2ri-1/15 — Declararea nulităţii actelor juridice

prima instanță: I. Cimpoi dosarul nr.2ri-1/15 DECIZIE 18 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinînd recursurile declarate de către administratorul insolvabilităţii Întreprinderii Mixte „Moldcarton” Societate pe Acțiuni, Tabuncic Oleg, Societatea pe Acțiuni „Proiectconservice”, Gheorghe Rusu, reprezentat de avocatul Cristina Buimistru, Gheorghe Rusu, Vasilii Morguţă, Vera Verghet, ş.a.

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Moldcarton” Societate pe Acțiuni în proces de insolvabilitate împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Lidiana Lux” Societate cu Răspundere Limitată, intervenienţi accesorii Întreprinderea cu Capital Străin „BN-Proalim” Societate cu Răspundere Limitată, Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii”, „Roseaua Alliance LLP”, Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chişinău”, Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acțiuni, Societatea cu Răspundere Limitată „Proiectconservice”, Societatea cu Răspundere Limitată „Ticricon”, Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni, Societatea cu Răspundere Limitată „Elital-Garant”, Societatea cu Răspundere Limitată „Euromixt”, Rusu Gheorghe, Morguţă Vasilii, Veghert Vera, Botnari Eugenia, Batîr Valentina, Pîrgari Maria, Podlubnaia Nadejda, Podlubnîi Valeriu, Podlubnîi Vitalii, Braghiş Vasile, Bulîghina Tamara, Tcaci Boris, Glijîn Artina, Rusu Ivan, Cîrlig Nicolae, Boico Oleg, Tabarcea Alexandr, Brînzilă Elena, Scotigor Alexandra, Savin Simion, Golban Valentina, Zlotescu Petru, Rotari Dmitrii, Gheţiu Petru, Rotari Anna, Rotari Maria, Botnari Zinovia, Bumbu Nicolai, Caradja Liubov, Raducan Mihail, Castraveţ Ion, Toma Ion, Toma Petru, Gradinari Ivan, Caradja Fiodor, Derevşciov Andrei, Şendrea Ion, Castraveţ Vasile, Frinea Constantin,

Bîjiga Grigorii, Grigoraş Nadejda, Staci Nicolae, Jdobin Ivan, Rusu Nicolae, Cojocaru Anatolie, Calaraş Viorel, Predenciuc Valentina, Barduc Petru, Ganea Tatiana, Spînu Elena, Braghiş Nicolae, Furtună Valentina, Spînu Victor, Răducan Serghei, Voicenco Angela, Creţu Ion, Reniţa Andrei, Mocanu Gheorghe, Capăţînă Alexandru, Vrabii Fiodor, Vieru Raisa, Sîrbu Vasile, Cebanica Eugenia, Bidenco Nicolai, Lîsenco Valentina, Gaju Alexandra, Baciu Ivan, Paladi Iulia, Predius Dmitri, Malairău Ion, Miriuţa Valeriu, Curnic Ghorghe, Boldurescu Andrei, Pîrgari Grigorii, Dabija Vladimir, Cotorobai Mihail, Mocan Alexandru, Cătărău Vasile, Domenti Nicolae, Bumbu Alexandru, Ceban Profir, Căpăţînă Mihail, Rusu Mihail, Bivol Igor, Bezerdic Igor, Roşcin Stanislav, Coşciug Liudmila, Cucuară Anton, Ciobănică Gheorghii, David Tudor, Baciu Zavruş, Scutelnic Vasile, Scutelnic Petru, Demicev Mihail, Rotari Nicolae, Spînu Dumitru, Popov Serghei, Bumbu Valeriu, Morozanu Domnica, Zlotescu Ecaterina, Braga Natalia, Gherciu Oleg, Zelinova Valentina, Baciu Anastasia, Crasnoşcioc Igor, Bivol Anatolie, Culbicov Eugenia, Culbicov Iurie, Bistrea Ion, Bistrea Raisa, Cazacu Iulia şi Cotorobai Alexandru cu privire la anularea actelor juridice, împotriva hotărîrii Curții de Apel Chişinău din 06 iunie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t a t ă: La 10 martie 2011,

administratorul insolvabilității ÎM „Moldcarton” SA, Tabuncic Oleg, a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Lidiana Lux” SRL, intervenienţi accesorii ÎCS „BN-Proalim” SRL cu privire la anularea actelor juridice. În motivarea acțiunii, a invocat că conform hotărîrii Curții de Apel Economice din 01 septembrie 2010, a fost intentată procedura de insolvabilitate față de ÎM „Moldcarton” SA. În baza contractului de cesiune nr. 2 din 26 octombrie 2009, BC „Moldindconbank” SA a cesionat ÎCS „Lidiana-Lux” SRL drepturile de creanță existente față de ÎM „Moldcarton” SA apărute în urma încheierii contractelor de credit în sumă totală de 88 733 718,57 lei.

