3ra-25/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Iu. Țurcan dosarul nr. 3ra-25/15 (Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău) instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, Iu. Cotruță (Curtea de Apel Chișinău) DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat Iuliana Oprea, Ion Druță examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Vladconstruct”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Vladconstruct” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014 prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 20 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă La 17 decembrie 2012, SRL ”Vladconstruct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul SRL ”Vladconstruct” a indicat faptul că, pârâtul, la 13 septembrie 2012, în baza actului de control nr.5-657188 din 14 august 2012, a adoptat decizia nr.2569/4 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SRL ”Vladconstruct”, ultima fiind recunoscută culpabilă de încălcarea prevederilor art. 19 lit.d) și art.8 alin.(2) lit.c) din Codul Fiscal, impozitarea facilităților acordate de patron. Susține reclamanta că decizia IFS mun.Chișinău în această parte este eronată, nefondată și rezultată din aprecierea subiectivă și incompletă a legislației, precum și a probelor puse la baza emiterii actului administrativ. În acest context, reclamanta menționează că SRL ”Vladconstruct”, în calitate de împrumutător, și cet.Talpă Tudor, în calitate de împrumutat, au încheiat contractul nr.2 din 10 mai 2011, prin care prima a acordat un împrumut în sumă totală de 3 055 000 lei, pe un termen de trei ani, fără dobândă.

Consideră reclamantul că, relațiile dintre SRL ”Vladconstruct” și Talpă Tudor ce rezultă din contractul de împrumut menționat sunt guvernate de legislația civilă și nu de legislația muncii, deoarece Talpă Tudor reprezintă într-o singură persoană și patronul, și administratorul întreprinderii. Mai mult ca atât, Talpă Tudor, în calitate de administrator, nu primește salariu de la întreprindere, neavând calitatea de salariat. Totodată, reclamanta indică faptul că, la 16 octombrie 2012, a înaintat cerere prealabilă către IFS prin care a solicitat anularea deciziei IFS nr.2569/4 din 13 septembrie 2012, ultima fiindu-i comunicată la 17 septembrie 2012, însă cererea dată a rămas fără răspuns.

Solicită reclamanta SRL ”Vladconstruct” anularea deciziei IFS nr.2569/4 din 13 septembrie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 20 noiembrie 2013 acţiunea SRL ”Vladconstruct” a fost admisă şi s-a dispus anularea Deciziei nr.2569/4 din 13 septembrie 2013 al Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chișinău. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 20 noiembrie 2013 și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea SRL ”Vladconstruct” a fost respinsă. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2015 a fost corectată greșeala tehnică admisă în dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014 cu corectarea datei adoptării deciziei nr.2569/4 a Inspectoratului Fiscal de Stat, din ”13 septembrie 2013” cu ”13 septembrie 2012”.

La 25 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL ”Vladconstruct” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 20 noiembrie 2013. Recurenta, în motivarea recursului, a invocat că instanța de apel a interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material. Menționează recurenta că contractul de împrumut nr.2 a sumei de 3 200 000 lei fără dobândă încheiat la 10 mai 2011, între SRL ”Vladconstruct”, în calitate de împrumutător, și Talpă Tudor, în calitate de împrumutat, este un contract civil, părțile acestuia neavând calitatea de angajator și salariat.

Susține recurenta că, conform certificatului nr.1 din 28 ianuarie 2013, Talpă Tudor nu a avut statut de angajat și nici nu au fost calculate și achitate contribuții sociale obligatorii și alte impozite față de bugetul de stat necesare în cazul existenței raporturilor de muncă. De asemenea, conform extrasului din Registrul de Stat al persoanelor juridice, Talpă Tudor este administrator al SRL ”Vladconstruct” și concomitent fondator al acesteia, astfel, între SRL ”Vladconstruct” și Talpă Tudor nu sunt relații de muncă, ultimul nefiind angajat al primei, ci proprietarul ei, prin urmare, împrumutul dat nu poate fi calificat ca facilitate acordată de patron.

De asemenea, susține recurenta că, instanța de apel, respingând acțiunea, s-a limitat la o motivare extrem de generală, IFS mun.Chișinău neprezentând probe care să combată pretențiile invocate în cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Vladconstruct.” 2 În același timp, consideră că prima instanță a examinat pricina sub toate aspectele și concluzia despre necesitatea admiterii acțiunii este justă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare. La 11 noiembrie 2014, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Vladconstruct”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 08 decembrie 2014, intimatul IFS mun.Chișinău a depus referință la recursul declarat de SRL „Vladconstruct” prin care a solicitat respingerea acestuia cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2014. Indică intimatul că, indiferent de faptul dacă primește sau nu administratorul remunerație pentru activitatea sa, transferurile bănești efectuate acestui angajat, conform art.19 lit.d) Cod Fiscal, sunt calificate ca facilități acordate de către patron și urmau să fie impozitate cu impozitul pe venit, ceea ce dovedește și faptul că agentul economic nu și-a onorat obligațiile fiscale, respectiv încălcând astfel prevederile articolului menționat. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și obiecțiile din referința intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014 și hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 20 noiembrie 2013 și pronunțarea unei noi hotărâri, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunțând o nouă hotărâre. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, rezultă că, Talpă Tudor este administrator și unicul fondator al SRL ”Vladconstruct”.

