2ra-1020/15 — Încasarea datoriei, rezolvirea contractului de antrepriză şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanță: L. Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-1020/15 instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societatea cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Mobiport Lux” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva lui Guţu Dmitri cu privire la încasarea datoriei, penalității și cheltuielilor de judecată şi la cererea reconvențională depusă de către Guţu Dmitri împotriva Societății Comerciale „Mobiport Lux” Societatea cu Răspundere Limitată cu privire la rezolvirea contractului de antrepriză și încasarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societatea cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 22 septembrie 2014, prin care acțiunea inițială a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a fost admisa parțial, c o n s t a t ă: La 05 octombrie 2012, SC „Mobiport Lux” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Guţu Dmitri cu privire la încasarea datoriei, penalității și cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 07 iulie 2012, între societatea în calitate de antreprenor şi Guţu Dmitri în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de antrepriză nr.1825, prin care s-a obligat să execute lucrări de confecțiune și instalare a 2 uși de balcon și anexele acesteia la obiectivul beneficiarului situat în mun. Chișinău, bd. Moscovei, 11, ap. 220, iar valoarea lucrărilor a fost estimată, în baza unei înțelegeri amiabile, în sumă de 5 661 lei.

Susține că potrivit prevederilor pct.4.1 al contractului menționat, beneficiarul urma să achite suma de 2 000 lei la semnarea contractului, iar restul prețului lucrării, și anume 3 661 lei, cu o zi până la expirarea termenului de confecționare a lucrării. Menționează că la finisarea confecționării comenzii, echipa de montare s-a prezentat la obiectivul beneficiarului pentru a fi finisate lucrările de montare a ușilor, însă după ce a fost montată o ușă de balcon, montarea celei de a doua ușă beneficiarul a refuzat motivând precum că parametrii acesteia nu corespund cu mărimile comandate. Indică că la momentul semnării contractului cu pârâtul, au fost coordonate parametrii obiectelor comandate și anume modelul, mărimile și culoarea lor.

Susține că montarea geamului şi a ușii nu a avut loc din cauza că deschiderea peretelui nu era simetrică, această nefiind dreptunghiulară şi era necesar a fi adusă la forma indicată, adică a unui dreptunghi cu unghiurile de 90 grade, însă, pârâtul a cerut ca lucrul dat să fie executat de către antreprenor, adică să fie pregătit locul de montare a ușii în perete cu aducerea deschizăturii la forma necesară, cu montarea ulterioară a ușii. Prin urmare, i-a comunicat lui Guţu Dmitri despre faptul că conform contractului menționat antreprenorul are obligația doar de a demonta ușa veche și a o monta pe cea nouă, iar pregătirea locului pentru montare ţine de competenţa beneficiarului, cât și i-a explicat că lucrătorii companiei ar putea face o astfel de modificare, adică corectarea simetriei deschizăturii, cu achitarea suplimentară a sumei de 50 euro pentru acest lucru, însă, beneficiarul a refuzat.

La fel, indică că a expediat în adresa pârâtului, două reclamați prin care a solicitat executarea obligațiilor asumate prin semnarea contractului și anume achitarea integrală a lucrărilor de recepționare a acestora, pe când, ultimul contrar pct.4.1 lit. a), cât și art. 512, art. 513, art. 514, art. 572, art. 946 și art. 966 din Cod civil a refuzat să achite pentru lucrările efectuate și să recepționeze lucrarea. Insistă că din motivul că Guţu Dmitri a refuzat să achite benevol datoria existentă pentru lucrările executate în beneficiul său, consideră că acesta urmează să achite penalitățile în conformitate cu pct.8.1 al contractului și art.624 Cod civil, în mărime de 447,21 lei, cât şi cheltuielile de judecată, conform art.90, art. 94, art. 96 CPC, care sunt formate din cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 1 000 lei și taxa de stat în sumă de 270 lei.

Solicită încasarea din contul lui Guţu Dmitri în beneficiul SC „Mobiport Lux” SRL datoria în sumă de 3 661 lei, penalitatea în sumă de 447, 21 lei și cheltuielile de judecată formate din cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 1 000 lei și taxa de stat în sumă de 270 lei. La 27 martie 2012, Guţu Dmitri a depus cerere reconvenţională împotriva SC „Mobiport Lux” SRL cu privire la rezolvirea contractului de antrepriză și încasarea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii reconvenționale a indicat că la 07 iulie 2012, a încheiat cu SC „Mobiport Lux” SRL contractual de antrepriză nr. 1825, prin care ultimul s-a obligat să execute lucrări de confecționare și montare a geamurilor, ușilor, vitraliilor din metal propriu, în termen de 7 zile lucrătoare din ziua următoare semnării contractului.

