2ra-1712/15 — Încasarea salariului

prima instanţă: V.Burduh dosarul nr. 2ra-1712/15 instanţa de apel: M.Guzun, A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Luca Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Luca Lidia către ÎM „Eventis Mobile” SRL, intervenient accesoriu ÎI „Apostol Veaceslav” privind încasarea salariului restant cu privire la stabilirea plăţii indemnizaţiei de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Luca Lidia, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2014, c o n s t a t ă La 11 decembrie 2013, Luca Lidia a depus cerere de chemare în judecată către ÎM „Eventis Mobile” SRL, intervenient accesoriu ÎI „Apostol Veaceslav” privind încasarea salariului restant în sumă de 238 769,24 lei. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul nr.170 din 14.12.2010 a fost angajată în calitate de Şef al serviciului administrarea personalului la ÎM „Eventis Mobile” SRL, începând cu data de 15.12.2010 fiind încheiat contractul individual de muncă nr.13. Conform prevederilor pct.3.4 din contractul individual de muncă, angajatorul ÎM „Eventis Mobile” SRL, s-a obligat să-i achite odată în lună salariul, prin transfer pe cardul bancar.

ÎM „Eventis Mobile” SRL, deşi nu avea pretenţii faţă de obligaţiile îndeplinite, nu şi-a onorat obligaţia de plată la timp a salariului. Prin ordinul nr.14 din 31.10.2013 toţi angajaţii ÎM „Eventis Mobile” SRL, inclusiv şi dînsa, au fost eliberaţi din funcţie, în baza art.82 lit.d) Codul muncii al R. Moldova, pe motivul retragerii licenţei de activitate a firmei. Avînd în vedere încălcarea condiţiilor contractului individual de muncă nr. 13 din 15.12.2010, la data de 14.11.2013 a adresat cerere administratorului, solicitând achitarea salariului restant şi plăţilor cuvenite la eliberarea din funcţie. Administratorul i-a semnat cererea. Careva litigii cu angajatorul referitor la mărimea salariului cît şi referitor la salariul restant nu sunt.

Susţine că, ÎM „Eventis Mobile” SRL a încălcat prevederile art.143 alin.l lit.a) Codul muncii al Moldova, nu a efectuat calculele necesare la eliberarea sa din funcţie, salariul restant pentru perioada ianuarie 2011-30.10.2013, cît şi compensaţia pentru concediul nefolosit, constituie în total 238 769,24 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 09 decembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Luca Lidia a depus cerere de apel solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 a fost respins apelul declarat de Luca Lidia, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 09 decembrie 2014. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, conform art.45, art.46 alin. 1), 5), şi 6) al Codului muncii al R. Moldova, contract individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative de norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul. Părţile contractului individual de muncă sînt salariatul şi angajatorul, în calitate de angajator, parte a contractului individual de muncă poate fi persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare, care utilizează munca salariată.

Angajatorul persoană juridică poate încheia contracte individuale din momentul dobîndirii personalităţii juridice. Conform art.art.348-349 al Codului muncii al R. Moldova, jurisdicţia muncii are drept obiect soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi conflictelor de muncă privind purtarea negocierilor colective, încheierea, executarea şi modificarea, suspendarea sau încetarea contractelor colective şi individuale de muncă a convenţiilor colective prevăzute de prezentul cod, precum şi soluţionarea conflictelor colective privind interesele economice, sociale, profesionale şi culturale ale salariaţilor, apărute la diferite niveluri între partenerii sociali. Instanţa de apel a constatat că, de fapt, între Luca Lidia şi ÎM „Eventis Mobile” SRL, în proces de insolvabilitate la data pretinsei angajări în serviciu, nu a luat naştere şi nu a existat raport juridic de muncă, respectiv pretenţiile Lidiei Luca formează obiectul unui raport juridic civil.

Mai mult ca atît, conform statelor de personal la data intentării procesului de insolvabilitate faţă de ÎM „Eventis Mobile” SRL (30.03.2010), reclamanta nu era angajata ÎM „Eventis Mobile” SRL, pe cînd potrivit statelor de personal aprobate de administratorul insolvabilităţii ÎM „Eventis Mobile” SRL, Apostol Veaceslav la data de 28.12.2010, contrar prevederilor art.76 lit. d), k), 1) al Legii insolvabilităţii şi încheierii Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 13.12.2010, fară acordul comitetului creditorilor, reclamanta Luca Lidia a fost inclusă în statele de personal a întreprinderii ca şef de serviciu administrarea personalului. (f.d.138-139). Astfel, potrivit art.44 alin.1-3 din Legea insolvabilităţii nr.632 din 14.11.2001, instanţa de judecată hotărăşte, în baza aprecierii temeiului insolvabilităţii şi a 2 faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procesului de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul pronunţării ei. Prin hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate se desemnează administratorul insolvabilităţii. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice a R.Moldova din 30.03.2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de ÎM „Eventis Mobile”SRL, fiind desemnat în funcţia de administrator al insolvabilităţii, Veaceslav Apostol. Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 13.12.2010 a fost desemnat organul executiv provizoriu a ÎM „Eventis Mobile” SRL, în proces de insolvabilitate, în persoana lui Timotin Veaceslav, (ÎI „Timotin Veaceslav”), pînă la examinarea cauzei în fond (f.d.104-105).

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17.07.2012, a fost numit în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Eventis Mobile” SRL, ÎI „Timotin Veaceslav”, deţinător al certificatului nr.13190 din 05.05.2009 care urma să preia toate documentele contabile şi bunurile ce constituie debitoare a ÎM „Eventis Mobile” SRL de la ÎI „Cazacu Andrei” (f.d.29). Prin urmare, instanţa de apel a considerat că, instanţa de fond corect şi just a ajuns la concluzia că, Luca Lidia de fapt a fost angajată de către administratorul insolvabilităţii Apostol Veaceslav, în calitate de specialist, cu scopul de asistenţă la îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor sale de administrator, şi astfel remunerarea specialiştilor neprevăzuţi de lista statelor de personal ale debitorului angajaţi de către administrator fără acordul comitetului creditorilor este stabilită de art.79 alin.6 din Legea insolvabilităţii nr.632.

La 27 mai 2015, în termen, Luca Lidia a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Luca Lidia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Luca Lidia, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Luca Lidia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Luca Lidia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 4