3ra-314/15 — Contestarea actelor administrative

prima instanță: S. Bleşceaga dosarul nr. 3ra-314/15 instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa, ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera Nord”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Cariera Nord” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău 04 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către de Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera Nord” și menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 19 mai 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 02 octombrie 2013, SRL „Cariera Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative. În motivare acţiunii a indicat că la data de 09 septembrie 2013, a parvenit în adresa societății decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 631 din 05 septembrie 2013. Susține că decizia menționată a fost emisă ca urmare a examinării contestației întreprinderii din 07 august 2013, care a fost depusă împotriva deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 2535/3/12 din 11 iulie 2013 adoptată în urma examinării actului de control nr. 3-520211 din 14 iunie 2013, emis de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ.

Menţionează că prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 631 din 05 septembrie 2013, a fost respinsă contestația societății și menținută decizia nr. 2535/3/12 din 11 iulie 2013. Astfel, invocă că societatea a fost recunoscută vinovată de încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) din Titlul I al Codului Fiscal și prevederile cap. II pct. 4 şi cap. III pct. 8. lit. e) prin comiterea încălcărilor prevăzute de anexa nr. 5 cap. V lit. e) și pct. IO3 a Hotărârii Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998 „Cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”.

Afirmă că la momentul efectuării controlului, nu a fost efectuată cumpărătura de control, care ar demonstra faptul neutilizării mașinii de casă și control cu memorie fiscală, cu atât mai mult că la utilizarea mașinii de casă și control defectate nu a fost indicat cu ce mecanism, verificat metrologic, în conformitate cu standardele reglementate de normele legale în vigoare a fost depistată devierea, iar simpla diferențiere a orei indicate la mașina de casă și control și ora indicată la telefonul mobil al inspectorului, nu constituie o încălcare a normelor de utilizare a mașinii de casă şi control.

Relatează că la data de 15 august 2013, în cadrul întreprinderii a fost efectuat un nou control fiscal de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ, în rezultatul căruia la 15 august 2013, a fost emis actul de control nr. 3-522806, prin care s-a stabilit că societatea dispune de mașină de casă și control, înregistrată în modul stabilit, fiind respectate prevederile art. 8 alin. (2) lit. c) din Titlul I al Codului Fiscal și prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998, iar Registrul mașinii de casă și control fiind cusut, numerotat, legalizat cu stampila agentului economic și al organului fiscal, astfel, în registrul menționat nu figurează vre-o menţiune, precum că ar fi fost modificat timpul mașinii de casă și control, fapt ce confirmă cu certitudine că încălcarea imputată întreprinderii este eronată.

La fel, indică că în decizia menționată eronat s-a constatat încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. f.) din Codul Fiscal și pct. 21 alin. (1) şi art. 23 alin. (7) din Legea cu privire la comerțul interior, deoarece, pentru nisipul procurat de la SRL „Belvilcom”, nu a fost posibilă prezentarea facturilor fiscale şi nici a facturilor de expediție la prima cerere a organelor de control, din motiv că în cadrul SRL „Belvilcom” a fost instituit post fiscal, care a ridicat toate facturile, iar procedura de solicitare a facturilor durează ceva timp, respectiv, SRL „Belvilcom” a fost în imposibilitate să elibereze facturile la timp pentru nisipul furnizat.

Afirmă că în rezultatul solicitărilor întreprinderii către SRL „Belvilcom”, i-au fost prezentate cererile de eliberare a facturilor, iar în prezent, facturile fiscale deja au fost emise, astfel, societatea deține acte de proveniența a nisipului, iar în ceea ce privește cărămida depozitată, menționează că documentația, în cea mai mare parte se află la sediul central, iar acesta a fost motivul imposibilității prezentării documentelor de proveniență a cărămizii, la prima cerere a organelor de control. Solicită contestarea actului de control nr. 3-520211 din 14 iunie 2013, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 2535/3/12 din 11 iulie 2013 şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău nr. 631 din 05 septembrie 2013, ca fiind ilegale și lipsite de suport juridic. La 17 mai 2014 SRL „Cariera Nord” a depus cerere de concretizarea cerințelor şi anexare a probelor prin care şi-a menținut cerințele din cererea de chemare în judecată, invocând suplimentar că prin copiile adeverinței de înregistrare a mașini electronice de casa și control cu memorie fiscală, copia cartelei de înregistrare a mașini de casă şi control şi copia Registrului de evidentă a serviciilor de asistenta tehnică pentru mașini de casă și control, se confirmă cu certitudine că în Registrul respectiv, unde se consemnează toate modificările și lucrările de reparație a mașini de casă și control, nu figurează vre-o însemnare precum că ar fi fost modificat timpul mașini de casă și control.

Astfel, încălcarea stabilită de către Inspectoratului Fiscal de Stat din raionul Edineţ la data de 14 iunie 2013, precum că societatea utilizează mașină de casă și control defectată, consideră este eronată şi nu corespunde adevărului. Totodată, indică că prin actul nr. 3-522806 emis de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ din 15 august 2013 în urma efectuării unui nou control s-a stabilit că întreprinderea dispune de mașină de casă și control, înregistrată în modul stabilit, fiind respectate prevederile art. 8 alin. (2) lit. c) din Titlul I din Codul Fiscal și prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998, cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar, registrul mașini de casă și control fiind cusut, numerotat, legalizat cu ștampila agentului economic și al organului fiscal, iar vre-o deviere a timpului real cu cel înregistrat pe bonurile de casă nu s-a stabilit.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 19 mai 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Cariera Nord” şi menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a invocat prevederile pct. 3, pct. 8 lit. e), pct. 10 din Regulamentul cu privire la aplicarea mașinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor de numerar , aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 474 din 24 aprilie 1998 cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memorie fiscală, care indică că pentru efectuarea decontărilor în numerar se consideră că operațiunea economică nu este înregistrată în mașină de casă și control, deci decontările bănești în numerar se efectuează fără aplicare mașinii de casă și control, în cazul când la verificare se depistează existența unei sume de mijloace bănești excedente, care nu poate fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de mașina de casă și control.

Iar cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a concluzionat că acțiunile SRL „Cariera Nord” constituie prin sine încălcarea fiscală, care servește temei de atragere la răspundere prin aplicarea amenzii în mărimea stabilită de art. 254 alin.(2) din Titlu V al Codului Fiscal, în vigoare la data emiterii încălcării, or, SRL „Cariera Nord” fiind obligată să utilizeze mașina de casă și control la efectuarea decontărilor bănești în numerar pentru operațiunile economice cu consumatorii, contribuabilii, de fapt, nu a executat operațiunea, prin urmare, ultima a admis excedent de mijloace bănești în caseta mașinii de casă şi control. La 23 ianuarie 2015, SRL „Cariera Nord” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Menționează că ilegal i-a fost aplicată amenda pentru desfășurarea unei activități fără utilizarea mașinii de casă și control cu memorie fiscală existente și utilizarea mașinii de casă şi control defectate, deoarece, la momentul efectuării controlului nu a fost efectuată cumpărătura de control, care ar demonstra cu certitudine faptul neutilizării mașinii de casă și control cu memorie fiscală, respectiv, la utilizarea mașinii de casă și control defectate, nu a fost indicat cu ce mecanism, verificat metrologic, în conformitate cu standardele reglementate de normele legale în vigoare a fost depistată devierea, iar simpla diferențiere a orei indicate la mașina de casa și control și ora indicată la telefonul mobil al inspectorului, nu constituie o încălcare a normelor de utilizare a mașinii de casă și control.

La fel, indică că prin actul nr. 3-522806, emis de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineț, în rezultatul controlului efectuat în cadrul societății, s-a stabilit că întreprinderea dispune de mașină de casă și control, înregistrată în modul stabilit, Registrul mașinii de casă și control fiind cusut, numerotat, legalizat cu stampila agentului economic și al organului fiscal, iar în Registrul nu figurează vre-o înscriere precum că a fost modificată ora, astfel, ne fiind depistată vre-o abatere de utilizare a mașinii de casă și control defectate, fapt ce confirmă cu certitudine că actele administrative sunt lipsite de suport juridic.

Cu referire la prevederile pct. 15 alin. (2) din Legea nr. 64 din 11 aprilie 2014 privind modificare și completarea unor acte legislative, care indică că efectuarea încasărilor bănești în numerar fără utilizarea mașinii de casă și de control existente se sancționează cu amendă de 5 000 de lei, susține că chiar și în cazul săvârșirii unor asemenea încălcări, sancțiunea prevăzută pentru utilizarea mașinii de control defectate (cu deviere mai mult de 15 min.) a fost exclusă. La 25 februarie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat. Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 04 noiembrie 2014, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, iar argumente recurentului sunt declarative.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Cariera Nord” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Cariera Nord” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Cariera Nord” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Cariera Nord” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera Nord” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva