Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
3ra-669/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
17 iunie 2015
Părțile
OT Chisinau al Cancelariei de Stat vs Consiliul mun. Chisinau ,SA Moldpresa
Pe scurt
Administrarea bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, regimul juridic al terenurilor din domeniul public

3ra-669/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă, jud.: M. Avornic dosar nr. 3ra-669/2015 instanţa de apel, jud.: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim DECIZIE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, Ion Druţă, Galina Stratulat examinând recursurile declarate de către Consiliul municipal Chişinău şi Societatea pe Acţiuni „Moldpresa”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Moldpresa” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Consiliul municipal Chişinău şi Societatea pe Acţiuni „Moldpresa” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 martie 2014 c o n s t a t ă La 01 martie 2013 Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu SA „Moldpresa” cu privire la anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 7/27-41 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din mun.

Chişinău, bd. Moscova 1/1, SA „Moldpresa”. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, Consiliul municipal Chişinău prin decizia nr. 7/27- 41 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire darea în arendă a unui lot de pămînt din mun. Chişinău bd. Moscova 1/1, SA „Moldpresa” a transmis în arendă, pe un termen de 5 ani lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,0181 ha pentru proiectarea şi reconstrucţia magazinului existent. Indică reclamantul că, în conformitate cu art. 68 alin. (1) din Legea privind administraţia publică locală, prin notificarea nr. 29-1304/OT4 din 14 ianuarie 2013, a solicitat Consiliului municipal Chişinău să abroge decizia nr. 7/27- 41 din 29 noiembrie 2012 în termen de 30 de zile.

Prin scrisoarea nr. 01/1-06-209 din 28 ianuarie 2013 însă, parvenită în adresa Oficiului Teritorial Chişinău la 30 ianuarie 2013, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului municipal Chişinău a adus la cunoştinţă Oficiului Teritorial Chişinău că materialele privind examinarea notificării respective vor fi înaintate la una din şedinţele apropiate ale Consiliului municipal Chişinău. Consideră reclamantul că, decizia nr. 7/27-41 din 29 noiembrie 2012 contravine prevederilor legislaţiei în vigoare şi solicită anularea acesteia. Precizează reclamantul că lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0181 ha, vizat în decizia menţionată din 29 noiembrie 2012, este un teren liber de construcţii şi aferent blocului locativ din mun.

Chişinău bd. Moscova 1/1. Or, potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, bunurile imobile cu numerele cadastrale 0100413.132.01.208 şi 0100413.132.01.209 sunt înregistrate ca 2 încăperi nelocative, încorporate în blocul locativ menţionat, proprietarul cărora este SA „Moldpresa”. Conform art. 2 alin. (7) din Legea nr. 91 din 5 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren.

Consideră reclamantul că, la adoptarea actului administrativ menţionat, Consiliul municipal Chişinău a ignorat prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, care stipulează că actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale, legilor precum şi hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului. Cere reclamantul anularea deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 7/27-41 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din mun. Chişinău bd. Moscova 1/1 SA „Moldpresa” precum şi anularea contractului de arendă funciară nr. 6071/2012 din 28 decembrie 2012 încheiat între Primăria municipiului Chişinău şi SA „Moldpresa”.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 martie 2014, a fost admisă acţiunea şi a fost anulată decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 7/27- 41 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din mun. Chişinău bd. Moscova 1/1 SA „Moldpresa”, precum şi s-a anulat contractul de arendă funciară nr. 6071/2012 din 28 decembrie 2012 încheiat între Primăria municipiului Chişinău şi SA „Moldpresa”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Consiliul municipal Chişinău şi SA „Moldpresa” cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 martie 2014. La 19 martie 2015 Consiliul municipal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel la adoptarea deciziei nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind aplicate eronat normele de drept material. Astfel invocă legalitatea deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 7/27-41 din 29 noiembrie 2012, deoarece terenul transmis în arendă este aferent imobilului nelocativ, a cărui proprietar este SA „Moldpresa”. Transmiterea în arendă un lotului de pămînt cu suprafaţa de 0,0181 ha, este una legală, or după parametrii şi amplasarea lui, nu poate fi format ca un bun imobil de sine stătător, şi la caz, licitaţia este inoportună. Deci recurentul apreciază critic argumentul instanţelor precum că terenul cu suprafaţa de 0,0181 ha situat în mun.

