2rac-186/15 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2rac-186/15 prima instanță N. Costin instanţa de apel A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 22 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Veronica-R”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Veronica-R” împotriva Direcţiei Medicale a Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Finanţelor cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Veronica-R” şi menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 29 octombrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 20 februarie 2014, SRL „Veronica-R” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Medicale a Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 10 mai 2012 între SRL „”Veronica-M”, în calitate de antreprenor şi Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul nr. 13/12 pentru achiziţionarea lucrărilor de valorificare mică. Menţionează că conform punctului 1 al contractului dat antreprenorul şi-a asumat obligaţia să execute lucrările de reparaţie curentă a cabinetelor nr. 211, 212, 213 a Policlinicii MAI, stipulate de pct. 3 al contractului menţionat, iar beneficiarul de a recepţiona şi a achita pentru lucrările executate, iar conform pct. 4 suma contractului menţionat constituie 17350,76 lei. Mai indică că în baza contractului de către SRL „Veronica-R” a fost executat volumul de lucrări stipulate în deviz, fapt care confirmă de procesul-verbal de 1 recepţie a lucrărilor executate în mărime de 17350,76 lei, care a fost semnat de către pîrît, iar suma achitată.

Menţionează că în cadrul executării contractului nr. 1/12 din 10 mai 2012 au fost executate la necesitate, la propunerea şi cererea Direcţiei Medicale mai multe lucrări adăugătoare care nu au fost prevăzute în devizul de bază, car care au fost imprevizibile la momentul încheierii contractului menţionat, astfel de către SRL „Veronica –R”au fost executate lucrări adăugătoare în mărime de 19652 lei. De asemenea a mai indicat că volumul lucrărilor neprevăzute şi faptul executării lor se conformă şi prin actul pentru lucrările neprevăzute la montarea reţelelor de apeduct şi canalizare a birourilor 212, 211 şi 215 a Policlinicii MAI care a fost semnat de ambele părţi a contractului.

La fel menţionează că faptul lucrărilor date şi costul lor de către pârâți nu sunt contestate, însă la solicitările verbale de a achita costul lucrărilor Direcţiei medicale a MAI motivează prin faptul că nu poate achita suma de 19652 lei, deoarece trebuie de întocmit un proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi nu ţine de competenţa lor semnarea lui, iar conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi persoanele responsabili a Ministerului Afacerilor Interne neîntemeiat refuze să semneze acest proces-verbal. Solicită SRL „Veronica-R” încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova a datoriei în sumă de 19652 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 29 octombrie 2014 acţiunea SRL „Veronica-R” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de SRL „Veronica-R” şi menținută hotărârea primei instanţe. La 09 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege SRL „Veronica-R” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, deoarece instanţele la examinarea litigiului au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material şi normele de drept procedural, nu au aplicat o lege care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea.

Instanţa de apel greşit a concluzionat că antreprenorul nu a informat beneficiarul despre depăşirea esenţială a devizului de cheltuieli, deoarece în realitate antreprenorul SRL „Veronica-R” a informat beneficiarul Direcţia medicală a MAI de nenumărate ori despre necesitatea executării mai multor lucrări suplimentare, care nu au fost incluse de către părţi în devizul de bază, dar care au fost imprevizibile la momentul încheierii contractului nr. 13/12 pentru achiziţionarea lucrărilor de valoare mică din 10 mai 2012. Astfel în cadrul 2 executării contractului menţionat încheiat între SRL „Veronica-R” şi Direcţia medicală a MAI la insistenţa şi cererea Direcţiei medicale a MAI de către SRL „Veronica-R” au fost executate lucrări adăugătoare în mărime de 19562 lei.

Volumul şi costul lucrărilor neprevăzute şi faptul executării lor se confirmă prin actele administrate, semnate de către ambele părţi. Executarea tuturor lucrărilor prevăzute de către părţi în contract nu era posibilă fără executarea lucrărilor ascunse. În adresa pârâtului au fost expediate multiple cereri prin care a solicitat achitarea datoriei pentru lucrările adăugătoare efectuate, însă până în prezent aceste cereri au rămas fără examinare. De asemenea, consideră că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, fiind ignorate prevederile art. 933 alin. (1), art. 512 alin. (1) şi art. 602 alin. (1)-(3) Codul civil.

Decizia contestată urmează a fi casată şi din motivul că instanţa de apel a dat o apreciere greşită şi contradictorie materialelor cauzei concluzionând că procesul- verbal pentru lucrările prevăzute la montarea reţelelor de apeduct şi canalizare a birourilor 212, 211 şi 215 a Policlinicii MAI a fost semnat de persoane care nu aveau drept de semnătură. Consideră eronată şi concluziile instanţei de fond şi de apel referitor la faptul că achitarea pretinselor lucrări suplimentare este imposibilă din motivul că procesul verbal este semnat de 3 medici şi nu de ingineri calificaţi, deoarece toate aceste persoane sunt cu funcţii de răspundere şi administrare în cadrul Direcţiei medicale a MAI. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Veronica-R” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Veronica-R” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Veronica-R” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Corolevschi 4