Conform prevederilor pct. 3.3 al contractului de cesiune ÎCS „Lidiana-Lux” SRL, în vederea asigurării executării corespunzătoare a contractului s-a obligat să pună în gaj SA „Moldindconbank” SA și bunurile care vor fi preluate de la ÎM „Moldcarton” SA ca rezultat al exercitării drepturilor de creanță ce i-au fost cesionate. Astfel, banca a cesionat dreptul de creanță deținut față de ÎM „Modcarton” SA, pîrîtului, pentru ca acesta să exercite dreptul de creanță preluat, iar bunurile dobîndite în final de la ÎM „Moldcarton” SA să fie din nou gajate de către pîrît instituției bancare. Respectiv, în temeiul contractului de cesiune nr. 2 din 26 octombrie 2009 ÎCS „Lidiana-Lux” SRL a devenit creditor nou pentru ÎM „Moldcarton” SA, iar la data de 18 decembrie 2009, între administratorul ÎM „Moldcarton” SA și ÎCS „Lidiana-Lux” SRL a fost încheiat Acordul privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor gajate.

Mai susține reclamantul că la data de 18 iunie 2010, BC „Moldindconbank” SA a încheiat cu SRL „BN-Proalim” un contract de cesiune a drepturilor de creanță prin care a cesionat parțial drepturile sale de creanță asupra datoriilor pîrîtului ÎCS „Lidiana-Lux” în sumă de 85 785 985 lei. Conform prevederilor pct. 3.3. al contractului de cesiune, BC „Moldindconbank” SA a gajat în mod repetat bunurile ÎM „Moldcarton” SA, iar la data de 28 iunie 2010, a fost semnat Actul de predare-primire a bunurilor imobile. Consideră reclamantul că încheierea contractelor de cesiune menționate denotă intenția vădită de deposedare a patrimoniului ÎM „Moldcarton” SA, iar Acordul privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009 și Actul de predare-primire a bunurilor imobile din 28 iunie 2010 sunt nule și lipsite de efecte juridice.

Drept urmare invocă reclamantul că pîrîtul nu a respectat procedura prevăzut de art. 31 al Legii cu privire la ipotecă nr. 142-XVI din 26 iunie 2008, și a trecut la executarea dreptului de creanță fără a-i oferi posibilitatea să identifice alte măsuri de asigurare a obligațiilor creditoriale. Mai mult decît atît afirmă că prin contractul de cesiune nr. 2 din 26 octombrie 2009, BC „Moldindconbank” SA a cesionat ÎCS „Lidiana-Lux” SRL suma de 88 733318,57 lei, însă conform Acordului privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009 este indicat că bunurile au fost evaluate de către părți în valoare de 91 867 517 lei. În acest sens susține că valoarea patrimoniului transmis prin Acordul din 18 decembrie 2009, nu este confirmat prin careva acte oficiale și nu este clară metoda și procedura folosită la calcularea valori patrimoniului respectiv.

Relevă că valoarea bunurilor imobile transmise ÎCS „Lidiana-Lux” SRL reprezentă mai mult decît 50% din activele ÎM „Moldcarton” SA, iar în conformitate cu art. 50 alin. (3) lit. f) al Legii cu privire la societățile pe acțiuni nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997, tranzacțiile încheiat urmau să fie aprobate obligatoriu de către Adunarea Generală a acționarilor ÎM „Moldcarton” SA. Este de părerea că administratorul ÎM „Moldcarton” SA nu era în drept să decidă de unul singur asupra transmiterii patrimoniului societății și să semneze Acordul privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009, cu atît mai mult că în rezultatul acestor acțiuni ÎM „Moldcarton” SA a fost prejudiciată și deposedată ilegal de bunurile imobile.

Solicită reclamantul ÎM „Moldcarton” SA constatarea faptului lipsei împuternicirilor administratorului Popov Igor de a semna din numele ÎM „Moldcarton” SA Acordul de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009, constatarea nulității Acordul de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009 și a Actului de predare-primire a bunurilor imobiliare din 28 iunie 2010, obligarea ÎCS „BN-Proalim” SRL și ÎCS „Lidiana-Lux” să restituie ÎM „Moldcarton” SA bunurile obținute în baza Acordului de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009 și a Actului de predare-primire a bunurilor imobiliare din 28 iunie 2010 și aplicarea interzicerii de a efectua orice tranzacții cu bunurile imobiliare din str. Schinoasa 18 or.

Sîngera mun. Chișinău transmise ÎCS „BN-Proalim” SRL și ÎCS „Lidiana-Lux”. Prin încheierea Curții de Apel Economice din 06 septembrie 2011a fost admisă cererea administratorului insolvabilității ÎM „Moldcarton” SA, Tabuncic Oleg, și aplicată interdicția efectuării oricăror operațiuni sau tranzacții asupra bunurilor imobiliare din str. Schinoasa 18 or. Sîngera, mun. Chișinău. La 29 noiembrie 2011, BC „Banca de Economii” SA a depus o cerere de intervenire în proces, prin care a solicitat să fie atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîților (f.d. 69-71 Vol. I). La 01 decembrie 2011, administratorul insolvabilității ÎM „Molcarton” SA, Tabuncic Oleg, a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară în care a invocat că ulterior depunerii cererii inițiale de chemare în judecată a stabilit că ÎCS „Lidiana Lux” SRL i-au fost transmise nu doar bunuri imobile dar și alte bunuri inclusiv utilaj și mijloace de transport.

Astfel, în baza Acordului de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009, ÎM „Moldcarton” SA i-a transmis pîrîtului bunuri în valoare totală de 36 899 882,97 lei. La 14 septembrie 2009, Popov Igor în calitate de administrator al ÎM „Molcarton” SA, a semnat ordinul nr. 72 prin care s-a dispus transmiterea ÎCS „Lidiana-Lux” SRL a mijloacelor de transport ce aparțineau întreprinderii, conform ordinului nr. 72 au fost transmise 39 unități de transport iar conform anexei nr. 2 la Acord au fost transmise 8 unități de transport. Consideră reclamantul că Acordul de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009, este nul și lipsit de efecte juridice deoarece valoarea bunurilor transmise ÎCS „Lidiana-Lux” SRL reprezintă mai mult de 25 % din activele ÎM „Moldcarton” SA, iar, în conformitate cu prevederile art. 65 al.

(2) lit. c) al Legii cu privire la societățile pe acțiuni, tranzacțiile respective urmau să fie adoptate unanim de toți membri aleși ai consiliului societății, fapt care nu a avut loc. Invocă reclamantul că Popov Igor în calitate de administrator al întreprinderii nu era în drept să decidă asupra transmiterii patrimoniului întreprinderii și să semneze Acordul de Achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009, iar prin acțiunile sale a prejudiciat și deposedat ilegal ÎM „Moldcarton” SA de bunurile în privința căruia a fost semnat Acordul.

Solicită administratorul insolvabilității ÎM „Moldcarton” SA, Tabuncic Oleg, constatarea faptului lipsei împuternicirilor lui Popov Igor de a semna în numele ÎM „Moldcarton” SA Acordul de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009, constatarea nulității Acordului de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009 și obligarea ÎCS „Lidiana-Lux” SRL să restituie ÎM „Moldcarton” SA bunurile obținute în baza Acordului de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009 (f.d. 84-85 Vol. I). Prin încheierea Curții de Apel Economice din 16 decembrie 2011 a fost admisă cererea BC „Banca de Economii” SA cu privire la atragerea în proces și a fost atrasă BC „Banca de Economii” SA în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2012, a fost respins recursul declarat de către BC „Banca de Economii” SA împotriva încheierii primei instanțe din 06 septembrie 2011, și a fost menținută încheierea primei instanțe. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 august 2012, a fost admisă cererea administratorul insolvabilității ÎM „Moldcarton” SA, Tabuncic Oleg, fiind atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii de partea reclamantului SA „RED Union Fenosa”, SRL „Ticricon”, SA „Proiectonservice”, reprezentantul salariaților și SA „Apă Canal” (f.d. 162 a – 162 b Vol. I). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2012, cauza a fost strămutată după competență jurisdicțională teritorială la Judecătoria Ciocana mun.

Chișinău. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2012, a fost admis recursul declarat de către ÎM „Moldcarton” SA în proces de insolvabilitate, casată încheierea primei instanțe și restituită pricina spre judecare la Curtea de Apel Chișinău.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat Acordul privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor gajate nr. 16707 din 18 decembrie 2009 semnat între ÎM „Moldcarton” SA și ÎCS „Lidiana-Lux” SRL, autentificat la notarul privat Olga Bondarciuc, și Acordul despre decontările reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009 încheiat între ÎM „Moldcarton” SA și ÎCS „Lidiana-Lux” SRL și obligată ÎCS „Lidiana-Lux” SRL să restituie ÎM „Moldcarton” SA bunurile obținute în baza Acordului privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009 și bunurile obținute în baza acordului despre decontările reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 noiembrie 2013, a fost admis recursul declarat de către BC „Banca de Economii” SA, casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2014 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii de partea reclamantului ÎM „Moldcarton” SA, în proces de insolvabilitate, creditorii: Rusu Gheorghe, Morguţă Vasilii, Veghert Vera, Botnari Eugenia, Batîr Valentina, Pîrgari Maria, Podlubnaia Nadejda, Podlubnîi Valeriu, Podlubnîi Vitalii, Braghiş Vasile, Bulîghina Tamara, Tcaci Boris, Glijîn Artina, Rusu Ivan, Cîrlig Nicolae, Boico Oleg, Tabarcea Alexandr, Brînzilă Elena, Scotigor Alexandra, Savin Simion, Golban Valentina, Zlotescu Petru, Rotari Dmitrii, Gheţiu Petru, Rotari Anna, Rotari Maria, Botnari Zinovia, Bumbu Nicolai, Caradja Liubov, Raducan Mihail, Castraveţ Ion, Toma Ion, Toma Petru, Gradinari Ivan, Caradja Fiodor, Derevşciov Andrei, Şendrea Ion, Castraveţ Vasile, Frinea Constantin, Bîjiga Grigorii, Grigoraş Nadejda, Staci Nicolae, Jdobin Ivan, Rusu Nicolae, Cojocaru Anatolie, Calaraş Viorel, Predenciuc Valentina, Barduc Petru, Ganea Tatiana, Spînu Elena, Braghiş Nicolae, Furtună Valentina, Spînu Victor, Răducan Serghei, Voicenco Angela, Creţu Ion, Reniţa Andrei, Mocanu Gheorghe, Capăţînă Alexandru, Vrabii Fiodor, Vieru Raisa, Sîrbu Vasile, Cebanica Eugenia, Bidenco Nicolai, Lîsenco Valentina, Gaju Alexandra, Baciu Ivan, Paladi Iulia, Predius Dmitri, Malairău Ion, Miriuţa Valeriu, Curnic Ghorghe, Boldurescu Andrei, Pîrgari Grigorii,

