2ra-2020/15 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Judecătoria Ungheni Dosarul nr.2ra-2020/15 Judecător: V. Lupu Curtea de Apel Bălţi Judecători: A. Toderaş, A. Garbuz, E. Răţoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ritter Pavel şi Ritter Victor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ritter Pavel împotriva ÎI ’’Denta Oboroc”, Ritter Victor, executorul judecătoresc Ursu Anatolie, executorul judecătoresc Bamaciuc Gheorghe, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, anularea încheierii privind sechestrarea bunurilor debitorului din 17 iunie 2010, procesul-verbal de sechestru din 29 octombrie 2012, ridicarea sechestrului de pe bunul imobil constituit din casa de locuit şi terenul aferent casei de locuit, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni să înregistreze contractul de donaţie, încasarea prejudiciului material şi moral, şi cererea reconvenţională formulată de ÎI ’’Denta Oboroc” către Ritter Pavel, intervenienţi accesorii executorul judecătoresc Ursu Anatolie, executorul judecătoresc Bamaciuc Gheorghe, notarul public Spătaru Oxana privind declararea nulităţii contractului de donaţie încheiat între Ritter Pavel şi Ritter Victor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2015,

CONSTATĂ : La data de 06 septembrie 2012 Ritter Pavel a înaintat cerere de chemare în judecată către executorii judecătoreşti Ursu Anatolie şi Bamaciuc Gheorghe, Oficiul Cadastral Ungheni, intervenient accesoriu Ritter Victor cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, încasarea prejudiciului material şi moral cauzat. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 17 iunie 2010 a devenit proprietar al imobilului din str. Română nr. 88, or. Ungheni, potrivit contractului de donaţie nr. 5535 din 17 iunie 2010, întocmit de notarul public Spătaru Oxana. Proprietar al imobilului donat era Ritter Victor, fapt dovedit prin titlul de executare, eliberat la 19 noiembrie 2009 de către Judecătoria Ungheni şi înregistrat la oficiul de executare Ungheni la data de 11 ianuarie 2010. OCT Ungheni a refuzat să înregistreze contractul de donaţie, motivînd că pe bunul dat a fost aplicat sechestru, însă nu a fost informat de către cine a fost aplicat sechestrul.

Ulterior, a aflat că 1 sechestru a fost aplicat de către executorul judecătoresc Bamaciuc Gheorghe prin încheierea din 17 iunie 2010, potrivit căreia Ritter Victor este debitor. Încheierea dată a fost înregistrată la OCT Ungheni la data de 17 iunie 2010. Consideră ilegală această încheiere, deoarece procedura de executare a fost intentată la 16 iunie 2010, debitorului i s-a propus în termen de 15 zile să o execute benevol. Menţionează că, Ritter Victor urma să primească bunul imobil după ce prin decizia Curţii de Apel Bălţi a fost casată hotărîrea judecătoriei Ungheni şi au fost respinse cerinţele creditorului. De asemenea, din motive necunoscute executorii judecătoreşti Ursu Anatolie şi Bamaciuc Gheorghe nu au executat titlul executoriu în termen de 7 luni, abia la 30 iulie 2010 lui Ritter Victor i-a fost restituit bunul imobil.

Ambii executori susţin că au intentat procedura de executare în baza documentului executoriu nr.2- 210 din data de 04 iunie 2009, aceste declaraţii sunt false deoarece Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărîrea judecătoriei Ungheni din 04 iunie 2009, abia la 02 iunie 2010. Astfel, judecătoria Ungheni nu putea să elibereze titlul executoriu la 16 iulie 2010 în lipsa dosarului. În baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 02 iunie 2010, a fost eliberat titlul executoriu la 23 august 2010. Reclamantul a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate şi încasarea prejudiciului moral şi material cauzat de către pîrîţi.

La data de 11 martie 2013 Ritter Pavel a înaintat cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor, astfel a invocat că, la data de 17 iunie 2010 a devenit proprietar al imobilului din str. Română nr. 88, or.Ungheni, potrivit contractului de donaţie nr. 5535 din 17 iunie 2010. Contractul a fost eliberat potrivit prevederilor art. 50 şi 51 Legea cu privire la notariat. In afară de motivele expuse în acţiunea iniţială reclamantul a mai indicat că, este proprietarul bunului litigios, însă datorită faptului că dreptul de proprietate nu poate fi înregistrat în registrul bunurilor imobile, reclamantul nu poate opune terţilor dreptul său la proprietate asupra bunului imobil litigios. Mai mult ca atît, reclamantul a aflat despre faptul că, bunul ce-i aparţine în proprietate este sechestrat şi poate fi înstrăinat, ceea ce a determinat reclamantul să înainteze acţiune în judecată.

ÎI „Denta Oboroc” a înaintat cererea reconvenţională către Ritter Pavel, Ritter Victor, intervenienţi accesorii executorii judecătoreşti Ursu Anatolie şi Bamaciuc Gheorghe, notarul public Spătaru Oxana privind declararea nulităţii contractului de donaţie (f.d.88-92 Vol.I). În motivarea acţiunii reconvenţionale ÎI „Denta Oboroc” a indicat că, în anul 2008 Ritter Victor l-a acţionat în judecată revendicînd rezilierea contractului de locaţiune a imobilului, amplasat în or. Ungheni, str. Română 88 încheiat la data de 02 octombrie 2006. Prin hotărîrea judecătoriei Ungheni din 04 iunie 2009 s-a dispus rezilierea contractului de locaţiune a imobilului susindicat, restituirea bunului imobil proprietarului Ritter Victor, s-a încasat de la ÎI ”Denta Oboroc” în beneficiul lui Ritter Victor plata pentru arendă în sumă de 8000 lei.

S-a încasat de la Ritter Victor în beneficiul ÎI „Denta Oboroc” a cheltuielilor pentru reparaţia casei în sumă totală de 246300 lei. 2 Potrivit deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2009, a fost admis apelul declarat de Ritter Victor, hotărîrea judecătoriei Ungheni din 04 iunie 2009 fiind casată parţial în latura admiterii cererii reconvenţionale, cu emiterea unei noi hotărîri în această latură fiind respinsă cererea reconvenţională înaintată de ÎI ”Denta Oboroc”. S-a încasat de la ÎI ’’Denta Oboroc” în beneficiul lui Ritter Victor a plăţii pentru arendă în sumă de 5000 lei. În rest hotărîrea a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 iunie 2010 a fost anulată decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2009 şi menţinută hotărîrea judecătoriei Ungheni din 04 iunie 2009. La 16 iunie 2010 ÎI "Denta Oboroc” s-a adresat cu cerere către executorul judecătoresc privind intentarea procedurii de executare.

Executorul judecătoresc a intentat procedura de executare acordîndu-i lui Ritter Victor termen de 15 zile pentru executarea benevolă a obligaţiei sale. La data de 17 iunie 2010 executorul judecătoresc a emis încheierea privind aplicarea sechestrului asupra bunului imobil în litigiu, în aceiaşi zi încheierea a fost înregistrată la OCT Ungheni. Pe motiv că debitorul nu executa obligaţia sa ÎI ’’Denta Oboroc” s-a adresat către executorul judecătoresc privind urgentarea executării, astfel la data de 30 iulie 2010 a avut loc transmiterea bunului imobil proprietarului Ritter Victor şi a fost perfectat procesul-verbal de sechestru, transmiţînd bunul imobil în litigiu spre păstrare reprezentantului creditorului Oboroc Iurie.

Debitorul Ritter Victor a contestat procesul-verbal de sechestru, însă prin hotărîre judecătorească cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. Tot la 17 iunie 2010 executorul judecătoresc Bamaciuc Gheorghe a emis încheierea privind aplicarea sechestrului asupra bunului imobil. De asemenea, notarul a autentificat contractul de donaţie nr. 5535 a aceluiaşi bun imobil încheiat între Ritter Victor şi Ritter Pavel, însă dreptul de proprietate nu a fost înregistrat. Consideră, că a fost încheiat un contract fictiv, deoarece prin încheierea contractului de donaţie Ritter Victor a urmărit în exclusivitate evitarea aplicării măsurilor de executare silită asupra bunurilor sale, creînd doar aparenţa săvîrşirii actului în cauză.

În cererea de contestare a procesului-verbal de sechestru din 30 iulie 2010 Ritter Victor a invocat şi faptul că, imobilul vizat este unicul spaţiu locativ de care dispune familia sa şi că el are la întreţinere un copil minor. Prin încheierea judecătoriei Ungheni din 11 martie 2013 a fost respinsă cererea lui Ritter Pavel privind asigurarea acţiunii prin suspendarea vînzării bunului litigios sechestrat nr. cadastral 9200110622901 şi terenul aferent casei cu nr. cadastral -2001106229 (f.d.59 Vol.I). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013 s-a admis recursul declarat de Ritter Pavel, s-a casat încheierea judecătoriei Ungheni din 11 martie 2013 şi s-a emis o nouă încheiere prin care s-a dispus suspendarea vînzării bunului imobil sechestrat amplasat pe str. Română nr. 88, or.

Ungheni, constituit din lot de pămînt destinat pentru construcţie cu suprafaţa de 0,0655 ha, nr. cadastral 9201106229 şi construcţiile amplasate pe acest teren ce constau din construcţie accesorie, casa de locuit cu suprafaţa ie 81,6 m.p., nr. cadastral 920116229.01 (f.d.76-77 Vol.I). 3 Prin hotărîrea judecătoriei Ungheni din 07 octombrie 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de Ritter Pavel. S-a admis cererea reconvenţională înaintată de ÎI „Denta Oboroc” şi s-a declarat nul contractul de donaţie a terenului cu nr. cadastral 9201106229, suprafaţa de 0,0655 ha şi a casei de locuit cu nr. cadastral 3201106229.01 situată pe str.Română 88, or. Ungheni încheiat între Ritter Pavel şi Ritter Victor la data de 17 iunie 2010, autentificat de către notarul public Spătaru Oxana cu nr. 5535. S-a încasat de la Ritter Pavel în beneficiul ÎI „Denta Oboroc” cheltuielile de judecată în sumă de 3100 lei (f.d.215- 225 Vol.I).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a concluzionat că motivul invocat de ÎI „Denta Oboroc” în acţiunea reconvenţională este bazat pe suport legal şi probator. Totodată instanţa a menţionat că prin încheierea contractului de donaţie nr. 5535 din 17.06.2010 cu fiul său Ritter Pavel, donatorul Ritter Victor a urmărit evitarea aplicării măsurilor de executare silită asupra bunurilor sale, creînd doar aparenţa săvîrşirii actului în cauză, deoarece actul juridic fictiv are menirea de a crea o aparenţă juridică pentru terţi şi implică o neconcordanţă intenţionată între voinţa reală şi voinţa declarată, iar această neconcordanţă are ca scop înşelarea terţilor. La data de 29 octombrie 2014 Ritter Pavel şi Ritter Victor au declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă iar cererea reconvenţională să fie respinsă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2015 s-a respins apelul declarat de către Ritter Pavel şi Ritter Victor şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 07 octombrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Ritter Pavel şi Ritter Victor au declarat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20.03.2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 07.10.2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral iar acţiunea reconvenţională înaintată de ÎI „Denta Oboroc” să fie scoasă de rol sau să fie respinsă ca fiind neîntemeiat.

4 La data de 18.08.2015 directorul ÎI „Denta Oboroc”, Iu. Oboroc, a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de Ritter Pavel şi Ritter Victor, cu menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată. În motivarea cererii de recurs, recurenţii au reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 5 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Ritter Pavel şi Ritter Victor asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ritter Pavel şi Ritter Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ritter Pavel şi Ritter Victor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ritter Pavel împotriva ÎI ’’Denta Oboroc”, Ritter Victor, executorul judecătoresc Ursu Anatolie, executorul judecătoresc Bamaciuc Gheorghe, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, anularea încheierii privind sechestrarea bunurilor debitorului din 17 iunie 2010, procesul-verbal de sechestru din 29 octombrie 2012, ridicarea sechestrului de pe bunul imobil constituit din casa de locuit şi terenul aferent casei de locuit, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni să înregistreze contractul de donaţie, încasarea prejudiciului material şi moral, şi cererea reconvenţională formulată de ÎI „Denta Oboroc” către Ritter Pavel, intervenienţi accesorii executorul judecătoresc Ursu Anatolie, executorul judecătoresc Bamaciuc Gheorghe, notarul public Spătaru Oxana privind declararea nulităţii contractului de donaţie încheiat între Ritter Pavel şi Ritter Victor.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 6