De asemenea, s-a stabilit că acesta, în calitate de administrator al SRL ”Vladconstruct” nu este remunerat, nefiindu-i calculat și achitat salariu.

În baza contractului de împrumut nr.2 din 10.05.2011, SRL ”Vladconstruct” (împrumutător), pe parcursul perioadei fiscale 2011, a transmis în proprietate împrumutatului Talpă Tudor mijloace băneşti sub formă de împrumut (fără dobândă) în sumă totală de 3 055 000 lei, pe un termen de 3 ani, inclusiv: conform d/p nr. 9 din 10.05.11 (suma de 100 000 lei), nr.10 din 10.05.11 (suma de 90 000 lei), nr.11 din 18.05.11 ( suma de 100 000 lei), nr.12 din 18.05.11 (suma de 100 000 lei), nr.11 din 03.06.11 (suma de 100 000 lei), nr. 12 din 03.06.11 (suma de 100 000 lei), nr. 16 din 01.07.11 (suma de 125 000 lei), nr. 17 din 01.07.11 (suma de 125 000 lei), nr.20 din 07.07.11 (suma de 55 000 lei ), nr.21 din 13.07.11 (suma de 50 000 lei), nr. 22 din 19.07.11 (suma de 20 000 lei), nr.23 din 22.07.11 (suma de 150 000 lei), nr.24 din 01.08.11 (suma de 150 000 lei), nr.25 din 01.08.11 (suma de 150 000 lei), nr. 26 din 04.08.11 (suma de 500 000 lei), nr. 27 din 05.08.11 (suma de 500 000 lei), nr. 28 din 08.08.11 (suma de 500 000 lei) și nr.29 din 09.08.11 (suma de 130 000 lei).

3 Prin decizia IFS mun.Chișinău nr.2569/4 din 13 septembrie 2012, recurenta- reclamantă SRL „Vladconstruct” a fost recunoscută culpabilă de încălcarea prevederilor art.19 lit.d) din Codul Fiscal – impozitarea facilităților acordate de patron la acordarea împrumutului și s-a dispus încasarea de la SRL ”Vladconstruct” impozitului pe venit în sumă de 24 649 lei, majorărilor de întârziere în mărime de 2 708 lei şi amenzi în mărime de 46 265 lei, în temeiul art. 261 al.

(5) al Codului Fiscal - pentru eschivarea de la reţinere, calcul şi de la plată a impozitului pe venit, pentru perioada 2011 – 2012. Conform art. 19 lit. d) din Codul Fiscal, suma dobânzii, determinată ca rezultat al diferenţei pozitive dintre rata de bază (rotunjită până la următorul procent întreg) stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune (rata dobânzii aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt - pentru împrumuturile acordate pe un termen de până la 5 ani; rata dobânzii la creditele pe termen lung - pentru împrumuturile acordate pe un termen mai mare de 5 ani) şi rata dobânzii calculată pentru împrumuturile acordate de către angajator salariatului, în funcţie de termenul de acordare reprezintă facilitate acordată de patron, care conform art. 18, lit.c) din Codul Fiscal reprezintă sursă de venit impozabil.

În același timp, prevederile art.258 alin. (1) din Codul Muncii (Capitolul IV – munca conducătorilor de unități și a membrilor organelor colegiale) stipulează că, prevederile prezentului capitol se aplică conducătorilor tuturor unităţilor, cu excepţia cazurilor când conducătorul (angajatorul) este concomitent şi proprietar al unităţii. Potrivit art.70 alin.(1) și (2) al Legii nr. 135 din 14.06.2007 privind societățile cu răspundere limitată, administratorul societăţii se desemnează de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii dacă actul de constituire prevede aceasta. Administrator poate fi desemnat unul dintre asociaţi sau un terţ. De asemenea, potrivit art.1 din Codul Muncii, salariat este persoana fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.