Dabija Vladimir, Cotorobai Mihail, Mocan Alexandru, Cătărău Vasile, Domenti Nicolae, Bumbu Alexandru, Ceban Profir, Căpăţînă Mihail, Rusu Mihail, Bivol Igor, Bezerdic Igor, Roşcin Stanislav, Coşciug Liudmila, Cucuară Anton, Ciobănică Gheorghii, David Tudor, Baciu Zavruş, Scutelnic Vasile, Scutelnic Petru, Demicev Mihail, Rotari Nicolae, Spînu Dumitru, Popov Serghei, Bumbu Valeriu, Morozanu Domnica, Zlotescu Ecaterina, Braga Natalia, Gherciu Oleg, Zelinova Valentina, Baciu Anastasia, Crasnoşcioc Igor, Bivol Anatolie, Culbicov Eugenia, Culbicov Iurie, Bistrea Ion, Bistrea Raisa, Cazacu Iulia şi Cotorobai Alexandru (f.d. 169-174 Vol. III). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2014, a fost înlocuită BC „Banca de Economii” SA cu succesorul ei în drepturi Reseaua Alliance LLP (f.d.

174-177 Vol. III). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, au fost atraşi în calitate de intervenienţi accesorii de partea reclamantului ÎM „Moldcarton” SA, în proces de insolvabilitate, creditorii: SRL „Elital-Garant” şi SRL „Euromixt”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 05 august 2014, administratorul insolvabilităţii ÎM „Moldcarton” SA, Tabuncic Oleg a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, recurentul a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și o consideră neîntemeiată.

Menționează că prevederile Legii privind societăţile pe acţiuni (art. 50, al. 3 lit. f), art. 83 al. 1 şi 2) sunt prevederi legale cu caracter imperativ. Conform art. 220 alin.(1) Cod Civil al RM, actul juridic încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale legii este nul, adică este vorba de nulitatea absolută, stabilită prin art. 217 Cod Civil. Temeiul nulităţii, prevăzut de art. 220 alin.(1) Cod Civil, a fost invocat în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, deficiențele de argumentare sau de definire a temeiurilor admise de intimatul Roseau Alliance LLP, nu au relevanţă, chiar dacă art. 113 Legii insolvabilităţii nu face distincţie clară între temeiurile de nulitate, vorbind doar despre anularea actelor juridice, consideră că această normă legală vizează atît temeiurile de nulitate absolută cît și temeiurile de nulitate relativă.

Afirmă că eronat este invocat faptul că Acordul de transmitere benevolă a bunurilor gajate din 18 decembrie 2010 nu reprezintă o tranzacţie de proporţii în sensul Legii privind societățile pe acțiuni întrucît are statut de „acord de executare benevolă a dreptului de ipotecă” şi a fost încheiat în scopul rambursării datoriilor acumulate în rezultatul obţinerii creditelor bancare. Or, reieșind din prevederile art. 4 alin. (2) al Legii cu privire la ipoteca, art. 13 alin. (7) și art. art. 61 si 66 1 din Legea cu privire la gaj este incontestabil faptul că legiuitorul a dorit sa interzică preluarea bunului gajat în proprietate de către creditorul gajist Astfel, în temeiul art. 11 al.

5 din Legea cu privire la ipoteca, și art. 13 alin. 7 din Legea cu privire la gaj, este nula clauza din contractul de ipoteca privind trecerea dreptului de proprietate asupra obiectului ipotecii către creditorul ipotecar în cazul neexecutării sau al executării necorespunzatoare a obligaţiilor asumate de către debitor. Însă, printre modalităţile de executare a dreptului de ipoteca, art. 30 alin. 2 din Legea cu privire la ipoteca, pe lingă modalităţile prevăzute de legea cu privire la gaj mai menţionează și achiziţionarea bunului ipotecat de către creditorul ipotecar. Subliniază recurentul că este vorba anume de achiziţionarea bunului ipotecat, dar nu de preluarea în proprietate.

