2ra-936/15 — Încasarea datoriilor

prima instanţă: V. Micu dosarul nr. 2ra-936/15 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, A. Şpac DECIZIE 29 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova, Nadejda Toma Constantin Alerguş, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Roman Gaină reprezentat de către avocatul Angela Istrate, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de construcţie şi reparaţie „Rassvet” societate cu răspundere limitată şi Societăţii cu răspundere limitată „Ilvicons” împotriva lui Roman Gaină cu privire la încasarea datoriilor rezultate din contractele de antrepriză şi a dobânzilor de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Roman Gaină şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 27 octombrie 2010, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 05 septembrie 2006, SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons” a depus o cerere de chemare în judecata împotriva lui Roman Găină cu privire la încasarea datoriilor rezultate din contractele de antrepriză.

În motivarea acţiunii reclamantele au indicat că la 19 noiembrie 2005, între SRL „Rassvet” şi Roman Găină a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 1, în baza căruia SRL „Rassvet”, în calitate de antreprenor, şi-a asumat obligaţiunea să efectueze anumite lucrări de construcţii şi reparaţii la blocul locativ din str.Florilor,34 (adresa nouă - str. Florilor,34/1), mun. Chişinău, iar pârâtul, în calitatea de client, şi-a asumat obligaţiunea să recepţioneze aceste lucrări şi să plătească preţul convenit în contract. Menţionează că din luna noiembrie 2005 până în luna august 2006, pe măsura efectuării lucrărilor, pârâtul parţial a achitat suma de 1016000 lei din retribuţia convenită de contract.

Susţin că din luna noiembrie 2005 până în luna august 2006, SRL „Rassvet” a efectuat integral lucrările comandate de client corespunzător devizului estimativ de cheltuieli şi preţurilor la lucrări contractate în acordurile adiţionale nr.nr. 1, 2 şi 3, anexate la contractul de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005. Afirmă că la 21 august 2006, SRL „Rassvet” a înaintat pârâtului sub semnătură actul cu privire la finisarea faptica a lucrărilor contractate, în care a fost indicat expres şi preţul total al acestor lucrări spre achitare şi tot la aceeaşi dată, l-a înştiinţat pe pârât despre faptul transmiterii lucrărilor efectuate şi bunurilor materiale cât şi responsabilitatea asupra lor, la obiectul şi locul executării contractului de antrepriză de la societate către pârât.

Invocă că în urma tranzacţiilor efectuate între părţi, pârâtul de facto a recepţionat actul cu privire la finisarea faptica a lucrărilor contractate, cât şi lucrările efectuate de societate, însă până în prezent, n-a dat nici o declaraţie în vederea recepţionării acestor lucrări şi nici nu le-a reclamat sub careva aspecte privitor la calitate şi nici nu le-a achitat. Mai invocă că conform contractului de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005, acordului adiţional nr. 2 din 06 aprilie 2006, anexei nr. 1, acordului adiţional nr. 3 din 16 iunie 2006 şi actului din 21 august 2006 cu privire la finisarea lucrărilor contractate, pârâtul are datoria faţă de SRL „Rassvet” pentru lucrările, ce i s-au executat, în sumă de 2778813 lei.

Menţionează că la 26 aprilie 2005, între SRL „Ilvicons” şi Roman Găină a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 002, în baza căruia societatea, în calitate de antreprenor, şi-a asumat obligaţiunea de a efectua din contul său construcţia şi montarea blocului locativ din str. Florilor,34, mun. Chişinău (adresa nouă - str.Florilor,34/1), iar pârâtul, în calitatea de client, şi-a asumat obligaţiunea să recepţioneze aceste lucrări şi să achite preţul convenit în contract. Menţionează că în perioada aprilie 2005 - august 2006, pârâtul parţial a achitat suma de 1216460 lei din retribuţia convenită de contract. Susţin că din luna aprilie 2005 până în luna decembrie 2005, SRL „Ilvicons” a efectuat integral lucrările comandate de client corespunzător devizului estimativ de cheltuieli şi preţurilor la lucrări contractate de părţi.

