3ra-507/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 3ra-507/15 instanţa de apel: N. cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iurii Sorochin în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurii Sorochin împotriva Uniunii avocaţilor din Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Uniunea avocaţilor din Republica Moldova şi Valentin Golubciuc, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 01 octombrie 2010 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii constată: La 19 iunie 2013, Iurii Sorochin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii avocaţilor din Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la plângerea din 18 iunie 2013, a primit răspuns precum că este neîntemeiată. Invocă dezacordul cu decizia dată referitor la atragerea la răspundere disciplinară a avocatului Valentin Golubciuc. Susţine că avocatul Valentin Golubciuc a manifestat un comportament inadecvat în şedinţa de judecată a dosarului nr. 4b-29/12, ofensându-l în prezenţa judecătorului, grefierului, traducătorului şi a altor participanţi la proces, încălcând astfel art. 48 din Statutul profesiei de avocat, fapt consemnat în procesul – verbal al şedinţei de judecată nr. 4b-29/12.

Menţionează că art. 48 din Statutul profesiei de avocat prevede că în cursul cercetărilor, membrul delegat al comisiei va convoca persoana care a formulat plângerea, precum şi alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va acumula informaţii cu referire la caz. Remarcă că nu a fost invitat în vederea examinării plângerii depuse în privinţa avocatului, încălcându-se astfel procedura de examinare a plângerii, deoarece art. 48 1 din statutul sus menţionat prevede că lipsa părţilor legal citate nu împiedică examinarea, Comisia pentru etică şi disciplină având posibilitatea să se pronunţe pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauză.

Menţionează că nici unul din membrii comisiei nu a trecut atestaţia în vederea stabilirii unei aprecieri juridice adecvate în vederea atragerii la răspundere disciplinare, fiind încălcat Regulamentul de atestare a cadrelor didactice în învăţământul preşcolar, primar, special, complementar, secundar şi mediu de specialitate. Invocă prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ care stipulează că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Menţionează şi prevederile art. 16 alin. (2) din Legea sus menţionată, care indică că acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate. Indică şi conţinutul art. 53 din Constituţia RM care stipulează că persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art.166-167 CPC, art. 1, 3, 5, 6, 8, 11, 14, 16, 17, 19, 21, 25, 26 din Legea contenciosului administrativ, art. 39 pct. 5 al Legii cu privire la avocatură, art. 10, 11 din Legea privind accesul la informaţie, art. 48 din Statutul profesiei de avocat. Solicită admiterea cererii, anularea deciziei prin care avocatul Valentin Golubciuc nu a fost atras la răspundere disciplinară, constatarea încălcării legii şi a regulamentului de către avocatul Valentin Golubciuc. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 01 octombrie 2013 a fost admisă acţiunea, anulată decizia adoptată de Uniunea avocaţilor din RM nr. IN 101/3 din 12 iunie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Uniunea avocaţilor din Republica Moldova şi Valentin Golubciuc, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

La 20 decembrie 2014, Iurii Sorochin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o pasibilă de a fi casată. Susţine că instanţa de apel a întemeiat argumentele în baza prevederilor art. 49 din Legea cu privire la avocatură şi art. 13 din Legea contenciosului administrativ. Invocă prevederile art. 20 din Constituţia RM care stipulează că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente 2 împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie. Menţionează prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ care stipulează că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Face referire şi la conţinutul art. 7 al Legii sus menţionate, care prevede că judecătoriile examinează litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului, comunei sau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ- teritorială respectivă, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv, care prestează servicii publice.

Remarcă că prin prisma art. 16 din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate. Consideră că i-au fost încălcate drepturile prin neatragerea la răspundere disciplinară a avocatului. Relatează că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 aprilie 2014, a fost constatată încălcarea art. 69 Cod contravenţional de către avocatul Valentin Golubciuc, faptul constatat având puterea de lucru judecat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 26 martie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 57), însă careva date despre recepţionarea acestea de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la 3 alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Iurii Sorochin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Iurii Sorochin, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iurii Sorochin ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Iurii Sorochin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4