În circumstanţele enunțate și în contextul normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, în speță, administratorul Talpă Tudor, care este și unicul asociat și fondator al întreprinderii, nefiind remunerat la această întreprindere, nu are calitate de salariat. Mai mult ca atât, prin prisma prevederilor art.258 din Codul Muncii, nu-i sunt aplicabile prevederile legislației muncii prevăzute de capitolul IV – munca conducătorilor de unități și a membrilor organelor colegiale, acesta nefiind obligat de a încheia contract individual de muncă și de a-i fi stabilit salariu conform normelor legale. Or, conform art.19 lit. d) din Codul Fiscal în coroborare cu art.18 lit.c) CF, reprezintă sursă de venit impozabil facilitățile acordate de către patron salariatului, iar art.1 din Codul Muncii prevede expres că salariat este persoana fizică care prestează o muncă în schimbul unui salariu.

În speță, administratorului-patron Talpă Tudor nu i-a fost stabilit salariu pentru munca prestată, nefiind remunerat 4 pentru aceasta cu salariu, fapt confirmat de însăși intimatul IFS mun.Chișinău în actul său din 14 august 2012 (f.d. 10). Afară de aceasta, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră aplicabile la caz și prevederile art.11 alin. (1) Cod Fiscal - toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră ilegală decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chișinău nr.2569/4 din 13 septembrie 2012 în partea ce se referă la calcularea suplimentară a impozitului pe venit ce urma a fi reținut din facilitatea acordată de patron pentru perioada L/01/2012 – L/06/2012 în sumă de 24 649 lei, majorării de întârziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit în sumă de 2 708 lei și aplicarea amenzii fiscale în mărime de 40 265 lei, conform prevederilor art.261 alin. (5) al Codului Fiscal, pentru eschivarea de la reținere, calcul și de la plată a impozitului pe venit pentru perioada anilor 2011, 2012, ca fiind emisă contrar prevederilor legii și, conform art.26 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ urmează a fi anulată, cu admiterea acțiunii ca fiind întemeiată.

Ca urmare, decizia instanței de apel prin care a fost respinsă integral acțiunea se casează. Totodată, urmează a fi casată și hotărârea primei instanțe, deoarece prin aceasta a fost anulată integral decizia IFS mun.Chișinău nr.2569/4 din 13 septembrie 2012, deși recurentul-reclamant a contestat-o doar parțial, solicitând formal anularea acesteia întru totul.

Mai mult ca atât, prima instanță a dispus anularea deciziei IFS mun.Chișinău nr.2569/4 din 13 septembrie 2013, pe când actul administrativ contestat este datat cu 13 septembrie 2012. În concluzie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Vladconstruct” urmează a fi admis, casate decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care de admis acțiunea și de anulat decizia IFS mun.Chișinău nr.2569/4 din 13 septembrie 2012 în partea ce ține de încasarea sumei de 24 649 lei ca impozit pe venit din facilitatea acordată de patron pentru perioada L/01/12 – L/06/12; calcularea și încasarea majorării de întârziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit în sumă de 2 708 lei, precum și amenzii aplicată în sumă de 40 265 lei, conform art.261 alin. (5) al Codului Fiscal, pentru eschivarea de la reținere, calcul și de plată a impozitului pe venit pentru perioada 2011, 2012. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe a fost emisă cu depășirea limitelor pretențiilor precum și indicându-se greșit data emiterii actului contestat, iar decizia instanţei de apel este fundamentată pe o interpretare şi aplicare eronată a normelor de drept material, Colegiul civil,

comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către SRL „Vladconstruct”, a casa integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 20 noiembrie 2013, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin 5 care: de admis acțiunea SRL ”Vladconstruct” împotriva IFS mun.Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și de anulat decizia IFS mun.Chișinău nr.2569/4 din 13 septembrie 2012 în partea ce ține de încasarea sumei de 24 649 lei ca impozit pe venit din facilitatea acordată de patron pentru perioada L/01/12 – L/06/12; calcularea și încasarea majorării de întârziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit în sumă de 2 708 lei, precum și amenzii aplicate în sumă de 40 265 lei, conform art.261 alin. (5) al Codului Fiscal, pentru eschivarea de la reținere, calcul și de plată a impozitului pe venit pentru perioada 2011, 2012. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Vladconstruct”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 mai 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 20 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Vladconstruct” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, și se pronunță o nouă hotărâre prin care: Se admite cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Vladconstruct” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Se anulează decizia IFS mun.Chișinău nr.2569/4 din 13 septembrie 2012 în partea ce ține de încasarea sumei de 24 649 lei ca impozit pe venit din facilitatea acordată de patron pentru perioada L/01/12 – L/06/12; calcularea și încasarea majorării de întârziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit în sumă de 2 708 lei, precum și amenzii aplicate în sumă de 40 265 lei, conform art.261 alin. (5) al Codului Fiscal, pentru eschivarea de la reținere, calcul și de plată a impozitului pe venit pentru perioada 2011, 2012. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druță 6