Afirmă că în luna decembrie 2005, SRL „Ilvicons” a finisat lucrările de construcţie şi montaj prevăzute de contract, după ce a înaintat pârâtului actele cu privire la finisarea faptica a lucrărilor contractate, în care sunt indicate expres şi preţurile acestor lucrări, care au fost înaintate pârâtului spre achitate. Invocă că în baza tranzacţiilor efectuate între părţi, pârâtul a recepţionat actele cu privire la finisarea faptica a lucrărilor contractate, cât şi lucrările efectuate de societate, însă până în prezent, ultimul n-a dat nici o declaraţie în vederea recepţionării acestor lucrări şi nici nu le-a reclamat sub careva aspecte privitor la calitate, dar nici nu le-a achitat.

Mai invocă că conform contractului de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005, anexei preţurilor din 26 aprilie 2006 adiţional la contractul nr. 002 din 26 aprilie 2005, scrisorii de garanţie din 30 iunie 2006, acordului adiţional nr. 1 din 01 septembrie 2005 la contract, acordului adiţional nr. 2 din 27 aprilie 2005 la contract şi actelor cu privire la finisarea faptica a lucrărilor contractate, pârâtul are datorie faţă de SRL „Ilvicons” în sumă de 3650154,18 lei, ce constituie din suma de 614110,50 lei - pentru lucrările efectuate; suma de 556803,18 lei - în mijloace băneşti - penalitatea de întârziere şi suma de 2479240,50 lei, în formă de 2 apartamente la alegerea societăţii.

Insistă că în prezent, pârâtul se eschivează de la onorarea obligaţiilor sale, nu răspunde la telefoanele de contact, nu se găseşte pe adresa indicată în contract şi plus la toate a preluat etapa de finisare în vederea înstrăinării apartamentelor din imobilul construit în baza contractelor de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005 cu SRL „Rassvet” şi nr. 002 din 26 aprilie 2005 cu SRL „Ilvicons”. Afirmă reclamantele că şi-au îndeplinit obligaţiunile sale cu diligenţă şi bună credinţă, fapt ce se confirmă prin construcţia faptică existentă şi actele privind finisarea lucrărilor contractate, iar lipsa răspunsului, lipsa pretenţiilor şi lipsa cărorva referinţe, ca urmare a recepţionării de către pârât a actelor cu privire la finisarea lucrărilor contractate, denotă faptul că prestaţia nu este contestată şi că lucrările executate în baza contractelor de antrepriză sunt recepţionate fără careva rezerve.

Prin urmare, SRL „Rassvet” solicită încasarea de la Roman Gaină a datoriei în sumă de 2778813 lei pentru lucrările efectuate, a taxei de stat în sumă de 83365 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, iar SRL „Ilvicons” solicită încasarea de la Roman Gaină a datoriei în sumă de 3650154,18 lei, a taxei de stat în sumă de 109505 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică.

La 12 martie 2007, SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons” au depus o cerere de modificare a pretenţiilor, astfel, SRL „Rassvet” a solicitat rezilierea contractului de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005, încheiat între societate şi Roman Gaină, repararea prejudiciului material şi încasarea venitului ratat, a taxei de stat şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, menţionând că calculul acestor prejudicii va fi prezentat suplimentar, iar SRL „Ilvicons” a solicitat rezilierea contractului de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005, încheiat între societate şi Roman Gaină şi încasarea venitului ratat, a taxei de stat şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, menţionând că calculul acestor prejudicii va fi prezentat suplimentar.

În susţinerea pretenţiilor sale au indicat că pârâtul nu a permis antreprenorilor să pregătească actele necesare şi să dea blocul locativ în mod legal în exploatare, astfel, pârâtul a reziliat faptic contractele de antrepriză cu antreprenorii, încălcând esenţial prevederile contractelor de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005 şi nr. 1 din 19 noiembrie 2005, având ca scop eschivarea de la îndeplinirea obligaţiunilor contractuale asumate.

Menţionează că încălcările contractului de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005, încheiat între SRL „Rassvet” şi Roman Gaină sunt: pârâtul a încălcat pct. 2.1 al contractului prin faptul că în calitate de client nu a recepţionat de la antreprenor lucrările conform documentaţiei şi actelor normative, nu a permis antreprenorului să finiseze lucrările şi să îndeplinească documentaţia din cartea tehnică a construcţiei, a dat în exploatarea blocul locativ cu toate că conform contractului, recepţia imobilului se află în obligaţiunea antreprenorilor; a încălcat pct. 5.4 al contractului prin faptul că în calitate de client nu a semnat actele privind realizarea lucrărilor de construcţie, nu s-a achitat conform actelor privind realizarea lucrărilor faţă de antreprenor, astfel nefiind achitată retribuţia prevăzută de contractul de antrepriză; a încălcat pct. 5.5 al contractului prin faptul că în calitate de client n-a achitat cheltuielile pentru transport în mărime de 7,5% de la preţul materialelor transportate de antreprenor şi a încălcat pct. 5.8 al contractului prin faptul că în calitate de client n-a achitat penalităţile de întârziere calculate din neachitarea retribuţiei prevăzute de contract.

Susţin că încălcările contractului de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005, încheiat între SRL „Ilvicons” şi Roman Gaină sunt: pârâtul a încălcat pct. 2.1 şi pct. 7.7 ale contractului prin faptul că în calitate de client nu a recepţionat de la antreprenor lucrările conform documentaţiei şi actelor normative (art. 957 alin. (2) din Codul civil), nu a permis antreprenorului să finiseze şi să îndeplinească documentaţia din cartea tehnică a construcţiei şi a dat în exploatarea blocul locativ cu toate că potrivit contractului, recepţia imobilului se află în obligaţiunea societăţilor; a încălcat pct. 5.3 şi pct. 5.6 ale contractului prin faptul că în calitate de client nu a semnat actele privind realizarea lucrărilor de construcţie, n-a achitat antreprenorului retribuţia pentru edificarea blocului locativ potrivit contractului şi n-a achitat antreprenorului retribuţia în mărime de 25% de la suma lucrărilor pentru creditarea construcţiei şi a încălcat pct. 5.10 al contractului prin faptul că n- a achitat penalităţile de întârziere calculate din neachitarea retribuţiei prevăzute de contract.

Afirmă că conform contractelor de antrepriză menţionate, societăţile au creditat investiţiile necesare pentru edificarea blocului locativ. Astfel, bunul imobil a fost construit din propriile surse financiare, propriile materiale de construcţie şi propriile forţe de muncă ale antreprenorilor, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale, actele privind realizarea lucrărilor şi actele de control întocmite de CCCEC.

Cu referire la prevederile art. 947 din Codul civil, invocă că conform contractelor de antrepriză, urma ca antreprenorii la finisarea blocului locativ până la recepţia finală şi, anume, la recepţia de la terminarea lucrărilor să pregătească actele necesare pentru recepţie şi să transmită investiţiile sale sub formă de bloc locativ împreună cu actele de însoţire (facturi fiscale), cât si dreptul de proprietate asupra bunului imobil clientului Roman Găină, iar ultimul trebuia să recepţioneze blocul locativ prin intermediul actelor de rigoare şi să achite retribuţia prevăzută de contracte, ca ulterior să devină proprietar al blocului locativ.

Însă, pârâtul, încălcând esenţial prevederile contractelor de antrepriză, a sustras pe ascuns de la antreprenori cartea tehnică a construcţiei, a comunicat informaţie falsă organelor abilitate de stat precum că el este investitorul şi proprietarul bunurilor materiale folosite la edificarea blocului locative, a dat în exploatare blocul locativ pe numele său fără înştiinţarea antreprenorilor şi nu a achitat retribuţia prevăzută de contractele de antrepriză. Mai invocă că de către pârât a fost admisă încălcarea prevederilor art. 735 din Codul civil prin neexecutarea obligaţiunilor esenţiale prevăzute de contractele de antrepriză.

SRL „Rassvet” susţine că prin faptul că pârâtul n-a respectat obligaţiunile contractuale şi, anume, n-a achitat la locul şi în modul convenit retribuţia contractuală potrivit pct. pct. 5.3; 5,5; 5,8; 5,11 ale contractului de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005, ultimul a prejudiciat material antreprenorul sub formă de sancţiuni, care sunt calculate şi aplicate societăţii de către inspectoratul fiscal de stat pentru neachitarea plăţilor obligatorii ce rezultă din prezentarea în dările de seamă faţă de IFS a actelor privind realizarea lucrărilor faptice la blocul locativ din str. Florilor,34/1, mun. Chişinău.

Menţionează că pârâtul a încălcat prevederile contractului şi s-a înregistrat ca proprietar al blocului locativ şi a apartamentelor după el fără recepţionarea blocului locativ de la antreprenori şi fără achitarea costului bunului imobil faţă de societăţi, astfel, i-a lipsit de posibilitatea de a dispune şi de a beneficia de investiţiile folosite la edificarea blocului locativ şi de venitul ratat, care putea fi posibil în condiţiile unui comportament normal din partea pârâtului în realizarea contractelor de antrepriză.

