2rac-507/18 — obligarea executarii obligatiilor

Dosarul nr.2rac-507/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Țurcan, L. Pruteanu, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

12 decembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Veronica-R”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Veronica-R” împotriva Serviciului medical al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind obligarea executării obligațiilor,

împotriva deciziei din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 ianuarie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Veronica-R” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Direcției medicale a Ministerului

Afacerilor Interne privind obligarea numirii comisiei de primire a lucrărilor

executate potrivit contractului de achiziționare a lucrărilor de valoare mică.

În motivarea acțiunii a indicat că la 10 mai 2012 între Societatea cu

Răspundere Limitată „Veronica-R” în calitate de antreprenor și Direcția medicală a

Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul

nr.xxxx pentru achiziționarea lucrărilor de valoare mică.

Conform pct.1 al contractului, antreprenorul și-a asumat obligațiunea să

execute lucrările de reparație curentă a birourilor nr.xxxxxxxx a Policlinicii

Ministerului Afacerilor Interne, stipulate în pct.3 al contractului, iar beneficiarul de

a recepționa și a achita pentru lucrările executate conform pct.5, suma de

17 350,76 lei.

În baza contractului Societatea cu Răspundere Limitată „Veronica-R” a

executat volumul de lucrări conform devizului, fapt confirmat prin procesul-verbal

de recepție a lucrărilor executate în mărime de 17350,76 lei. După finalizarea

lucrărilor s-a adresat pentru numirea comisiei de transmitere a lucrărilor, conform

Hotărîrii Guvernului nr.285 din 23 mai 1996, însă nu a fost numită comisie

deoarece au fost efectuate lucrări suplimentare.

1

A menționat că Direcția medicală a semnat procesul-verbal și actul cu lucrări

suplimentare, prin care a impus careva medici să semneze aceste documente, însă

responsabilului tehnic i-a interzis să primească lucrările și să semneze procesul-

verbal și actul de transmitere a lucrărilor.

Ulterior, s-a adresat pentru a fi numită o comisie de transmitere a lucrărilor,

însă nu a primit nici un răspuns.

A solicitat obligarea Direcției medicale a Ministerului Afacerilor Interne să

numească o comisie de primire a lucrărilor efectuate potrivit contractului

nr.xxxxxxx

Prin hotărîrea din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Veronica-R” împotriva Direcției medicale a Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova privind obligarea numirii comisiei de primire a

lucrărilor efectuate potrivit contractului nr.xxxxxx, ca fiind nefondată.

Prin decizia din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Veronica-R” și s-a menținut

hotărîrea din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

constatat că soluția primei instanțe este justă și argumentată, bazată pe cercetarea

sub toate aspectele a probatoriului administrat, fiind în concordanță cu prevederile

legale ce guvernează cauza.

A concluzionat că reclamantul-executant al lucrărilor nu a respectat procedura

prevăzută la pct.16 din Regulamentul de recepție a construcțiilor și instalațiilor

aferente, nu a prezentat înscrisuri probatorii care ar confirma faptul că după

primirea de către investitor (beneficiar) a notificării, a stabilit de sine stătător

termenul de recepție și l-a comunicat investitorului.

La 15 octombrie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată „Veronica-R” a

declarat recurs, solicitând casarea deciziei din 17 iulie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărîrii din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu pronunțarea unei hotărîri noi de admitere a cerințelor din acțiune.

În susținerea recursului a indicat prevederile art.432 alin. (1), (2) lit.a), b), c)

Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat dezacordul său cu deciziile adoptate de

instanțele inferioare și a menționat că instanțele ierarhic inferioare au dat o

apreciere greșită prevederilor legale.

A menționat că faptul executării lucrărilor și costul lor de către pîrît nu este

contestat, însă la nenumăratele solicitări verbale ale Societății cu Răspundere

Limitată „Veronica-R” către Direcția medicală a Ministerului Aafacerilor Interne

privind numirea comisiei de primire a lucrărilor efectuate potrivit contractului

nr.xxxxxxx s-a refuzat neîntemeiat numirea acestei comisii.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 17 iulie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 11

septembrie 2018 (f.d. 151). În circumstanțele menționate, recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Veronica-R” la 15 octombrie 2018, se

consideră depus în termenul prevăzut de lege.

2

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Veronica-R”, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

3

Limitată „Veronica-R”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redau încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Veronica-R”.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Veronica-R”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

5