Mai invocă recurentul că în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Legea cu privire la ipoteca, creditorul ipotecar poate achiziţiona bunul ipotecat în cadrul executării benevole prin încheierea unui acord de executare benevolă, care va avea conținutul și forma unui contract de vînzare-cumpărare. Iar, ținînd cont și de prevederile Legii cu privire la gaj precum și de interdicţia art. 11 alin. (5) din Legea cu privire la ipoteca, achiziţionarea bunului ipotecat de către creditorul ipotecar este un instrument juridic diferit de transmiterea/preluarea în proprietate a bunului ipotecat, cel dintîi avînd natura juridica a unui contract de vînzare- cumpărare, la încheierea căruia părţile vor putea să negocieze preţul bunurilor ipotecate, pe care creditorul ipotecar intenţionează sa le achiziţioneze, iar ca urmare va apărea un drept de creanţa a debitorului ipotecar față de creditorul ipotecar cu stingerea creanţelor reciproce prin compensare.

La fel, relevă recurentul că este de la sine înțeles că în cazul în care părţile vor negocia asupra unui preț al bunurilor ipotecate mat mare diferenţa de preț va trebui restituita debitorului ipotecar. În context consideră că, ținînd cont de faptul că în temeiul art. 50 alin.(3) lit. f), 82 si 83 din Legea privind societăţile pe acţiuni, adunarea generala a acţionarilor și consiliul de administraţie al unei societăţi pe acţiuni decide asupra încheierii unei tranzacţii de proporţii, este evident ca prerogativa exclusiva le aparține acestora să decidă și preţul cu care bunurile vor fi propuse spre achiziţionare creditorului ipotecar. Drept urmare, este de părerea că este incontestabil că încheierea unui acord de executare benevola a dreptului de ipoteca, care va avea conținutul si forma unui contract de vînzare-cumparare, este o tranzacţie de proporţii în sensul art. 82 din Legea privind societăţile pe acţiuni.

Mai mult decît atît, contrar prevederilor art. 8 din Legea cu privire la ipoteca în privința bunurilor transmise ÎCS „Lidiana-Lux” SRL nu există un raport de evaluare întocmit de un evaluator în conformitate cu legislaţia privind activitatea de evaluare. Or, valoarea bunurilor transmise a fost stabilita de părți și anume, din partea vînzatorului, de către directorul Igor Popov, care în prezent este învinuit în baza mai multor capete de acuzare în cadrul unui dosar penal aflat în procedura Centrului National Anticoruptie, pentru faptele admise în cadrul activităţii sale în calitate de director al SA „Moldcarton”. La 06 august 2014, SA „Proiectconservice” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii înaintate de administratorului procesului de insolvabilitate al ÎM „Moldcarton” SA.

În motivarea recursului SA „Proiectconservice” a invocat că prima instanță a respins nejustificat cererea de chemare în judecată a administratorului procesului de insolvabilitate al ÎM „Moldcarton” SA, Tabuncic Oleg. Menționează că la caz este evident faptul că administratorul ÎM „Moldcarton” SA la încheierea cu ÎCS „Lidiana-Lux” a Acordului de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009 și Acordului de achitări reciproce a bunurilor imobile din 28 iunie 2010, a admis depășirea atribuțiilor de funcție și violarea normelor imperative ale legii privind încheierea tranzacțiilor de proporții.

Afirmă că Acordul de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009 și Acordul de achitări reciproce din 14 septembrie 2009, constituie tranzacții de proporții în sensul art. 82 alin. (l) al Legii privind societăţile pe acţiuni, or, la o valoare a activelor ÎM „Moldcarton” SA de 436 061 608 lei (la finele trimestrului IV al anului 2009) şi de 164 637 997 lei (la finele anului 2008), valoarea cumulativă de 128 767 399 lei, raportată la valoarea activelor ÎM „Moldcarton” SA conform ultimului bilanţ (29,5 % la valoarea activelor în 2009 sau 78,21 % la valoarea activelor din 2008), depăşeşte cadrul atribuţiilor organului executiv de a decide de sine stătător încheierea lor, și ține de competența decizională a Consiliului Societăţii sau a adunării generale a acţionarilor, după caz.

În acest context, sunt eronate concluziile primei instanțe precum că în cadrul examinării cauzei nu s-a demonstrat prin probe pertinente şi admisibile faptul că valoarea bunurilor imobiliare transmise pîrîtului SRL „Lidiana-Lux” reprezintă mai mult de 50 % din activele ÎM „Moldcarton” SA pentru ca aceste tranzacţii să fie supuse obligatoriu aprobării de către adunarea generală a acţionarilor ÎM „Moldcarton” SA. Mai, afirmă recurentul că reieşind din valoarea activelor relevată conform raportului financiar prezentat la dosar, este cert că valoarea activelor înstrăinate a depăşit limita stipulată de art. 82-83 al Legii privind societăţile pe acţiuni, fiind admisă în speţă şi derogarea de la modul stabilit de lege pentru adoptarea unei asemenea decizii.

Or, în sensul art. 50 alin. (3) lit. f) al Legii privind societăţile pe acţiuni, hotărăşte cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii şi a tranzacţiilor cu conflict de interese ce depăşesc 10% din valoarea activelor societăţii, conform ultimului raport financiar, exclusiv adunarea generală a acţionarilor. În această ordine de idei, este de părerea că la caz sunt aplicabile prevederile art. 220 al. Cod civil, care reglementează nulitatea actului juridic încheiat contrar prevederilor legii.

Mai afirmă recurentul că deși prima instanță a reținut faptul că actele juridice care au ca obiect plata unei datorii scadente, urmează a fi califícate drept simple acte de administrare a patrimoniului debitorului și nu pot fi califícate drept tranzacţie de proporţii pentru încheierea căreia este necesară hotărîrea adunării generale a ÎM „Moldcarton” SA, această concluzie nu și-a găsit confirmarea în nici un act legislativ și este doar expresia unui act interpretativ de legitimare a acţiunilor ilegale ale administratorului ÎM „Moldcarton” SA.

Sunt neîntemeiate și concluziile primei instanțe precum că actele juridice care vizează restituirea datoriilor scadente ale societăţii, adică plata în numerar sau remiterea unor bunuri mobile sau imobile în contul datoriei, reprezintă acte de administrare a patrimoniului societăţii pentru care nu este necesară hotărîrea adunării generală, deoarece opinia instanţei în acest sens derogă de la prevederile imperative ale Legii privind societăţile pe acţiuni, în conformitate cu care instanța examinînd cauzele cu privire la constatarea unui contract de proporţii ca fiind nul, urmează să constate dacă contractul este o tranzacţie de proporţii în sensul art.82 din Legea privind societăţile pe acţiuni și dacă a fost aprobată hotărîrea de încheiere a tranzacţiei de proporţii de către organul competent şi dacă a fost respectată procedura de adoptare, prevăzută de art. 83 din Legea privind societăţile pe acţiuni.

Însă la materialele cauzei nu a fost administrată nici o probă pertinentă care ar demonstra că acordurile în cauză ar fi fost efectuate în procesul activităţii economice curente prevăzute în statutul societăţii din care motiv aceste acorduri urmează a fi examinate cumulativ deoarece acestea constituie o tranzacţie de proporţii care a urmărit deposedarea ilicită şi abuzivă a ÎM „Moldcarton” SA de activele sale. Prin urmare atît, încheierea Acordurilor în litigiu în calitate de tranzacţii de proporţii, cît şi modalitatea de exercitare de către ÎCS „Lidiana-Lux” SRL a dreptului de gaj, contravin legii. Independent de acest aspect mai invocă că legislaţia cu privire la gaj nu admite transmiterea bunului gajat în proprietatea creditorului gajist pentru stingerea creanţei garantate, iar în speță a avut loc un caz de exercitare ilicită şi abuzivă a dreptului de gaj, fapt care a fost ignorant de instanţa de fond.

Relevă că restituirea în temeiul hotărîrii judecătoreşti a patrimoniului preluat abuziv de ÎCS „Lidiana-Lux” SRL de la ÎM „Molcarton” SA nu va leza drepturile pîrîţilor protejate conform Convenţiei Europene privind Protejarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului şi protocoalele sale adiţionale, ci dimpotrivă va crea premisele pentru o gestionarea onestă şi eficientă a patrimoniului întreprinderii insolvabile, cu garantarea drepturilor creditorului gajist ÎCS „Lidiana-Lux" SRL şi ale altor creditori chirografari. Astfel, în baza prevederilor insolvabilităţii terţul dobînditor în cadrul unei tranzacţii anulate trebuie să restituie, în contul masei debitoare, bunul dobîndit sau, în cazul în care bunul nu mai există, valoarea acestui bun estimată la data transferului efectuat de către debitor.

În acest context sunt eronate concluziile primei instanțe care rezultă din prezumţia bunei-credinţe instituite în vederea necesităţii protejării securităţii circuitului civil deoarece acest pretins argument nu poate depăşi valoarea supremă a legalităţii actelor juridice, care în speţă a fost desconsiderată, or, prin respingerea acțiunii prima instanţă a legiferat actele ilegale ale administratorului anterior al societăţii, lezînd grav şi inadmisibil drepturile şi interesele legitime ale celorlalţi creditori chirografari ai ÎM „Moldcarton” SA. La 07 august 2014, Gheorghe Rusu, reprezentat de avocatul Cristina Buimistru, la fel a declarat recursul împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a invocat că la data de 26 mai 2014, a depus o cerere privind amînarea examinării cauzei pe motiv că reprezentantul salariaților, Cristina Buimistru a fost în imposibilitatea de a participa la ședința respectivă, însă instanța a respins cererea de amînare, fapt ce a dus la lipsirea dreptului la apărare a intervenienților accesorii. Consideră că acest fapt reprezintă o încălcare esențială a dreptului procedural la apărare, care putea conduce la soluționarea eronată a pricinii, fapt ce este în contradicție cu principiile fundamentale ale procedurii civile. Susține că potrivit doctrinei şi practicii naţionale, recurentul trebuie să demonstreze doar existenţa încălcărilor procedurale, fără a fi necesară dovedirea influenţei lor asupra hotărîrii adoptate.