Susţin că calculul prejudiciului material sub formă de venit ratat al SRL „Rassvet” este întocmit în baza posibilităţilor de plată pentru lucrările efectuate conform contractului de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005. Afirmă că calculul prejudiciului material sub formă de venit ratat al SRL „Ilvicons” este întocmit în baza posibilităţilor de plată pentru lucrările efectuate potrivit contractului de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005. La 12 aprilie 2007, SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons” au depus o cerere de modificare a acţiunii, solicitând înlăturarea impedimentelor în vederea folosirii blocului locativ din str. Florilor,34/1, mun. Chişinău prin evacuarea pârâtului Roman Găină din blocul de locuit din str. Florilor,34/1, mun.

Chişinău, cât şi a pazei puse de ultimul şi revendicarea blocului de locuit din str. Florilor,34/1, mun.Chişinău din posesia ilegală a lui Roman Găină în folosul şi posesia societăţilor.

La 04 iunie 2008, SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons” au depus o cerere de chemare în judecată modificată şi concretizată, prin care SRL „Rassvet” a solicitat încasarea de la Roman Gaină a datoriei de bază pentru lucrările de construcţie în sumă de 2993090 lei, a penalităţii de întârziere conform contractului calculate pentru 6 luni în sumă de 721636,20 lei, a despăgubirilor întru repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală – 392677,30 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 55576,26 lei şi a taxei de stat în sumă de 83365 lei, iar SRL „Ilvicons” a solicitat încasarea de la Roman Gaină a datoriei de bază pentru lucrările de construcţie în sumă de 3093351 lei, a penalităţii de întârziere conform contractului calculate pentru 6 luni – 775765,80 lei, a despăgubirilor întru repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală – 306907,06 lei şi a taxei de stat în sumă de 109505 lei.

În susţinerea cerinţelor sale SRL „Rassvet” a indicat că la 19 noiembrie 2005, între societate şi Roman Găină a fost încheiat contractul de antrepriză, în baza cărui societatea, în calitate de antreprenor, a efectuat lucrări de construcţie şi tencuială a blocului locativ din str. Florilor,34/1, mun. Chişinău, din propriile surse financiare, propriile materiale de construcţie şi propriile forţe de muncă. Valoarea totală a lucrărilor plus materialele de construcţie constituie 4009090 lei, din care: actul cu privire la efectuarea faptică a lucrărilor din 21 august 2006 - 3794813 lei; materiale de construcţie la actul din 21 august 2006 - 154094 lei; actul cu privire la efectuarea faptică a lucrărilor din 28 decembrie 2006 - 38532 lei; materiale de construcţie la actul din 28 decembrie 2006 - 21651 lei.

Menţionează că suma achitată de pârât în perioada aprilie 2005 - august 2006, constituie 1016000 lei, astfel, suma datoriei restante fiind de 2993090 lei. Consideră că pârâtul a încălcat prevederile art. 946 şi art. 947 din Codul civil şi, în special, pct. 5.4 al contractului de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005, în care se indică expres că pârâtul se va achita cu antreprenorul conform actului de efectuare faptică a lucrărilor de construcţie.

Susţine că faptul efectuării lucrărilor de către SRL „Rassvet” şi recepţionării de către pârât se probează prin înscrierile în cartea tehnică a construcţiei, prin actul cu privire la efectuarea lucrărilor faptice de construcţie recepţionat şi semnat de Roman Găină, precum şi prin procesul-verbal de recepţie finală a construcţiei nr. 536 - L din 21 iunie 2006. Afirmă că motivul încasării penalităţii de întârziere (art. 624 Cod civil) constă în repararea prejudiciului evaluat anticipat de părţile contractante în caz de neexecutare a obligaţiei în termenii stabiliţi de contract.

În privinţa despăgubirii, în partea neacoperită prin clauza penală, societatea a invocat prevederile art. 626 alin. (2) şi art. 619 alin (1) din Codul civil şi punctul 5.4 al contractului de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005, susţinând că dobânda de întârziere calculată pentru perioada de 2 ani, adică prejudiciul cauzat, depăşeşte suma penalităţilor de întârziere cu suma de 392677,30 lei, astfel, se cere plata despăgubirilor în acoperirea pagubei pricinuite prin folosirea de către pârât a surselor financiare ale societăţilor pe perioada întârzierii achitării, care se calculează conform art. 619 şi art. 626 din Codul civil. SRL „Ilvicons” a invocat că datoria în sumă de 3093350 lei s-a format ca rezultat al neexecutării contractului de antrepriză încheiat la 26 aprilie 2005 cu Roman Gaină, ca urmare a căruia societatea, în calitate de antreprenor general, a efectuat lucrările de construcţie şi montare la blocul locativ din str. Florilor,34/1, mun.

