2rc-302/15 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rc-302/15 prima instanţă V. Pădurari instanţa de apel E.Ababei, A.Garbuz, G.Pavlenco DECIZIE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Fornilan” în pricina civilă înaintată de DOO „Palma Sil” rezidenta a Republicii Macedonia, or.

Scopje str. Industriska 7a, reprezentată în Republica Moldova de către avocatul Dorel Rotaru împotriva societăţii cu răspundere limitată „Fornilan” şi a intervenientului accesoriu societatea cu răspundere limitată „Agroprosper” cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depusă de societatea cu răspundere limitată „Fornilan”, c o n s t a t ă: La 13 mai 2014 compania DOO „Palma Sil” rezidenta a Republicii Macedonia, reprezentată în Republica Moldova de către avocatul Dorel Rotaru s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Fornilan” şi a intervenientului accesoriu societatea cu răspundere limitată „Agroprosper” în care a solicitat încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Fornilan” a sumei de 60700 dolari SUA, achitată cu titlu de avans şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a indicat că la 15 octombrie 2013 între companiile DOO „Palma Sil” rezidenta a Republicii Macedonia şi societatea cu răspundere limitată „Fornilan” a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr.2, potrivit căruia societatea cu răspundere limitată „Fornilan” s-a obligat să livreze companiei DOO „Palma Sil” miez de nucă în cantitate de 63 000 kg la preţul de 5 dolari SUA pentru un kg, valoarea totală a mărfii constituind suma de 315 000 dolari SUA.

Indică că conform prevederilor pct. 2.1 a contractului încheiat între părţi, s-a convenit că cumpărătorul va achita în avans preţul mărfii în proporţie de 25% din valoarea totală a contractului, potrivit Proforma Invoice nr. 17 din 15 octombrie 2013. Potrivit ordinelor de plată valutară a companiei DOO „Palma Sil” rezidenta a Republicii Macedonia la 15 octombrie 2013 şi respectiv 18 octombrie 2013 a fost 1 achitat preţul mărfii în sumă de 80 000 dolari SUA, ulterior suma de 50 000 dolari SUA, în total suma de 130 000 dolari SUA. La 01 noiembrie 2013 societatea cu răspundere limitată „Fornilan” a livrat către compania DOO „Palma Sil” rezidenta a Republicii Macedonia prin intermediul societăţii cu răspundere limitată „Agroprosper” 12 500 kg miez de nucă în valoare de 62 500 dolari SUA şi 8500 kg de nucă cu coajă în valoare de 6800 dolari SUA, valoarea totală a mărfii livrate fiind de 69 300 dolari SUA.

Susţine că, recepţionînd marfa a constatat că aceasta este de o calitate joasă, avînd umiditatea foarte înaltă, ambalajul deteriorat, iar marfa împrăştiată pe toată suprafaţa inferioară a camionului. Despre acest fapt au fost informaţi reprezentanţii companiei societatea cu răspundere limitată „Fornilan”, ulterior fiind purtate discuţii privitor la continuarea livrării mărfii şi calităţii acesteia, însă fără nici un rezultat. Din motivul neonorării obligației prin poşta electronică a fost remisă somația privind restituirea sumei achitate în avans în valoare de 60700 dolari SUA. În termenele oferite, datoria n-a fost stinsă. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 18 decembrie 2014 acţiunea înaintată de DOO „Palma Sil” a fost admisă.

S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Fornilan” în beneficiul companiei DOO „Palma Sil” rezidenta a Republicii Macedonia, or. Scopje str. Industriska 7a, suma de 60 700 dolari SUA în valută naţională la momentul executării hotărîrii şi cheltuieli de judecată în mărime de 1000 dolari SUA şi 27461,17 lei. Nefiind de acord cu soluţia primei instanţei societatea cu răspundere limitată „Fornilan” la 12 ianuarie 2015 a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 18 februarie 2014. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, s-a respins cererea societăţii cu răspundere limitată „Fornilan” privind eşalonarea achitării taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen pentru achitarea taxei de stat în mărime de 20595,75 pînă la 17 martie 2015. S-a explicat apelantului că în cazul neînlăturării neajunsurilor, cererea de apel va fi restituită fără de examinare.

La 16 martie 2015 societatea cu răspundere limitată „Fornilan” a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, solicitînd, casarea încheierii recurate şi pronunţarea unei noi decizii privind amînarea şi eşalonarea taxei de stat la depunerea cererii de apel. Recurentul, în motivarea recursului a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel. Indică că starea materială este una precară, potrivit datelor contabile activitatea întreprinderii este stopată deoarece pe conturile acesteia au fost aplicate interdicţii, la moment avînd pierderi financiare în proporţii deosebit de mari. Consideră că instanţa de apel nu i-a acordat apelantului posibilitatea prezentării probelor primare cu referire la temeiurile de drept şi de fapt pentru a fi eşalonată sa amînată plata taxei de stat, nu s-au expus corect asupra demersului privind eşalonarea taxei de stat.

2 Prin referinţa depusă la 10 aprilie 2015 reprezentantul companiei DOO „Palma Sil”, avocatul Dorel Rotaru a indicat că recurentul în instanţa de apel nu a prezentat probe pertinente şi concludente care ar demonstra că starea financiară este precară. Argumentele invocate în cererea de recurs sunt doar declarative şi neprobate. Consideră că cererea de recurs este vădit nefondată, avînd doar scopul tergiversării examinării cauzei. A pledat pentru respingerea recursului. Din materialele cauzei rezultă că încheierea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 a fost emisă în lipsa părţilor.

La materialele dosarului este anexată scrisoarea Curţii de Apel Bălţi (f.d.154) care atestă că încheierea din 24 februarie 2015 a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 04 martie 2015, iar dovada legală a confirmării recepţionării ei nu este cunoscută, recurentul indică că a recepţionat-o la 12 martie 2014, deci se denotă că s-a conformat prevederilor legale recursul declarat la 16 martie 2015 este depus în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs, după de examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

S-a stabilit că prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depuse, cu acordarea termenului pentru achitării taxei de stat în mărime de 20595,75 lei, pînă la 17 martie 2015, ora 1300. În conformitate cu art. 365 al. (4) Code de Procedură Civlă, la cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă. În conformitate cu art. 368 al. (1) Cod de Procedură Civilă, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Din materialele cauzei urmează că DOO „Palma Sil” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, solicitînd încasarea datoriei. Reclamanta achitînd taxa de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 24499,19 lei (f.d.9). Prin urmare, litigiul în cauză este unul patrimonial. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează, că în cazul cînd cererea de chemare în judecată conţine mai multe pretenţii de sine stătătoare cu caracter patrimonial, taxa de stat se va calcula conform valorii fiecărei pretenţii aparte (art. 87 al. (1) lit. k) Cod de Procedură Civilă. Deci, instanţa de apel întemeiat a concluzionat de a nu da curs cererii de apel depusă de societatea cu răspundere limitată „Fornilan”, acordîndu-i termen pentru achitarea taxei de stat, or la materialele dosarului nu este anexat nici o dovadă care ar reflectă situaţia financiară a apelantei.

3 În acest sens taxa de stat impusă de lege nu este împovărătoare pentru o persoană juridică prin urmare impunerea ei spre plată nu reprezintă limitarea accesului la justiţie, or lipseşte proporţionalitatea scopului urmărit și mărimea taxei de stat achitată. Totodată, instanţa de recurs constată că apelantul la depunerea cererii de apel nu invocat nici un temei legal de amînare sau eşalonare a plăţii taxei de stat şi nici nu a prezentat careva documente confirmative in acest sens. Motivează recurentul în cererea de recurs depusă la 16 martie 2015, că în cadrul şedinţei Curţii de apel Bălţi din 17 martie 2015, va prezenta instanţei probe din contabilitatea întreprinderii care atestă starea financiară precară.

Însă potrivit procesului-verbal al şedinţei de judecată din 17 martie 2015 se denotă că participanţii fiind legal citaţi nu s-au prezentat şi nici nu au comunicat instanţei motivul imposibilităţii neprezentării. Prin urmare instanța atestă că societatea cu răspundere limitată „Fornilan”, nu a ţinut cont de prevederile art. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, care indică că, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să menţioneze faptul că în situaţia din speţă, acţiunea instanţei de apel prin aceia că nu a dat curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul reclamantului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi de internaţională ori, CEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanţă cu art. 6 parag.

1 CEDO, decît dacă acestea urmăreşte un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44). Astfel, la caz Colegiul reţine că în situaţia din speţă limitările instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel corespunde cerinţelor prevăzute de art. 6 parag.

1 CEDO privind dreptul de acces la un tribunal şi corespunde cerinţelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa: - cerinţa privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu şi fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă valoarea acţiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna administrare a justiţiei şi vizează atît descurajarea justiţiabililor în formularea unor cereri, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei.( cauza Weissman şi alţii împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom §-61 ) 4 - raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.

Prin urmare, instanţa de apel întemeiat a concluzionat că cererea de apel nu corespunde exigenţelor prevăzute de art. art. 364 şi 365 Cod de Procedură Civilă, acordîdu-i apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Fornilan”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depuse de societatea cu răspundere limitată „Fornilan”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5