2rhc-27/15 — Declararea nulităţii actelor juridice

Prin decizia Consiliului local Suruceni nr. 2 din 06.02.1995, a fost instituit dreptul de folosinţă al Întreprinderii piscicole Ialoveni asupra heleşteurilor nr. 1 şi nr. 2, aflate în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale;

SA „Pescăruş-Dănceni”, succesoare în drepturile Întreprinderii piscicole Ialoveni, a refuzat să efectueze plăţi pentru exercitarea dreptului de folosinţă asupra obiectivelor acvatice menţionate, motiv pentru care Primăria satului Suruceni a încheiat un contract de locaţiune în privinţa acestora cu SRL „Iazul Boieresc”;

Digul heleşteului Suruceni 2 a fost privatizat ilegal de către SA „Pescăruş- Dănceni”, iar Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru i-a eliberat, cu încălcarea 1 legislaţiei în vigoare, titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, cu numere cadastrale 5530302990, 5530302991, 5530103372;

La 12.06.2006, SA „Pescăruş-Dănceni” şi SRL „Victoraş” au încheiat cu rea- credinţă un contract de vînzare-cumpărare a digului heleşteului Suruceni 2;

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09.06.2010, a fost anulată adeverinţa de privatizare nr. 13/02 din 12.10.2001, prin care au fost transmise în proprietatea privată a SA „Pescăruş-Dănceni” digul, canalele de scurgere a apelor revărsate, întărirea pantei la heleşteul Suruceni şi digul heleşteului Suruceni nr. 2. De drept, Primăria s. Suruceni a invocat art. 216, art. 220 Cod civil RM. Pe parcursul examinării cauzei, prin încheierea Curţii de Apel Economice din 03.03.2012, a fost admisă renunţarea la acţiune a reclamantului în partea pretenţiilor de recunoaştere a nulităţii titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, cu numere cadastrale 5530302990 şi 5530302991, încetîndu-se procesul în privinţa acestor cerinţe (f. d. 176 – 177). În referinţă, SA „Pescăruş-Dănceni” şi SRL „Victoraş” au solicitat instanţei să respingă acţiunea înaitată de partea adversă, avînd în vedere că Primăria s. Suruceni nu este titulara dreptului de proprietate asupra obiectivului acvatic Suruceni 2 şi nici asupra terenurilor din fondul apelor atribuite în folosinţa SA „Pescăruş-Dănceni” şi SRL „Victoraş”, aceste bunuri aflîndu-se în proprietatea publică a statului, precum se confirmă prin decizia Consiliului Suruceni nr. 9 din 15.11.2001 (f. d. 45), cu privire la aprobarea materialelor de delimitare a terenurilor proprietate publică. În acest context, societăţile pîrîte au precizat că terenurile respective aparţinînd fondului apelor au fost transmise cu drept de folosinţă societăţii pe acţiuni „Pescăruş-Dănceni”, iar ulterior societăţii cu răspundere limitată „Victoraş”, care în temeiul contractului de vînzare-cumpărare din 12.06.2006 a devenit proprietara digului heleşteului Suruceni nr. 2. Mai mult decît atît, s-a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23.07.2009, menţinute prin decizia Curţii de Apel Economice din 29.06.2010 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27.01.2011, or, prin aceste acte judecătoreşti a fost dispusă anularea contractului de arendă din 30.04.2001 3 încheiat între Primăria s. Suruceni şi SRL „Iazul Boieresc”, precum şi au fost revendicate din posesiunea SRL „Iazul Boieresc” terenul fondului apelor şi digul heleşteului Suruceni nr. 2, cu obligarea ultimei şi a Primăriei s. Suruceni de a nu crea obstacole în exercitarea dreptului de posesiune asupra bunurilor nominalizate de către SRL „Victoraş”. Totodată, societăţile pîrîte au solicitat instanţei să respingă acţiunea susţinută de Primăria s. Suruceni, ca fiind depusă ulterior expirării termenului de prescripţie extinctivă, situaţie în care anularea contractului de vînzare-cumpărare şi a titlurilor de stat indicate în acţiune va încălca principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod incompatibil cu art. 6 paragraf. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de asemenea, va constitui o ingerinţă neprevăzută de lege în dreptul de proprietate dobîndit de SRL „Victoraş” şi protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene (f. d. 27 - 30). În referinţă, Agenţia „Apele Moldovei” a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind una neîntemeiată şi a solicitat respingerea acesteia, avînd în vedere că titlurile de stat de folosinţă separată a apelor nr. 01.117 şi nr. 01.119 au fost eliberate de către Agenţie pentru SA „Pescăruş-Dănceni” în conformitate cu prevederile art. 15 şi art. 32 din Codul apelor, precizîndu-se în acest sens că titlul de stat de folosinţă separată a apelor nu atestă un drept de proprietate al beneficiarului, ci implică drepturi de exploatare a obiectivului acvatic cu respectarea anumitor obligaţiuni (f. d. 130 – 131). 2 Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 03.03.2012, acţiunea Primăriei s. Suruceni a fost admisă integral, fiind dispusă anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 4159 din 12.06.2006, titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. 5530103372 şi a titlurilor de stat de folosinţă separată a apelor nr. 01.117 şi nr. 01.119. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că faptele stabilite prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09.06.2010 sunt obligatorii şi nu urmează a fi dovedite în pricina de faţă, în temeiul art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, astfel încît construcţia hidrotehnică ce face obiectul contractului de vînzare-cumpărare încheiat între societăţile pîrîte constituie proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale şi a fost privatizată de către SA „Pescăruş-Dănceni” cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi a Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor. Prin urmare, în temeiul art. 220 Cod civil, instanţa a declarat nul contractul de vînzare-cumpărare din 12.06.2006, prin care SA „Pescăruş-Dănceni” a vîndut către SRL „Victoraş” digul heleşteului Suruceni 2, deşi nu deţinea în mod valabil un drept de proprietate asupra acestui bun, precum şi titlurile de stat eliberate în temeiul acestui contract. Instanţa de fond a respins argumentele pîrîtelor cu privire la buna-credinţă a cumpărătorului SRL „Victoraş”, apreciind că ambele părţi contractante cunoşteau natura 4 litigioasă a dreptului de proprietate, avînd în vedere acţiunile în revendicare deferite justiţiei la acel moment de către Primăria s. Suruceni. La fel, nu au fost luate în consideraţie nici obiecţiile privind tardivitatea declarării acţiunii, Curtea de Apel Economică stabilind drept moment al naşterii dreptului la acţiune - data adoptării deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09.06.2010 (f. d. 179 - 183). La 02.04.2012, SRL „Victoraş” şi SA „Pescăruş-Dănceni” au declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Economice, solicitînd casarea acesteia şi adoptarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii, susţinînd că ambele societăţi au acţionat cu bună- credinţă, or, SA „Pescăruş-Dănceni” s-a conformat tuturor cerinţelor stabilite de către autorităţile de stat în timpul privatizării, iar SRL „Victoraş” a cumpărat bunul de la persoana ce-l deţinea în proprietate. În acelaşi timp, recurenţii au reiterat că acţiunea intentată de Primăria s. Suruceni este tardivă, fiind depusă peste aproape 5 ani de la încheierea tranzacţiei de vînzare-cumpărare (f. d. 190 – 196). Subsecvent, la 03.04.2012, împotriva hotărîrii instanţei de fond a declarat recurs şi Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, solicitînd casarea acesteia cu adoptarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii, ţinînd cont de faptul că instanţa de fond eronat a conchis că obiectivul acvatic litigios se află în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale. Or, potrivit explicaţiilor recurentului, bazinul acvatic disputat a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile, la 23.12.2005, în proprietatea publică a statului, iar titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 5530103372 a fost eliberat de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru în temeiul Hotărîrii Guvernului nr. 745 din 03.11.1995, art. 20 din Codul funciar şi deciziei Primăriei s. Suruceni din 06.02.1995 (f. d. 184 – 186). La 10.04.2012, Agenţia „Apele Moldovei” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Economice din 03.03.2012, solicitînd casarea acestui act judecătoresc şi pronunţarea unei hotărîri de respingere a pretenţiilor în acţiune, avînd în vedere că acţiunea a fost depusă ulterior expirării termenului de prescripţie extinctivă, iar titlurile de stat de folosinţă separată a apelor, nr. 01.117 şi nr. 01.119, au fost eliberate pentru SA „Pescăruş-Dănceni” în conformitate cu prevederile art. 15 şi art. 32 din Codul apelor, în vigoare la acel moment. 3 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2012, s-au admis recursurile declarate de SA „Pescăruş-Dănceni”, SRL „Victoraş”, Agenţia „Apele Moldovei” şi Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru împotriva hotărîrii Curţii de Apel Economice din 03.03.2012. S-a casat hotărîrea Curţii de Apel Economice din 03.03.2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care s-a respins acţiunea. La 23 ianuarie 2015, Primăria satului Suruceni şi Consiliul local Suruceni, raionul Ialoveni a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2012, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei revizuite şi rejudecarea pricinii de instanţa de recurs, invocînd ca temei de revizuire, lit. a) şi b) a art. 449 CPC respectiv, - s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă şi - i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu i-au fost şi nu i-au putut fi cunoscute anterior. Astfel, Primăria satului Suruceni şi Consiliul local Suruceni, raionul Ialoveni au indicat că prin ordonanţa privind începerea urmăririi penale din 21.10.2014, după verificarea în Arhiva raională Ialoveni a documentelor care au fost menţionate în decizia revizuită, s-au constatat unele falsuri. Susţine revizuentul că prin ordonanţa adoptată, s-a constatat comiterea de către persoanele publice a falsului în acte publice, manifestat prin falsificarea Procesului- verbal cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică din 05.07.2001 şi a Deciziei Consiliului comunal al primăriei Suruceni nr. 9 din 15.11.2001. La data de 13.02.2015, intimatul Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a înaintat referinţă la cererea de revizuire