Chişinău, din propriile surse financiare, propriile materiale de construcţie şi propriile forţe de muncă. Astfel, valoarea totală a lucrărilor plus materialele de construcţie, constituie 4309811 lei. Menţionează că suma achitată de Roman Gaină în perioada aprilie 2005 - august 2006 constituie – 1216460 lei, respectiv suma datoriei este 3093351 lei. Consideră că pârâtul a încălcat prevederile art. 946 şi art. 947 din Codul civil şi, în special, punctul 5.3 al contractului de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005, în care se indică expres că Roman Găină, la finisarea lucrărilor de construcţie şi montarea blocului locativ, va achita integral antreprenorului costul tuturor lucrărilor efectuate.

Faptul că lucrările au fost efectuate de către societate şi recepţionate de pârât se probează prin înscrierile în cartea tehnică a construcţiei din luna decembrie 2005 cu privire la finisarea lucrărilor de montare a construcţiei în cauză, prin actele cu privire la efectuarea faptică a lucrărilor din 14 aprilie 2006 şi 21 aprilie 2006 semnate de Roman Găină, precum şi prin procesul-verbal de recepţie finală a construcţiei nr. 536 - L din 21 iunie 2006. Penalităţile de întârziere contractuale calculate pentru 6 luni în sumă de 775765,80 lei le întemeiază pe pct. 5.10 al contractului de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005 şi pe art. 624 din Codul civil, susţinând că motivul încasării penalităţii de întârziere constă în repararea prejudiciului evaluat anticipat de părţile contractante în caz de neexecutare a obligaţiei în termenii stabiliţi de contract.

În privinţa despăgubirii, în partea neacoperită prin clauza penală, societatea indică prevederile art. 626 alin. (2) şi art. 619 alin (1) din Codul civil şi punctul 5.3 al contractului de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005, invocând că dobânda de întârziere calculată pentru perioada de 2 ani, adică prejudiciul cauzat depăşeşte suma penalităţilor de întârziere cu suma de 306907,06 lei, astfel, se cere plata despăgubirilor în acoperirea pagubei pricinuite prin folosirea de către pârât a surselor financiare ale societăţilor pe perioada întârzierii achitării, care se calculează conform art. 619 şi art. 626 din Codul civil, pentru perioada de întârziere 21 iunie 2006 (data recepţiei finale) - până în prezent.

Reclamantele insistă că şi-au îndeplinit obligaţiunile sale aşa cum prevede legislaţia în vigoare, cu diligentă şi bună credinţă, ce se confirmă prin construcţia faptică existentă şi prin procesul-verbal de recepţie finală nr. 536 - L din 21 iunie 2006, pe când pârâtul până în prezent n-a achitat societăţilor valoarea totală a retribuţiei convenite pentru lucrările efectuate în baza contractelor de antrepriză.

La 29 aprilie 2010, SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons” au depus o cerere de concretizare a cerinţelor (f. d. 146 vol. IV), astfel, SRL „Rassvet” a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei pentru lucrările de construcţie plus materiale în sumă de 2993090 lei, a dobânzii de întârziere pentru 03 ani şi 10 luni în sumă de 1971149,20 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 55576,26 lei şi a taxei de stat în sumă de 83365 lei, iar SRL „Ilvicons” a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei pentru lucrările de construcţie plus materiale în sumă de 3093351 lei, a dobânzii de întârziere pentru 03 ani şi 10 luni în mărime de 2037572,80 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică conform contractului în sumă de 55576,26 lei şi a taxei de stat în sumă de 109505 lei.

Ulterior, în cadrul dezbaterilor judiciare, SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons” şi-au concretizat pretenţiilor, solicitând SRL „Rassvet” încasarea din contul pârâtului a datoriei pentru lucrările de antrepriză şi materialele de construcţie în sumă de 2896619 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 1828586,90 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 55576,26 lei şi a taxei de stat în sumă de 83365 lei, iar SRL „Ilvicons” a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei pentru lucrările de antrepriză şi materialele de construcţie în sumă de 3093351 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 1952780,80 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 55576,26 lei şi a taxei de stat în sumă de 109505 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 octombrie 2010 acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasat de la Roman Gaină în beneficiul SRL „Rassvet” datoria în sumă de 2896619 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1828586,90 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 138945 lei. A fost încasat de la Roman Gaină în beneficiul SRL „Ilvicons” datoria în sumă de 3093351 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1952780,80 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 109505 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată taxa de stat de la Roman Gaină în mărime de 100270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 septembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Roman Gaină şi menţinută hotărârea primei instanţe.