Astfel consideră nejustificată soluţia primei instanțe, privind respingerea cererii de amînare a ședinței deoarece neacordarea unui termen părţii pentru a-şi asigura asistenţa juridică a prejudiciat dreptul la apărare al acesteia, a conferit un caracter formal contradictorialităţii dezbaterilor şi a creat, în consecinţă, un dezechilibru al armelor procesuale.

Relevă că contradictorialitatea, fiind legată de ideea de egalitate a armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influenţeze soluţia privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părţi, or, fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazează pretenţiile sale, dar şi aceea de a lua la cunoştinţă şi de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influenţa decizia, întrucît dreptul la un proces echitabil înseamnă şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.

La data de 20 octombrie 2014, ÎM „Moldcartor” SA a depus cerere de recurs suplimentară prin care a invocat că actele contestate contravin mai multor prevederi imperative ale legii, care au fost invocate în faţa primei instanţe, însă asupra cărora instanța a omis să se expună, axîndu-se doar pe momentele favorabile ale pîrîţilor. Totodată cu referire la Acordul de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009, a menționat că esenţa acestui acord a constat în aceea că creditorul gajist SRL „Lidiana Lux” a preluat în proprietate de la debitorul SA „Moldcarton” bunurile mobile gajate, din cauza imposibilităţii rambursării de către acesta din urmă a sumei împrumutate.

Părţile interesate au numit această operaţiune „dare în plată”, și au operat-o în temeiul art. 643 alin. (2) Cod civil, la caz fiind contestată înlocuirea obligaţiei debitorului de a rambursa suma împrumutată cu obligaţia acestuia de a transmite creditorului gajist bunurile mobile gajate care înseamnă de fapt preluarea în proprietate de către creditorul gajist a bunurilor gajate, acţiune interzisă de art. art. 13 alin. 7, 61 şi 661 din Legea cu privire la gaj.

În context, menționează recurentul că prestaţia nouă a debitorului este nulă absolut, ca fiind contrară unei prevederi imperative ale legii, iar pe cale de consecinţă este nul şi acordul de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009. În ce priveşte faptul că Acordului privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor ipotecate, din 18 decembrie 2009 este tranzacţie de proporţii, în temeiul prevederilor Legii privind societăţile pe acţiuni, insistă că prima instanţă nejustificat a indicată că în conformitate cu raportul financiar al ÎM „Moldcarton” SA, valoarea activelor pe trimestrul IV al anului 2009 constituiau suma de 436 061 608 lei, respectiv valoarea bunurilor transmise prin actul din 18 decembrie 2009 nu constituie nici 21% din valoarea activelor debitorului.

Astfel, relatează că la 22 iunie 2009 ÎM „Moldcarton” SA a încheiat cu SRL „Major Assets” cu sediul în Beliz contractul nr. 22/06, privind procurarea de la aceasta din urmă a cambiilor şi biletelor la ordin în sumă de 755 624 181,55 ruble ruseşti, care conform ratei de schimb la data încheierii contractului echivala cu suma de 273 611 515, 15 lei. Conform pct. 1.19 din contract achitarea pentru valorile procurate urma să fie efectuata către data de 31 decembrie 2014, termenul de graţie pentru solicitarea sumelor datorate conform cambiilor cumpărate expira către aceeaşi, şi cambiile au fost procurate de către ÎM „Moldcarton” SA la preţ nominal.

Consideră că din punct de vedere economic, această operaţiune pentru ÎM „Moldcarton” SA era absolut inutilă, mai ales reieșind din situaţia economică precară a întreprinderii în acea perioadă, doar că în urma acestui contract activele întreprinderii creşteau pe contul creanţelor din cambii cu suma de 273 611 515,15 lei, cu aceeaşi sumă crescînd şi obligaţiile faţă de vînzătorul cambiilor. Mai invocă că considerînd caracterul fraudulos al contractului nr. 22/6 din 22 iunie 2009 l-a contestat în instanța de judecată, iar prin hotărîrea judecătoreasca din 18 mai 2011, acţiunea a fost admisă şi a fost recunoscut nul contractul în conformitate cu art. 219, 220, 228, 231 Cod civil, ca fiind încheiat prin dol.