Chişinău bd. Moscova. 1/1 putea fi format ca bun imobil separat. Or, conform prevederilor alin. (2) art. 1 din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, obiectul acesteia îl constituie formarea imobilelor, ca obiecte independente de drept, prin separare, divizare, comasare sau combinare a unor bunuri imobile înscrise în Registrul bunurilor imobile, precum şi înregistrarea imobilelor formate. Excepţie de la cele relatate mai sus, fiind alin. (4) al aceluiaşi articol, care prevede că raporturile juridice aferente delimitării terenurilor proprietate publică, atribuirii terenurilor din proprietate publică în proprietate privată sau în folosinţă, precum şi consolidării terenurilor, sunt reglementate de Codul funciar şi de alte acte normative.

Concomitent, susţine recurentul că art. 3 din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, statuează, exhaustiv, că formarea bunului imobil se iniţiază de către: proprietarul lui, inclusiv statul sau unitatea administrativ-teritorială, prin intermediul autorităţilor împuternicite cu administrarea bunului; titularii de drepturi reale şi de alte drepturi patrimoniale (gestiune economică, arendă etc.), cu acordul proprietarului; instanţa de judecată, executorii judecătoreşti şi organele fiscale, în cazurile prevăzute de prezenta lege. La 20 mai 2015 SA „Moldpresa” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, şi u a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile întemeiate și care urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel şi restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia încheierii din 11 februarie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 24 februarie 2015, însă la materialele dosarului lipseşte dovada recepţionării de către Consiliul municipal Chişinău şi SA „Moldpresa” a deciziei contestate. Astfel, recursurile se consideră depuse în termen. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărîrii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

Obiectul litigiului iniţiat în procedura contenciosului administrativ constituie anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 7/27-41 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din mun. Chişinău bd. Moscova 1/1 SA „Moldpresa” precum şi anularea contractului de arendă funciară nr. 6071/2012 din 28 decembrie 2012 încheiat între Primăria municipiului Chişinău şi SA „Moldpresa” Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

În conformitate cu prevederile art. 2 şi 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ î1 constituie - actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

În acelaşi context, noţiunea de „act administrativ” este reglementată atît în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cît şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997 şi reprezintă o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice. Legalitatea actului administrativ contestat de reclamant urmează a fi verificată de către instanţa de contencios administrativ prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept existente la momentul emiterii acestuia.

Materialele cauzei denotă faptul că, Consiliul municipal Chişinău prin decizia nr. 7/27- 41 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire darea în arendă a unui lot de pămînt din mun. Chişinău bd. Moscova 1/1, SA „Moldpresa” a transmis în arendă, pe un termen de 5 ani lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,0181 ha pentru proiectarea şi reconstrucţia magazinului existent. Prin notificarea nr. 29-1304/OT4 din 14 ianuarie 2013, Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chişinău să abroge decizia nr. 7/27- 41 din 29 noiembrie 2012 în termen de 30 de zile. Iar, conform scrisorii nr. 01/1-06-209 din 28 ianuarie 2013 Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului municipal Chişinău a adus la cunoştinţă Oficiului Teritorial Chişinău că materialele privind examinarea notificării respective vor fi înaintate la una din şedinţele apropiate ale Consiliului municipal Chişinău.

Totodată materialele cauzei mai denotă că, lotul de teren cu suprafaţa de 0,0181 ha, vizat în decizia din 29 noiembrie 2012, este un teren liber de construcţii şi aferent bunurilor imobile cu nr. cadastrale 0100413.132.01.208 şi 0100413.132.01.209, proprietate a SA „Moldpresa”, care sunt înregistrate ca 2 încăperi nelocative, încorporate în blocul locativ din mun. Chişinău bd. Moscova 1/1. Judecînd pricina în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acţiunii cu anularea decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 7/27-41 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din mun. Chişinău bd. Moscova 1/1 SA „Moldpresa”, precum şi anularea contractului de arendă funciară nr. 6071/2012 din 28 decembrie 2012 încheiat între Primăria municipiului Chişinău şi SA „Moldpresa”.

Iar, instanţa de apel prin decizia din 11 februarie 2015 a respins apelurile declarate de către Consiliul municipal Chişinău şi SA „Moldpresa” şi a menţinut hotărîrea primei instanţe. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar consideră oportun de a reitera prevederile art. 1 alin. (2) şi (4) din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354-XV din 28 octombrie 2004, care statuează expres că obiectul acesteia îl constituie formarea imobilelor, ca obiecte independente de drept, prin separare, divizare, comasare sau combinare a unor bunuri imobile înscrise în Registrul bunurilor imobile, precum şi înregistrarea imobilelor formate.

Raporturile juridice aferente delimitării terenurilor proprietate publică, atribuirii terenurilor din proprietate publică în proprietate privată sau în folosinţă, precum şi consolidării terenurilor, sunt reglementate de Codul funciar şi de alte acte normative. Instanţa de recurs reliefează şi prevederile art. 3 din Legea enunţată supra potrivit cărora formarea bunului imobil se iniţiază de către: a) proprietarul lui, inclusiv statul sau unitatea administrativ-teritorială, prin intermediul autorităţilor împuternicite cu administrarea bunului; b) titularii de drepturi reale şi de alte drepturi patrimoniale (gestiune economică, arendă etc.), cu acordul proprietarului; c) instanţa de judecată, executorii judecătoreşti şi organele fiscale, în cazurile prevăzute de prezenta lege.

Colegiul consideră eronată şi prematură concluzia instanţei de apel precum că prim a instanţă corect a anulat decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 7/27-41 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din mun. Chişinău bd. Moscova 1/1 SA „Moldpresa”, precum şi anularea contractului de arendă funciară nr. 6071/2012 din 28 decembrie 2012 încheiat între Primăria municipiului Chişinău şi SA „Moldpresa”, deoarece au fost ignorate prevederile art. 77 alin. (3) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006. Or, în speţa dată obiectul acţiunii îl constituie darea în arendă a unui teren pe lîngă imobilul şi terenul proprietate privată. Astfel, conform art. 77 alin. (3) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii.

Urmează a menţiona, că instanţele în motivarea soluţiei au făcut referire la prevederile art. 2 alin. (7) al Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007, care prevede că, concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi. Contractul de locaţiune va cuprinde în mod obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locaţiune potrivit specificului acestuia.

Astfel, fiind eronată şi neîntemeiată concluzia instanţelor inferioare, dat fiind faptul că legea nominalizată reglementează numai terenurile din domeniul public, din care, conform prevederilor art. 5 al Legii menţionate, fac parte: terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea primăria, instituţiile publice de interes local; terenurile împădurite, fîşiile forestiere, etc; terenurile aferente obiectivelor de menire social-culturală proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, terenurile ocupate de pieţe, străzi, pasaje, grădini publice, scuaruri, etc; terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, etc; terenurile zonelor verzi; terenurile ocupate de obiective acvatice artificiale, etc. Totodată conform art. 1 alin. (4) Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007, dreptul de proprietate asupra terenurilor din domeniul privat al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale este supus regimului de drept comun dacă legea nu prevede altfel.

Aşadar, terenul transmis în arendă în baza deciziei contestate este un teren aferent blocului locativ din mun. Chişinău, bd. Moscova 1/1 destinat construcţiilor, dat fiind faptul că conform Regulamentului Consiliului mun. Chişinău privind gestiunea resurselor funciare municipale nr. 3/23 teren aferent este terenul adiacent atribuit, ce urmează a fi utilizat efectiv în procesul de producţie al obiectului privat.

Conform prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004, obiectul prezentei legi îl constituie formarea imobilelor, ca obiecte independente de drept, prin separare, divizare, comasare sau combinare a unor bunuri imobile înscrise în Registrul bunurilor imobile, precum şi înregistrarea imobilelor formate, cu excepţiile prevăzute la alin. (4). Iar, conform alin. (4) al aceluiaşi articol, raporturile juridice aferente delimitării terenurilor proprietate publică, atribuirii terenurilor din proprietate publică în proprietate privată sau în folosinţă, precum şi consolidării terenurilor se reglementează de Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991, de alte acte normative.

Mai mult ca atît, conform art. 3 al Legii cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004, formarea bunului imobil se iniţiază de către: a) proprietarul lui, inclusiv statul sau unitatea administrativ-teritorială, prin intermediul autorităţilor împuternicite cu administrarea bunului; b) titularii de drepturi reale şi de alte drepturi patrimoniale (gestiune economică, arendă etc.), cu acordul proprietarului; c) instanţa de judecată, executorii judecătoreşti şi organele fiscale, în cazurile prevăzute de prezenta lege. Urmare a normele supra citate, instanţa de recurs constată că, SA „Moldpresa” nu este titular de drepturi reale sau patrimoniale faţă de lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0181 ha şi, prin urmare, prevederile acestei nu sunt imputabile cazului, or în cazul litigant obiectul acţiunii îl constituie darea în arendă a unui teren pe lîngă imobilul şi terenul proprietate privată pentru utilizarea terenului dat în arendă.

Chestiunea cu privire la separarea şi la formarea bunurilor imobile este una de oportunitate al autorităţii publice respective şi nu poate fi pusă ca condiţie de interzicere a altor acţiuni, inclusiv şi de dare în arendă a terenului, chiar dacă are toate caracteristicile de posibilitate de formare a unui bun imobil separat. Astfel, conform art. 77 alin. (5) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege. Conform art. 9 alin. (1), (2), lit h) al Legii privind administra deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007, împuternicirile de proprietar al patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale sînt exercitate de consiliul local în numele unităţii administrativ-teritoriale.

În domeniul administrării proprietăţii publice, de competenţa autorităţii administraţiei publice locale sînt deciderea asupra dării în locaţiune/arendă sau comodat a terenurilor şi a altor bunuri proprietate a unităţii administrativ-teritoriale. Iar, în temeiul art. 2 alin. (6), (7) al Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007, concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor din domeniul public se fac, după caz, prin hotărîre de Guvern, decizie a consiliului autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi sau al doilea. Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Contractul de locaţiune va cuprinde în mod obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locaţiune potrivit specificului acestuia. Mai mult ca atît, conform art. 4 alin. (2) al Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. 1308 din 25 iulie 1997, vînzarea- cumpărarea terenurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale la decizia consiliului respectiv, iar a terenurilor din domeniul privat al statului – de către Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei. Vînzătorul soluţionează toate problemele referitoare la construcţiile, instalaţiile inginereşti, plantaţiile multianuale şi la alte bunuri imobile amplasate pe aceste terenuri.

Iar, conform alin. (9) art. 4 al aceleiaşi Legi, vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri.

Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege. Astfel, instanţa de recurs reţine că, lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0181 ha din mun. Chişinău, bd. Moscova 1/1 este dat în arendă SA „Moldpresa”, pentru reconstrucţia încăperilor comerciale private de la parterul imobilului cu extinderea lor (S+P), în limitele hotarelor terenului arendat, iar alţi megieşi decît SA „Moldpresa” nu sunt, blocul locativ şi centrul comercial-administrativ se află la 20 m. Prin urmare, potrivit regulii generale, bunurile proprietate a unităţilor administrativ- teritoriale sunt date în arendă prin licitaţie, dar legea stabileşte şi excepţii.

Însă, în speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că la materialele cauzei nu se regăsesc probe ce ar proba dacă, terenul de pămînt aferent bunurilor imobile cu nr. cadastral 0100413.132.01.208 şi 0100413.132.01.209, proprietate a SA „Moldpresa” din mun. Chişinău, bd. Moscova 1/1, poate fi format ca bun imobil separat, prin prisma Legii cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004, ţinîndu-se cont de parametrii şi amplasarea acestuia, dacă se învecinează cu alte terenuri, dispune de căi de acces etc. În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, instanţa de apel, care are atribuţii de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, şi ca urmare, a pronunţat o soluţie eronată.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admit recursurile declarate de Consiliul municipal Chişinău şi Societatea pe Acţiuni „Moldpresa”.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Moldpresa” cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas Ion Druţă Galina Stratulat

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.