A fost dispusă încasarea de la Roman Gaină a dobânzilor de întârziere apărute în perioada de după pronunţarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 octombrie 2010 şi până la pronunţarea deciziei instanţei de apel: în beneficiul SRL „Rassvet” în sumă de 612190,04 lei şi în beneficiul SRL „Ilvicons” în sumă de 654089,92 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2013 a fost admis recursul declarat de către Roman Gaină, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, de un alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Roman Gaină şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 16 februarie 2015 şi 06 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Roman Gaină reprezentat de către avocatul Angela Istrate a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acţiunii. Recurentul Roman Gaină reprezentat de către avocatul Angela Istrate, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate şi ilegale. Menţionează că instanţele judecătoreşti au încălcat prevederile art. 38 alin.(1) CPC, care statuiază că acţiunea se intentează în instanţa de la domiciliul sau de la locul de aflare a pârâtului, iar art. 385 alin. (2) CPC prevede că nerespectarea regulilor cu referire la competenţa constituie o eroare judiciară care nu poate fi corectată în instanţa de apel şi în acest caz, cauza urmează a fi trimisă la o nouă examinare în primă instanţă conform competenţei.

Reţine că domiciliul recurentului se afla în sectorul Centru mun. Chişinău, bd.Negruzzi,6, apartamentul nr. 42, respectiv, instanţa competentă este Judecătoria Centru mun. Chişinău, pe când acţiunea a fost înaintată la Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău. Susţine că instanţele judecătoreşti au dat o motivare arbitrară soluţiei adoptate, contrar prevederilor art. art. 239 şi 241 alin. (5) CPC. Afirmă că instanţele judecătoreşti au trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, iar instanţa de apel s-a referit în general la unele constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Invocă că la materialele cauzei nu există în original contractele de antrepriză, acordurile adiţionale la acestea, anexele cu estimări, actele de executare a lucrărilor de antrepriză, dispoziţiile de plată, ordinele de încasare, facturile fiscale eliberate lui spre plată sau cel puţin contul de plată, conform căruia intimatele şi-ar justifica înaintarea cerinţelor de plată a obligaţiilor contractuale. Mai invocă că instanţa de apel, deşi, constată semnarea de către recurent a contractului de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005, a omis să se pronunţe asupra clauzei contractuale ce ţine de termenul contractului. Susţine că conform pct. 3. 1 din contractul de antrepriză enunţat, termenele de executare a lucrărilor nu sunt determinate, iar caracterul nedeterminat al termenului de executare impune creditorul la înaintarea cererii de plată faţă de debitor, fapt omis de către SRL „Rassvet”.

Afirmă că nici în prima instanţă şi nici în instanţa de apel nu au fost administrate probe pertinente privind înaintarea cererilor de plată. Menţionează că conform contractului de antrepriză nr. 002 din 26 aprilie 2005 şi, anume, pct. 3.1, termenul contractului este de 240 zile de la momentul semnării acestui contract. Astfel, termenul contractului a devenit scadent la 13 decembrie 2005. Invocă că în termenul indicat, SRL „Ilvicons” nu a predat lucrarea conform modului stabilit în contract şi, prin urmare, nu este clară soluţia dată de către instanţele judecătoreşti privitor la momentul apariţiei obligaţiei, precum şi temeiul executării acesteia. Mai invocă că instanţa de apel a concluzionat precum că recurentul, în cadrul examinării cauzei, nu a probat faptul transmiterii materialelor pentru realizarea lucrărilor şi nici nu a dovedit că în valoarea lucrărilor efectuate au fost incluse materialele procurate de către acesta.