a Primăriei satului Suruceni şi Consiliului local Suruceni, raionul Ialoveni, solicitînd respingerea acesteia ca neîntemeiată şi nefondată. La 02.03.2015 şi 03.03.2015, intimatul SA „Pescăruş-Dănceni” a înaintat referinţă şi referinţă suplimentară la cererea de revizuire a Primăriei satului Suruceni şi Consiliului local Suruceni, raionul Ialoveni, solicitînd respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă. La 31.03.2015, intimatul SA „Pescăruş-Dănceni” a înaintat o altă referinţă la cererea de revizuire a Primăriei satului Suruceni şi Consiliului local Suruceni, raionul Ialoveni, solicitînd respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă. La data de 06.04.2015, Primăria satului Suruceni şi Consiliul local Suruceni, raionul Ialoveni a înaintat o cerere de prezentarea a probelor prin care reiterează solicitările expuse în cererea de revizuire din 23.01.2015 prezentînd şi o copie a unei ordonanţe privind încetarea urmăririi penale din 12.03.2015, invocînd anumite constatări din conţinutul acesteia. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că cererea depusă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de 4 fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintată la 23.01.2015, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2012 şi temei de revizuire invocă lit. a) şi b) art. 449 CPC. Astfel, potrivit art. 449 lit. a) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă. În acest sens, Colegiul menţionează că, pentru probarea acestui temei, forţă probantă are doar sentinţa irevocabilă de condamnare, o condiţie fiind ca însăşi condamnarea să fie în legătură cu examinarea pricinii. La caz, ordonanţa privind începerea urmăririi penale din 21.10.2014 şi ordonanţa privind încetarea urmăririi penale din 12.03.2015, nu echivalează cu sentinţa de condamnare, indicată ca temei la art. 449 lit. a) CPC. Or, definiţia sentinţei este expres stabilită de legiuitor şi nu lasă loc de interpretări sau de extensii a sensului ei. În sensul art. 6 CPP, actul procedural este definit drept document prin care se consemnează orice acţiune procesuală prevăzută de prezentul cod, şi anume: ordonanţă, proces-verbal, rechizitoriu, încheiere, sentinţă, decizie, hotărîre etc. Însă, doar sub aspect procedural ordonanţa echivalează cu sentinţa, pe cînd ca valoare juridică, aceste două acte sunt distincte. Sentinţa este hotărîre prin care cauza penală se soluţionează în fond de instanţa de judecată (art. 6 pct. 28 şi 42 CPP). Prin urmare, în dispoziţiile lit. a) art. 449 CPC, legiuitorul a indicat expres ca temei sentinţa penală irevocabilă şi nu ordonanţa sau un alt act procedural. Potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, la examinarea cererii de revizuire, instanţa se limitează doar la aprecierea admisibilităţii temeiurilor de revizuire invocate. La caz, revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 23.01.2015, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2012 invocînd ca temei de revizuire şi lit. b) a art. 449 CPC. Drept circumstanţe noi revizuentul a invocat Raportul de constatare tehnico ştiinţifică, efectuat de către Centrul de Expertize Independente nr. 770 din 23 octombrie 2014 care a stabilit falsificarea Procesului-verbal cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică din 05.07.2001 şi a Deciziei Consiliului comunal al primăriei Suruceni nr. 9 din 15.11.2001. Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data 5 pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente. Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire. Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei. La caz, revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Or, circumstanţele pe care le-a invocat revizuentul ca fiind noi, respectiv Raportul de constatare tehnico ştiinţifică, efectuat de către Centrul de Expertize Independente nr. 770 din 23 octombrie 2014, nu corespunde principiilor independenţei şi imparţialităţii, nu constituie temei de declarare a revizuirii, prevăzut la lit. b) art. 449 CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Respectiv, invocarea ca circumstanţă nouă a Raportului de constatare tehnico ştiinţifică, efectuat de către Centrul de Expertize Independente nr. 770 din 23 octombrie 2014 prin care a fost constatate unele falsuri în actele publice, nu se încadrează în temeiul invocat, deoarece presupune un fapt nou apărut după pronunţarea hotărîrii. În această ordine de idei, Colegiul reitereză că faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. 6 Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Primăria satului Suruceni şi Consiliul local Suruceni, raionul Ialoveni împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Primăriei satului Suruceni şi Consiliului local Suruceni împotriva SA „Pescăruş- Dănceni”, SRL „Victoraş”, intervenienţi accesorii – Agenţia „Apele Moldovei” şi Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, cu privire la declararea nulităţii titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, a titlurilor de stat de folosinţă separată a apelor şi a contractului de vînzare-cumpărare din 12.06.2006, încheiat între SA „Pescăruş-Dănceni” şi SRL „Victoraş”. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 7