3ra-735/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N.Veleva dosarul nr. 3ra-735/15 instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Grigore Păduraru în interesele recurentului SA „Drumuri- Cahul”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Drumuri-Cahul” împotriva Direcţia Teritorială Inspectare Financiară Cahul din cadrul Inspecţiei Financiare cu privire la anularea prescripţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de SA „Drumuri- Cahul”, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 iunie 2014, c o n s t a t ă La 28 iunie 2013 Societatea pe Acţiuni „Drumuri-Cahul” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Teritoriale Inspectare Financiară Cahul din cadrul Inspecţiei Financiare (în continuare DTIF Cahul), prin care pretinde anularea prescripţiei Direcţiei Teritoriale Inspectare Financiară Cahul nr.27-17-45 din 02.03.2013, cu privire la rezultatele inspectării financiare efectuate la SA ”Drumuri- Cahul”.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin prescripţia DTIF Cahul din 02.03.2013 s-a cerut de la SA ”Drumuri-Cahul”: examinarea rezultatelor inspectării financiare efectuată la SA ”Drumuri-Cahul” la una din şedinţele comune a Consiliului Societăţii şi organului executiv; transferarea în Bugetul de Stat la contul 33114001/12102341701 Ministerul Finanţelor, Trezoreria de Stat, cod fiscal 1006601000037, cod bancar TREZMD2X, a dividendelor în sumă de 72.604 lei; studierea şi respectarea cu stricteţe de către angajaţii implicaţi în managementul financiar, a actelor normative ce reglementează activitatea economico-financiară, inclusiv ce ţin de retribuirea muncii; elaborarea şi implementarea procedurilor de management financiar şi control intern, orientate spre asigurarea desfăşurării organizate şi eficiente a activităţii economice, conform prevederilor Legii privind controlul financiar public intern nr.229 din 23.09.2010; elaborarea unui plan concret de măsuri, îndreptate spre lichidarea neajunsurilor constatate în cadrul inspectării financiare; restituirea sumelor băneşti, care în viziunea inspectării financiare au fost calculate şi achitate nelegitim, inclusiv a 19.042 lei - cu titlu de salariu pentru caracterul ambulant al lucrărilor; 38.473 lei - cu titlu de salariu pentru zilele de sărbătoare nelucrate,

18 249,17 lei - cu titlu de salariu în urma majorării nejustificate a coeficientului de multiplicare, 1.929 lei - cu titlu de salariu pentru munca prestată în condiţii nefavorabile, şi 29 842 lei - cu titlu de plată a indemnizaţiilor pentru concediile de odihnă. Prin prescripţia menţionată administraţia SA ”Drumuri-Cahul” a fost avertizată că în caz de neexecutare a prescripţiei vor urma aplicarea sancţiunilor conform prevederilor art.349 alin.(l) Cod contravenţional. Prescripţia a parvenit la SA ”Drumuri-Cahul” la 04.04.2013.

Reclamantul nu a fost de acord cu prescripţia şi la 29.04.2013 a înaintat dezacordul şefului DTIF Cahul, solicitând anularea parţială a unor indicaţii concrete din prescripţie, menţionînd că întru executarea prescripţiei la 26.04.2013 s-a petrecut şedinţa Consiliului SA ”Drumuri-Cahul”, la care s-au pus în discuţie rezultatele inspectării financiare a activităţii societăţii în perioada 01.01.2010 - 01.12.2012, iar pe marginea acestor discuţii s-a adoptat o decizie prin care s-a convenit: de a elabora un plan de măsuri în vederea înlăturărilor neregulilor depistate şi menţionate în raportul de inspectare financiară, responsabil de executarea acestei măsuri fiind desemnat directorul exectutiv Vladimir Trifan; de a emite un ordin în cadrul SA „Drumuri-Cahul” conform căruia se vor efectua recalculările şi reţinerile respective de la salariaţi în legătură cu achitările supraplată; de a analiza minuţios rezultatele inspectării financiare efectuate la SA „Drumuri- Cahul” şi concluziile soldate cu aşa-numita Prescripţie a DTIF Cahul, în raport cu legislaţia în vigoare şi în caz de necesitate a înainta dezacordul cu informarea Inspecţiei Financiare de pe Ministerul Finanţelor şi Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor.

În dezacordul nominalizat se mai indică, că la emiterea prescripţiei, vis-a-vis de cheltuielile suportate de SA „Drumuri-Cahul” pentru plata premiilor unice acordate cu prilejul zilelor de sărbători angajaţilor societăţii, nu s-au luat în consideraţie prevederile Regulamentului cu privire la premiere şi plăţilor stimulatoare, aprobate de administraţia societăţii, coordonate cu sindicatele la 18.01.2010, în care se stipulează premierea unică a salariaţilor în legătură cu sărbătorile statale, profesionale, date remarcabile şi jubiliare. Aceste premii au fost aplicate conform prevederilor Regulamentului, reflectându-se evidenţa contabilă financiară, prin includerea lor în componenţa cheltuielilor.

Cheltuielile privind impozitul pe venit tot au constituit zero. Iar din aceasta rezultă, că plăţile stimulatoare corect au fost reflectate în evidenţa contabilă a reclamantului. Reclamantul consideră eronate concluziile din prescripţie, precum că plăţile 2 pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare, care coincid cu zilele de repaus săptămânale au fost efectuate contrar prevederilor art.111 alin.(6) din Codul muncii. A fost calculat şi achitat salariul mediu în sumă totală de 105.998 lei, respectiv în anul 2010 - 32.039 lei, în 2011 - 40.169 lei, şi 2012 - 33.790 lei, deoarece această concluzie vine în contradicţie cu Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi cultural, parafat de Republica Moldova prin HP RM nr.217- XII din 28.07.1990, art.7 lit. d). Prin urmare, calcularea şi achitarea salariului mediu pentru zilele de sărbătoare este o normă legală.

Cu atât mai mult art.54 (1) din Constituţia Republicii Moldova prevede: "în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului”. Prin urmare, prevederile art.111 (6) ale Codului muncii, la care s-a referit DTIF Cahul, încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului şi contravin reglementărilor internaţionale nominalizate. Referitor la faptul indicat în prescripţie, precum că în procesul de activitate în SA „Drumuri-Cahul” nu sunt respectate prevederile pct.5.10 din Contractul individual de muncă, administraţia SA „Drumuri-Cahul” menţionează că specialistul pe cadre îndeplineşte suplimentar şi funcţia de secretar dactilograf, iar conform p.5 a Regulamentului cu privire la remunerarea muncii: ” o combinaţie de posturi, în funcţie de cantitatea de muncă efectuată poate fi folosit economiile întregi de salarii”.

Mai mult ca atât este încheiat şi contractul de muncă prin cumul. Din contextul prescripţiei şi din răspunsul Inspecţiei Financiare rezultă, că controlul financiar efectuat la SA ”Drumuri-Cahul” nu a depistat careva încălcări grave de ordin economico-financiar care ar pune în pericol securitatea naţională, iar acele abateri depistate, în viziunea Inspecţiei Financiare, fiind calificate ca ilegale şi contrar legii, par a fi exagerate neavând nici un suport juridic. Reclamantul consideră că DTIF Cahul urmează să ia o atitudine corectă şi să dispună verificarea tuturor circumstanţelor în corespundere cu regulamentele normative în vigoare şi adoptarea unei decizii corespunzătoare. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 iunie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 27 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, SA ”Drumuri-Cahul” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 20 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de SA ”Drumuri-Cahul”, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 iunie 2014. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, prescripţia DTIF Cahul din 02.03.2013, chiar şi fiind executorie, prin sine nu produce acel efect juridic de executare silită şi nu constituie temei de executare silită. Prin intermediul 3 prescripţiei autoritatea de control este în drept să-i ceară subiectului supus controlului să înlăture pentru viitor încălcările depistate.

Acea menţiune din textul prescripţiei, că ”neexecutarea prezentei prescripţii va atrage aplicarea sancţiunii conform prevederilor art.349 alin.(1) Cod contravenţional” nu-i oferă statutul de act administrativ pasibil de contestare în contencios administrativ, or este o preîntîmpinare despre un eventual efect de penalizare în caz de neexecutare, însă prin însăşi prescripţia emisă nu se recurge la acel efect de penalizare. Prescripţia, după cum a menţionat reprezentantul intimatului, este un act preparatoriu în calea emiterii actului administrativ sub formă de decizie, în cazul în care va fi emis. Prescripţia din sensul legii şi actelor subordonate citate, nu are menirea de a repara prejudiciile cauzate prin încălcările depistate, ci pentru înlăturarea pentru viitor a încălcărilor depistate.

Acel fapt că intimatul DTIF Cahul a introdus în textul prescripţiei cerinţe de repararea a presupuselor prejudicii cauzate în cadrul administrării SA „Drumuri-Cahul”, care sunt improprii acestui act preparatoriu, nu plasează acest act preparatoriu la rangul actului administrativ pasibil contestării în ordinea contenciosului administrativ, după cum o susţine apelantul SA „Drumuri- Cahul”. Prin urmare această prescripţie nu poate constitui obiectul acţiunii în contencios administrativ şi nu poate fi examinat în procedura civilă.

Mai mult ca atît, potrivit practicei judiciare naţionale, generalizată în Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ nr.10 din 30.10.2009, unde la pct.14 este stipulat: ”Se atenţionează că procesele verbale şi actele ( rapoartele) întocmite în baza controlului efectuat constituie acte preparatorii, care pot fi contestate în instanţă de contencios administrativ concomitent cu decizia autorităţii publice, însă, în cazul în care prin aceste acte se aplică sancţiuni pecuniare aferente taxelor şi impozitelor, actele menţionate pot fi contestate în ordinea contenciosului administrativ.

În cazul în care prin actul de control sau procesul verbal s-a constatat o contravenţie, fiind aplicată o sancţiune contravenţională, actul poate fi contestat în ordinea prevăzută de legislaţia contravenţională”. La 25 martie 2015, în termen, avocatul Grigore Păduraru în interesele recurentului SA „Drumuri- Cahul” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă ca fiind întemeiată.

În motivarea recursului avocatul Grigore Păduraru în interesele recurentului SA „Drumuri- Cahul” a indicat că, consideră deciziile instanțelor inferioare ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului 4 şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Invocă recurentul în recurs aceleași argumente ca și în cererea de apel, însă suplimentar a invocat că, instanţa de judecată nu trebuie să verifice existenţa unui prejudiciu, ci să constate numai vătămarea unui drept subiectiv pentru a putea judeca litigiul în cauză.

Dar aceasta nu o împiedică să se pronunţe şi asupra prejudiciului, în situaţia în care actul atacat în justiţie a provocat şi prejudiciu. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Grigore Păduraru în interesele recurentului SA „Drumuri- Cahul”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Grigore Păduraru în interesele recurentului SA „Drumuri- Cahul”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate 5 în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Grigore Păduraru în interesele recurentului SA „Drumuri- Cahul” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de avocatul Grigore Păduraru în interesele recurentului SA „Drumuri- Cahul”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6