Consideră că această concluzie este eronată şi nefondată, deoarece demersul privind anexarea la materialele dosarului a probelor enunţate a fost respins de către însăşi instanţa de apel, prin care fapt s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece s-a limitat dreptul recurentului de a-şi apăra poziţia, astfel, fiind defavorizat în coraport cu cealaltă parte. Insistă că conform actului de revizie economico-financiară, întocmit de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, la care face trimitere instanţa de judecată, materialele de construcţie în valoare de 8299918 lei au fost procurate de către beneficiarul Roman Gaină. Reţine că conform concluziei date, precum şi concluziilor expertizelor, cît şi din alte probe rezultă că recurentul a efectuat în beneficiul SRL „Rassvet” o supraplată, valoarea căreia constituie 772950 lei.

Susţine că nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu au supus unei cercetări circumstanţele de fapt care au generat apariţia litigiului în speţă, în raport cu clauzele contractuale stabilite de părţile contractante. Menţionează că atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, recurentul a insistat asupra admiterii încălcărilor de către intimate la întocmirea devizului de lucrări, prin majorarea nejustificată a costului lucrărilor, motiv care a şi constituit temei de refuz în achitarea integrală a sumei, conform actelor de executare a lucrărilor întocmite de către antreprenori.

Afirmă că instanţele judecătoreşti au lăsat fără o analiză şi apreciere corespunzătoare acordul adiţional nr. 2 din 06 aprilie 2006 la contractul de antrepriză nr. 1 din 19 noiembrie 2005, unde în pct. 8 a fost indicat că pregătirea soluţiei de ciment este la preţul de 120 lei/m3, iar în celălalt acord, aceeaşi lucrare este estimată la preţul de 80 lei/m3, însă acest fapt nu a fost supus verificării. Invocă că instanţele judecătoreşti, deşi, au dispus ordonarea expertizelor, au apreciat arbitrar concluziile din rapoartele de expertiză nr. 303 din 12 februarie 2010, nr. 2242 din 17 octombrie 2011 şi nr. 181 din 25 ianuarie 2012. Mai invocă că prin rapoartele de expertiză menţionate au fost constatate încălcări la întocmirea devizului de cheltuieli, precum şi a fost constatat că a fost majorat nejustificat costul acestora, fără a fi elaborat calculul cu indicarea componenţei lucrărilor.

Menţionează că soluţionând litigiul, instanţele judecătoreşti au aplicat norme de drept care se referă la dispoziţii generale privind obligaţiile, precum şi dispoziţii cu privire la contract şi la conţinutul contractului. În speţă, însă, raporturile juridice dintre părţi urmează a fi soluţionate conform prevederilor capitolului XI (secţiunea 1 şi 2) din Codul civil, fiind unele ce reiese din contract de antrepriză. Susţine că instanţele judecătoreşti greşit au interpretat prevederile art. 619 din Codul civil, deoarece punerea în întârziere nu a fost justificată de către intimate. De asemenea, instanţele judecătoreşti greşit au interpretat şi prevederile art.949 alin. (1) din Codul civil, care statuiază că în cazul necesităţii depăşirii esenţiale a devizului, antreprenorul este obligat să informeze imediat clientul despre acest fapt.

Nerespectarea unei astfel de obligaţii acordă clientului dreptul de a cere rezilierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat sau eliberarea lui de obligaţia acoperirii cheltuielilor ce depăşesc devizul convenit.. Afirmă că actul privind executarea lucrărilor de construcţie prezentat de către SRL „Rassvet” în sumă de 3794813 lei contravine cerinţelor legislaţiei în vigoare, costul real constituind 538931 lei. Invocă că conform concluziilor expertului, SRL „Ilvicons”, de asemenea, nejustificat a majorat costul lucrărilor efectuate la construcţia blocului locativ din str. Florilor,34/1, mun. Chişinău în volum total, inclusiv mansardei şi a parapetului în nivelul etajului şase cu 656241 lei.

Cu referire la cele indicate şi la art. 617 alin. (5) din Codul civil, mai invocă că debitorul nu este în întârziere atâta timp cât prestaţia nu a avut loc din cauza unor împrejurări neimputabile debitorului. Mai invocă că instanţele judecătoreşti urmau să scoată cererea de chemare în judecată de pe rol, deoarece intimatele nu au înaintat careva cereri de soluţionare prealabilă a litigiului, pe cînd conform art. 259 din Codul civil, procedura prealabilă de soluţionare a litigiilor este una obligatorie pentru obligaţiile de antrepriză. Prin referinţa depusă la 27 aprilie 2015 SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons” au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 29 aprilie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţă de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Roman Găină, SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons”, în urma concretizării cerinţelor sale SRL „Rassvet” a solicitat încasarea din contul lui Roman Găină a datoriei pentru lucrările de construcţie şi materiale în sumă de 2993090 lei, dobânzii de întârziere pentru 3 ani şi 10 luni în mărime de 1971149,20 lei, cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 55576,26 lei şi pentru taxa de stat în sumă de 83365 lei, iar SRL „Ilvicons” a solicitat încasarea din contul lui Roman Găină în beneficiul său a datoriei pentru lucrările de construcţie şi materiale în sumă de 3093351 lei, dobânzii de întârziere pentru 3 ani şi 10 luni în mărime de 2037572,80 lei, cheltuielilor pentru asistenţă juridică conform contractului în sumă de 55576,26 lei şi pentru taxa de stat în sumă de 109505 lei.