Susține că valoarea contractului constituia 5 661 lei, dintre care 2 000 lei au fost achitați cu titlu de avans, la momentul încheierii contractului de antrepriză, iar restul sumei de 3 661 lei, urma a fi achitată cu o zi înainte de expirarea contractului. Menționează că în scopul executării contractului în cauză, pîrîtul a demontat 2 uşi de la balcoane și anexele acestuia, luând măsurile corespunzătoare pentru instalarea obiectelor noi create, în momentul tentativei de montarea ușilor și anexelor noi, la 24 iulie 2012, acestea nu corespundeau parametrilor, fiind evident, mai mici decât parametrii plasării lor.

Indică că ulterior, echipa de montare în mod repetat, a luat măsurările corespunzătoare, urmând a reveni cu noile articole de termopan în termen de 4 zile, după care, celelalte tentative de montare a ușilor şi ferestrelor de termopan, efectuate la 28 iulie 2012 şi respectiv, la 30 iulie 2012 au fost soldate cu eşec, în contextul în care nu corespundeau parametrilor ușilor unde urmau a fi montate, fapt confirmat de înscrisurile efectuate pe anexa contractului în litigiu.

Afirmă că ulterior, a fost instalată o singură ușă cu anexele acesteia, însă, cea de- a doua, a fost imposibil de instalat din motivul că mărimile acesteia erau mult mai mici decât locul unde urmau a fi instalate, iar explicația pârâtului precum că este o asimetrie deschiderii peretelui unde urma a fi instalat noul articol de termopan, este neîntemeiată, deoarece remedierea acesteia constă într-o pregătire suplimentară a peretelui cu aducerea acestuia la simetria corespunzătoare contra unui cost suplimentar de 50 euro. La fel, indică că propunerea în cauză a respins-o, atât din lipsa mijloacelor financiare solicitate, cât şi din cauza că starea lucrurilor a fost creată datorită neglijenței şi comportamentului superficial față de obligațiile asumate, solicitând înlăturarea neajunsurilor și instalarea articolelor de termopan strict corespunzătoare parametrilor unde urma a fi instalate.

Insistă că solicitarea nu a fost satisfăcută, iar echipa de montare a pârâtului a părăsit apartamentul, lăsînd în locul ferestrei și ușii de la balcon precedente, spațiul gol și astfel, fiind lipsit de vre-un suport contra calamităților naturale. Consideră că acțiunile pârâtului cad sub incidența art.18 (13) al Legii nr.105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor, care stipulează că, remedierea gratuită a deficiențelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanție sau termenului de valabilitate, deficiențe care nu sânt imputabile consumatorului, se face necondiționat de către vânzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamației de către consumator sau în termenul stabilit prin contract.

Mai indică că întru soluționarea amiabilă a litigiului, precum și întru conformarea prevederilor normei legale invocate anterior, a înaintat în adresa SC „Mobiport Lux” SRL reclamații privind remedierea deficiențelor depistate, însă, pretenția a fost ignorată. Relatează că atitudinea neglijentă și amânarea superficială față de obligațiile convenționale asumate de către pârât, a fost constatată și prin decizia nr.00034 din 24 septembrie 2012, emisă de Agenția pentru protecția consumatorului, potrivit căreia pârâtul a fost obligat să restituie consumatorului plata achitată în avans în valoare de 2000 lei, însă, această dispoziție a rămas fără satisfacere.

Susține că conform prevederilor art. 32 al Legii privind protecția consumatorului, pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.18 alin.(1), vînzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi depășită o penalitate în mărime de 5% din prețul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului, astfel, consideră că deoarece SC „Mobiport Lux” SRL a încălcat prevederile normei citate, ultimul urmează să achite pentru fiecare zi depășită o penalitate în mărime de 10 % din prețul serviciului, în cuantum de 566,140 lei. Solicită rezolvirea contractului de antrepriză nr.1825 din 07 iulie 2012 şi obligarea SC „Mobiport Lux” SRL să-i restituie cuantumul avansului de 2 000 lei, încasarea din contul SC „Mobiport Lux” SRL în beneficiul său a sumei de 196 lei cu titlu de penalitate, a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică.

La 04 februarie 2013, Dmitri Guţu, a depus o cerere de concretizare a acţiunii, solicitând încasarea din contul SC „Mobiport Lux” SRL în beneficiul său a sumei de 566,10 lei cu titlu de penalitate calculată conform art.32 (27) al Legii cu privire la protecția consumatorului. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 22 septembrie 2014, acțiunea inițială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost admisă parțial, fiind rezolvit contractul de antrepriză nr. 1825 din 07 iulie 2012 şi încasat din contul SC „Mobiport Lux” SRL în beneficiul lui Guţu Dmitri suma de 2 000 lei cu titlu de avans achitat, suma de 566,10 cu titlu de penalitate și 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea reconvențională a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL și menținută hotărârea primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 935 alin.(1), (3), art. 735 alin. (1), (2) lit. a) şi art. 738 alin.(1) din Cod civil, care reglementează efectele rezoluțiunii şi prețul forfetar, care indică că în cazul în care lucrarea sau prestația a fost contractată la un preț forfetar, beneficiarul este obligat să plătească retribuția convenită şi nu poate pretinde o reducere a retribuției pe motiv că lucrarea sau prestația a solicitat mai puțin lucru sau mai puține cheltuieli decât se preconizau. Prețul forfetar rămâne același chiar dacă au fost aduse modificări termenelor sau condițiilor inițiale de executare dacă pârțile nu au convenit altfel.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că SC „Mobiport Lux” SRL era obligată din contul său să înlăture neajunsul pe care l-a depistat doar la montarea lucrării executate, deoarece, vina în neexecutarea o poartă SC „Mobiport Lux” SRL, pe motiv că acesta s-a obligat și la montare, fără a stabili condiția ca beneficiarul să pregătească din cont propriu spațiu pentru montare, prin urmare, indiferent ce divergențe există între dimensiunile lucrărilor executate și de facto și a celor indicate în anexa la contract, răspunderea o poartă antreprenorul. La 04 februarie 2015, SC „Mobiport Lux” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea a acţiunii inițiale și respingerea acţiunii reconvenționale.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că la momentul încheierii contractului de antrepriză nr.1825 din 07 iulie 2012, cu intimatul au fost coordonate parametri obiectelor comandate și anume modelul, mărimile şi culoarea lor, prin urmare, montarea geamului și ușii nu au avut loc din motiv ca deschiderea peretelui nu era simetrică, deschizătura ne fiind dreptunghiulară și era necesar a fi adusă la forma indicată și anume a unui dreptunghi cu unghiurile de 90 grade.

Menționează că intimatul a cerut ca lucrul dat să fie executat de către antreprenor şi anume sa fie pregătit locul de montare a ușii în perete cu aducerea deschizăturii la forma necesară, cu montarea ulterioară a ușii, însă, la comunicarea intimatului precum că pentru pregătirea locului pentru lucru ţine de competența beneficiarului, iar pentru acest serviciu este necesară achitarea suplimentară a sumei de 50 euro, ultimul a refuzat. La fel, indică că în acest sens beneficiarului i-a fost expediate două reclamații, fiindu-i cerută executarea obligațiilor asumate prin semnarea contractului și anume achitarea integrală a lucrărilor și recepționarea acestora, însă, intimatul contrar 4.1 lit, b) din contractual de antrepriză şi prevederilor art. 512, art. 513, art. 514, art. 572, art. 946 și art. 966 din Cod civil, a refuzat să achite lucrările efectuate de către antreprenor și să recepționeze lucrarea.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că întreprinderea era obligată din contul său să înlăture neajunsul pe care 1-a depistat doar la montarea lucrării executate, deoarece, potrivit prevederilor pct. 5.2. lit. b) din contractual de antrepriză nr. 1825 din 07 iulie 2012, beneficiarul se obligă de a organiza şi asigura efectuarea recepționării conform comenzii, cu atât mai mult că intimatul a fost anunţat de enumerate ori că urmează de pregătit locul pentru recepționarea comenzii, însă, fără rezultat.

Apreciază ca eronate şi concluziile instanţelor cu referire la faptul că indiferent de faptul ce fel de divergențe există între dimensiunile lucrărilor executate de facto şi a celor indicate în anexa la contract, răspunderea o poartă întreprinderea, deoarece, la momentul semnării contractului, cu intimatul au fost coordonate parametri obiectelor comandate şi anume modelul, mărimile și culoarea lor, fapt confirmat prin semnătura din contract. Insistă asupra netemeiniciei încasării prejudiciului moral în cuantum de 2 000 lei, deoarece, situația din speța nu cade sub incidența prevederilor art. 1398, art. 1404, art. 1422 din Cod civil, care reglementează dispoziții generale cu privire la obligațiile care se nasc din cauzarea de daune.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Mobiport Lux” SRL este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societatea cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva