3ra-1055/15 — Anularea deciziei

Dosarul nr. 3ra-1055/15 Prima instanță: judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud.V.Efros) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.V.Pruteanu, A.Gavriliță, L.Popova) ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Consiliul mun.Chișinău împotriva deciziei din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat(OTC) împotriva Consiliului mun.Chișinău, intervenient accesoriu ÎI”Oxana Botnari” privind anularea deciziei nr.9/51 din 02.12.2013 a Consiliului mun.Chișinău c o n s t a t ă : La data de 24.02.2014 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat(OTC) a depus în instanța de judecată cerere împotriva Consiliului mun.Chișinău, intervenient accesoriu ÎI”Oxana Botnari” privind anularea deciziei nr.9/51 din 02.12.2013 a Consiliului mun.Chișinău.

În motivarea acțiunii s-a indicat că Consiliul municipal Chişinău prin decizia nr. 9/51-21 din 02 decembrie 2013 a transmis în locaţiune, pe un termen de trei ani, fară drept de privatizare, ÎI. „Oxana Bondari”, încăperea nr.17 cu suprafaţa de 139,1 metri pătrați din incinta Liceului Teoretic „Alecu Russo” din str. Alecu Russo 10, lit.B. Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în conformitate cu art.64 al Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, a efectuat controlul sub aspectul legal al deciziei menţionate şi consideră că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 68 din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006, prin notificarea nr. 1304OТ4-46 din 13.01.2014, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chişinău anularea deciziei nr.9/51-21 din 02.12.2013, ca fiind emisă contrar legislaţiei.

Prin răspunsul nr.06-04/76-91 din 21.01.2014, parvenit în adresa Oficiului Teritorial Chişinău la 23.01.2014, Direcţia generală economie, reforme şi relaţii 1 patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău a informat despre iniţierea procedurii de perfectare a proiectului de decizie cu privire la examinarea notificării Oficiului, care va fi înaintat spre examinare la una din şedinţele ordinare a Consiliului municipal Chişinău, fapt care, în conformitate cu prevederilor art.68 alin., alin.(2),(3) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, a determinat înaintarea acţiunii în instanţa de judecată.

Totodată, reclamantul menţionează că la adoptarea deciziei contestate, Consiliul municipal Chişinău a ignorat prevederile art.77 alin.3 şi 5 al Legii nr. 436- XVI din 28.12.2006 privind administraţia publică locală care prevede că bunurile domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii. Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietatea unităţii administrativ teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege. Astfel, consideră reclamantul că procedura licitației dreptului de locaţiune urma a fi petrecută în conformitate cu Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.136 din 10.02.2009, care stabileşte că organizarea şi desfăşurarea licitaţiei este condiţionată de prioritatea preţului maxim propus.

Or, organizarea licitaţiei, presupunea liberul acces şi egalitatea tuturor doritorilor de a obţine dreptul la locaţiune a bunului imobil din incinta Liceului Teoretic „Alecu Russo” din str. Alecu Russo 10, mun.Chișinău. A mai indicat reclamantul că la adoptarea deciziei menţionate, Consiliul municipal Chişinău urma să ţină cont şi de prevederile punctului 3.1. din Regulamentul gestionării clădirilor, construcţiilor şi încăperilor cu altă destinaţie, decît cea locativă-proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.4/11 din 26.09.2003, care stabileşte că încăperile sunt acordate în locaţiune prin intermediul licitaţiilor pentru obţinerea dreptului de închiriere a încăperilor cu statut nelocuibil sau pe baza principiilor generale.

Tot aici, invocă punctul 4.3. din Regulamentul licitaţiilor pentru obţinerea dreptului de locaţiune a încăperilor aflate în gestiunea Consiliului municipal Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.6/25 din 18.02.2004, potrivit căruia, atunci cînd un set oarecare se expune de două ori la licitaţie și nu se vinde, el poate fi propus pentru vînzare în cadrul negocierilor directe sau dat în locaţiune pe baza principiilor generale stabilite prin Regulamentul aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.4/11 din 26.09.2003.

De altfel, mai menţionează reclamantul că conform prevederilor punctului 23 din Hotărîrea Guvernului nr.483 din 29 martie 2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, autoritatea abilitată poate accepta darea bunurilor neutilizate în locaţiune prin negocieri directe, atunci cînd închirierea lor nu a fost solicitată la o licitaţie, cînd cheltuielile de organizare a licitaţiilor nu sînt justificate, adică nu sînt acoperite de chiria pe 6 luni.

Prin urmare, reclamantul consideră că Consiliul municipal Chişinău la adoptarea actului administrativ contestat a ignorat prevederile art.9 alin.(2) din 2 Legea nr. 317 din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, care stipulează că actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă, întocmai prevederilor constituţionale, legilor, precum şi hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului. Totodată, reclamantul a indicat că la data de 03 martie 2014, în baza deciziei nr. 9/51-21 din 02 decembrie 2013, Consiliul municipal Chişinău a încheiat cu Î.I. „Oxana Bondari” contractul de locaţiune nr. 5/14/002, invocînd prevederile art.666 alin.(2) Cod civil, conform căruia contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic.

Mai indică în argumentarea pretențiilor sale că potrivit art. 220 alin.(l) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule, dacă legea nu prevede altfel. Reiterează reclamantul că prin adoptarea deciziei nr. 9/51-21 din 02 decembrie 2013, Consiliul municipal Chişinău a încălcat prevederile art.77 alin.(5) al Legii nr.436 din 28 decembrie 2006, care stabileşte că darea în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrative teritoriale se face prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, iar anularea actului iniţial (decizia Consiliului municipal Chişinău) atrage după sine şi anularea actului juridic încheiat ulterior (contractul de locaţiune).

Tot în acest sens, reclamantul mai invocă prevederile art.219 alin.(2) Cod civil conform căruia fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire este obligată să plătească contravaloarea prestaţie. Prin hotărîrea din data de 05.11.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău cererea Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat a fost admisă, a fost anulată decizia nr.9/51-21 din 02.12.2013 a Consiliului municipal Chișinău și a fost anulat contractul de locațiune nr.5/14002 din 03.03.2014 încheiat între Consiliul municipal Chișinău și ÎI”Oxana Botnari”. Prin decizia din data de 22.04.2015 a Curții de Apel Chișinău apelul depus de Consiliul municipal Chișinău a fost respins și a fost menținută hotărîrea din data de 05.11.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău.

La data de 16.06.2015 Consiliul municipal Chișinău a depus recurs împotriva deciziei din data de 22.04.2015 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că instanțele inferioare nu au luat în considerație că bunul, obiect al contractului de locațiune, este proprietate a autorității publice și că în temeiul art.9, alin., alin.(1), (2), lit.h) al Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr.121-XVI din 04.05.2005, împuternicirile de proprietar al patrimoniului unității teritorial administrative sunt exercitate de consiliul local în numele unității administrativ teritoriale. Iar, în domeniul administrării publice, de competența autorității administrației publice locale este deciderea asupra dării în locațiune/arendă sau comodat a încăperilor, terenurilor și a altor bunuri proprietate a unității teritorial-administrative.

3 A mai indicat că normele legale stabilesc darea în locațiune a bunurilor proprietate a unității teritorial administrative la licitație, dar legea stabilește și excepții în care se încadrează cauza în speță și care este posibil conform pct. 3.1.1. al Regulamentului gestionării clădirilor, construcțiilor și încăperilor cu altă destinație decît cea locativ – proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.4/11 din 26.09.2003, care stabilește că la licitație pentru arendă sunt expuse acele încăperi care sunt solicitate de două sau mai multe persoane. Afirmă reclamantul că în cazul dat a fost depusă o singură cerere - a ÎI”Oxana Botnari” la data de 01.02.2011. Invocă recurentul că acordarea în locațiune a încăperilor poate fi efectuată, conform Regulamentului invocat, la licitație sau prin negocieri directe.

La fel s-a referit recurentul la prevederile art.14, alin.(2), lit.c), 19, alin.(4) al Legii privind administrația publică locală și a invocat că acțiunile Consiliului municipal Chișinău la emiterea actelor contestate au fost legale. Concluzionează recurentul că prin decizia recurată instanța de apel a limitat dreptul său de a determina liber voința și procedura emiterii actului administrativ și cu cine să încheie un contract, astfel fiind substituite atribuțiile de bază ale Consiliului municipal Chișinău. A mai reiterat recurentul că decizia instanței de apel vine în contradicție cu circumstanțele de fapt și drept ale cauzei. La data de 02.07.2015 intimatul a depus referință la cererea de recurs.

Conform art.434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia recurată la data de 22.04.2015, care a fost expediată recurentului, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere.(f.d.37). Recurentul a depus cerere de recurs la data de 16.06.2015. Astfel, instanța de recurs va lua în calcul data de 22.04.2015 ca dată cînd i s-a adus la cunoștință recurentului decizia motivată și va considera recursul depus în termen. Examinând temeiurile recursului declarat, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în 4 temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurenții privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Consiliul mun.Chișinău împotriva deciziei din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipiului Chișinău împotriva deciziei din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală 5