2ra-1034/15 — Repararea prejudiciului

prima instanță: Sv. Balmuș dosarul nr. 2ra-1034/15 instanța de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 19 august 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Ozimoc împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 11 iulie 2014, c o n s t a t ă: La 25 aprilie 2014, Veaceslav Ozimoc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Curții de Apel Chişinău din 11 mai 2009 Consiliul municipal Chişinău a fost obligat să asigure familia sa cu spațiu locativ în mun. Chişinău conform prevederilor art. 42 din Codul cu privire la locuinţe. Menţionează că la 19 iunie 2009, în adresa executorului judecătoresc Oleg Ungureanu a parvenit documentul executoriu nr. 3-1152/09 din 11 mai 2009, în baza căruia prin încheierea nr. 12-915/09 a fost pornită procedura de executare, fapt despre care în aceeaşi zi a fost înştiinţat debitorul. Susţine că în scopul asigurării executării hotărârii, la 22 iunie 2010, el s-a adresat cu o cerere la Oficiul de executare Centru mun. Chişinău, prin care a solicitat aplicarea sechestrului pe un apartament din str. Liviu Deleanu 9/2, ce aparține cu drept de proprietate debitorului.

Afirmă că la 22 iunie 2010, a fost emisă încheierea nr. 12-915/2009, prin care a fost aplicat sechestru pe apartamentul nr. 10, cu două odăi, din blocul locativ din str. Liviu Deleanu,9/2, mun. Chișinău, care a fost menținută de instanțele judecătoreşti. 1 Invocă că până în prezent, hotărârea judecătorească menţionată nu a fost executată. Consideră că procedura de executare a hotărârii judecătoreşti a fost tergiversată de către debitor, care intenţionat pînă în prezent nu a întreprins măsuri de a soluţiona problema cu privire la asigurarea sa cu spaţiu locativ. Mai invocă că prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti i-a fost cauzat prejudiciu material şi moral.

Menţionează că el a fost nevoit să închirieze începând cu 20 martie 2011 spaţiu locativ, suportând cheltuieli financiare în sumă totală de 57600 lei. Prin urmare, solicită constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi repararea prejudiciului material şi moral în sumă de 120000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 iulie 2014 acțiunea a fost admisă parțial, a fost constatat faptul încălcării dreptului lui Veaceslav Ozimoc la executare în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2009 și a fost încasată din bugetul de stat în beneficiul lui Veaceslav Ozimoc suma de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 23 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției și menținută hotărârea primei instanțe. La 04 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii sau modificarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanţe prin diminuarea sumei acordate. Recurentul Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată. Menţionează că instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, eronat a interpretat normele de drept material, care reglementează aprecierea prejudiciului moral.

Susţine că statul a întreprins măsurile, care putea fi în mod raţional întreprinse pentru a executa hotărârea judecătorească. Or, intimatul nu manifestă dezacordul cu acţiunile/inacţiunile executorului judecătoresc. Afirmă că Primăria mun. Chişinău, prin scrisoarea nr. 03-116/4639 din 01 iulie 2014, a recunoscut că la momentul actual nu poate fi posibilă executarea hotărârii judecătoreşti din cauza lipsei spaţiului locativ liber în mun. Chişinău. Totodată, Primăria mun. Chişinău a mai invocat că Consiliul municipal Chişinău nu dispune de mijloace financiare necesare pentru construcţia spaţiului locativ în vederea executării hotărârilor instanţelor de judecată pentru asigurarea cu spaţiu locativ a creditorilor urmăritori şi că în soluţionarea problemei respective, Primăria mun.

Chişinău a înaintat un demers la Guvernul RM, prin care a solicitat alocarea de mijloace financiare pentru construcţia spaţiului locativ în vederea executării hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile. Invocă că debitorul nu neagă faptul că va executa în viitor hotărârile judecătoreşti în acest sens. 2 Mai invocă că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 prevede că la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 29 aprilie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţă de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi executorului judecătoresc Oleg Ungureanu, Veaceslav Ozimoc a solicitat constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi repararea prejudiciului material şi moral în sumă de 120000 lei. Fiind investită cu judecarea acţiunii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, constatînd încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2009 şi dispusă încasarea din bugetul de stat în beneficiul reclamantului prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, în rest pretenţiile au fost respinse.

În susţinerea acestei concluzii prima instanţă a reţinut că în pofida intentării procedurii de executare, după o perioadă de 5 ani, Veaceslav Ozimoc era îndreptăţit de a fi asigurat cu spaţiu locativ, respectiva hotărîre a rămas neexecutată şi prin urmare se constată încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărîrii. Determinînd în acest sens cuantumul prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Judecând apelul declarat de către Ministerul Justiţiei, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii acestuia ca neîntemeiat şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că instanţa a elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi a aplicat corect normele de drept material şi procedural.

La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea 3 circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din raportul juridic creat în speţă, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în general la unele constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile stabilite de lege. Astfel, instanţa de recurs reţine că este important de verificat în cadrul dosarului dat dacă intimatul Veaceslav Ozimoc activează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi daca acesta a fost asigurat cu spaţiu locativ de la locul de serviciu.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Reieşind din prevederile normei de drept procedural sus-enunţate şi dat fiind faptul că în instanţa de recurs administrarea de probe noi este imposibilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a remite pricina spre rejudecare în instanţa de apel. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Ozimoc împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material şi moral, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 4