurii nu au fost înaintate. Prin urmare, instanţa de apel corect a constatat că, ÎI „Oleg Uţică" a fost în drept de a semna mandatul avocatului Eduard Eftodii, pentru reprezentarea intereselor S.R.L.

„Pronancons" în procesul împotriva S.R.L „Noviconsvit" privind încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a penalităţii. Argumentul recursului în privinţa faptului că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material în partea contestată, este declarativ şi nu constituie temei juridic de admitere a recursului în sensul declarat, nefiind prezentate careva probe care ar dovedi contrariul. Alte argumentele invocate de recurentă în susţinerea poziţiei sale, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi 8 se referă la circumstanţele, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de instanţa de apel, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Instanţa de recurs relevă că soluţia dată de instanţa de apel este corectă, motivată şi amplu argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi făcînd trimitere, atît la probele administrate, cît şi dispoziţiile legale aplicabile la caz. Circumstanțele descrise anterior permit Colegiului de a concluziona că, recursul urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Noviconsvit”. Se menţine decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Pronancons” împotriva societății cu răspundere limitată „Noviconsvit” privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Oleg Sternioală Liliana Catan Valentina Clevadî 9