Fiind investită cu judecarea acţiunii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasând de la Roman Găină în beneficiul SRL „Rassvet” datoria în sumă de 2896619 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1828586,90 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 138945 lei, de asemenea încasând de la Roman Găină în beneficiul SRL „Ilvicons” datoria în sumă de 3093351 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1 952780,80 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 109505 lei, iar în rest respingând acţiunea. Totodată prima instanţă a dispus încasarea din contul lui Roman Găină taxa de stat în mărime de 100270 lei.

În susţinerea acestei concluzii prima instanţă a reţinut că după executarea lucrărilor de antrepriză, în baza contractelor de antrepriză încheiat cu Roman Găină, antreprenorii SRL „Rassvet” şi SRL „Ilvicons” au întocmit actele de executarea a lucrărilor de antrepriză în corespundere cu prevederile documentaţiei de proiect şi potrivit preţurilor convenite prin aceste contracte, care au fost prezentate lui Roman Găină pentru verificare şi recepţionare, pe când ultimul, deşi a recepţionat de la antreprenori lucrările şi construcţia în întregime, a refuzat că semneze actele prezentate de antreprenori cu privire la executarea lucrărilor.

La fel, cu referire la prevederile art. 572 alin. (2) Cod civil şi art. 966 alin. (1) Cod civil, prima instanţă a conchis că conform contractelor de antrepriză Roman Găina urma să achite retribuţia conform anexelor la contract, în care s-a convenit asupra preţurilor şi denumirea lucrărilor care urmau a fi efectuate potrivit documentaţiei de proiect, însă Roman Găină a achitat societăţilor doar parţial costul lucrărilor de antrepriză executate, astfel înregistrând datorii pentru efectuarea acestor lucrări, pe care trebuie să le achite. Drept urmare, au fost respinse argumentele lui Roman Găină care a susţinut că preţurile indicate în actele de efectuare a lucrărilor la etajele 4, 5, 6 sunt neîntemeiate şi neprobate.

Judecând apelul declarat de către Roman Găină, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii acestuia ca neîntemeiat şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că instanţa a elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi a aplicat corect normele de drept material şi procedural. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din raportul juridic creat în speţă, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în general la unele constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile stabilite de lege.

În acest context instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţa de apel la rejudecarea apelului nu a ţinut cont de indicaţiile instanţei de recurs expuse în decizia de trimitere spre rejudecare a pricinii din 02 mai 2013 şi anume, respingînd ca probe concluziile experţilor s-a limitat de a argumenta decizia doar din punct de vedere a antreprenorilor, fără a ţine cont de faptul că raportul juridic apărut e posibil a fi soluţionat corect şi legal doar pe fonul unor concluzii a experţilor- specialişti în domeniul construcţiei, care este specific cazului dat, care după cum incontestabil se constată, cer cunoştinţe speciale şi pot fi elucidate doar prin posedarea acestora în acest domeniu şi care pot fi constatate în urma efectuării unei expertize ordonate in acest sens.

Însă, instanţa de apel rejudecînd apelul nu a ţinut cont de explicaţiile părţilor şi nu a numit o nouă expertiză a concluzionat că nu e necesară numirea unei expertize în comisie, încăcîndu-i astfel recurentului dreptul la un proces echitabil. Iar, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a remite pricina spre rejudecare în instanţa de apel. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Roman Gaină reprezentat de către avocatul Angela Istrate.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de construcţie şi reparaţie „Rassvet” societate cu răspundere limitată şi Societăţii cu răspundere limitată „Ilvicons” împotriva lui Roman Gaină cu privire la încasarea datoriilor rezultate din contractele de antrepriză şi a dobânzilor de întârziere, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Svetlana Filincova Nadejda Toma Constantin Alerguş Ion Corolevschi