Prin urmare, activele ÎM „Moldcarton” SA la momentul încheierii Acordului privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor ipotecate, din 18 decembrie 009 şi a Acordului de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009 sunt mai mici cu 273 611 515,15 lei decît cele indicată în raportul financiar din perioada respectivă și constituie suma de 162 450 092,85 lei. Iar raportînd la această sumă, valoarea bunurilor transmise prin Acordul privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor ipotecate din 18 decembrie 2009, care a fost evaluată de părţi la suma de 91 867 517 lei, depăşeşte 50 % din valoarea activelor ÎM „Moldcarton” SA.

Suplimentar mai susține recurentul că deși conform prevederilor art. 8 din Legea cu privire la ipotecă, valoarea bunurilor urma să fie stabilită în mod obligatoriu printr-un raport de evaluare întocmit de către un evaluator, în speță valoarea bunurilor a fost stabilită prin acordul părților, în perioada în care administraţia ÎM „Moldcarton” deja a decis că urmează să intre în insolvabilitate. Este de părerea că această modalitate este vădit frauduloasă, şi a fost efectuat pentru a exclude de la urmărire bunurile imobile de către creditorii chirografari ai ÎM „Moldcarton” SA. Prima instanță eronata a concluzionat și faptul că încheierea Acordului privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor ipotecate, din 18 decembrie 2009 este un act de administrare şi nu unul de dispoziţie, deoarece reieșind din prevederile art. 4 al.

(2), 13 al. (7) și art. 66, 661 din Legea cu privire la gaj este evident că se interzice preluarea bunului gajat în proprietate de către creditorul gajist. La fel, menționează că prevederile art. 11 alin. (5) din Legea cu privire la ipotecă, ca şi art. 13 alin. (7) din Legea cu privire la gaj, statuează că este nulă clauza din contractul de ipotecă privind trecerea dreptului de proprietate asupra obiectului ipotecii către creditorul ipotecar în cazul neexecutării sau al executării necorespunzătoare a obligaţiilor asumate de către debitor. Însă, printre modalităţile de executare a dreptului de ipotecă, art. 30 alin.(2) din Legea cu privire la ipotecă, mai prevede și achiziţionarea bunului ipotecat de către creditorul ipotecar, care în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Legea menționată se v-a face prin încheierea unui acord de executare benevolă, care va avea conţinutul şi forma unui contract de vînzare-cumpărare.

Prin urmare, ținînd cont de prevederile generale ale Legii cu privire la gaj, precum și de interdicţia prevăzută de art. 11 alin. (5) din Legea cu privire la ipotecă, este cert că achiziţionarea bunului ipotecat de către creditorul ipotecar este un instrument juridic diferit de transmiterea/preluarea în proprietate a bunului ipotecat, cel dintîi avînd natura juridică a unui contract de vînzare-cumpărare, la încheierea căruia părţile vor putea, să negocieze preţul bunurilor ipotecate, pe care creditorul ipotecar intenţionează să le achiziţioneze. Astfel, va apărea un drept de creanţă a debitorului ipotecar faţă de creditorul ipotecar, iar creanţele reciproce ale acestora se vor stinge prin compensare, însă în cazul în care părţile vor negocia asupra unui preţ al bunurilor ipotecate mai mare decît datoria garantată, diferenţa de preţ va trebui restituită debitorului ipotecar.

Reieşind din toate cele expuse, ţinînd cont de faptul că conform art. 50 alin. (3) lit. f), 82 şi 83 din Legea privind societăţile pe acţiuni adunarea generală a acţionarilor şi consiliul de administraţie al unei societăţi pe acţiuni nu aprobă, dar anume adoptă hotărîrea de încheiere a unei tranzacţii de proporţii, este evident că este prerogativa exclusivă a acestora să decidă şi preţul cu care bunurile vor fi propuse spre achiziţionare creditorului ipotecar, adică urmează să se stabilească un element decisiv a viitorului contract de vînzare-cumpărare, fapt ce atestă că încheierea unui Acord de executare benevolă a dreptului de ipotecă, care va avea conţinutul şi forma unui contract de vînzare-cumpărare, este o tranzacţie de proporţii în sensul art. 82 din Legea privind societăţile pe acţiuni.

La , creditorii Gheorghe Rusu, Vasilii Morguţa, Vera Verghet, Valentina Batîr, Maria Pîrgari, Nadejda Podlubnaia, Valeriu Podlubnîi, Vitalii Podlubnîi, Vasile Braghiş, Tamara Bulighina, Boris Tcaci, Artina Glijîn, Ivan Rusu, Nicolae Cîrlig, Oleg Boico, Alexandr Tabarcea, Elena Brînzilă, Alexandra Scotigor, Valentina Golban, Petru Zlotescu, Dmitri Rotari, Petru Gheţiu, Anna Rotari, Maria Rotari, Zinovia Botnari, Nicolai Bumbu, Liubov Caradja, Mihail Răducanu, Ion Castraveţ, Petru Toma, Ivan Gradinari, Fiodor Caradja, Andrei Dereşnicov, Ion Şendrea, Constantin Frinea, Grigori Bîjiga, Nadejda Grigoraş, Nicolae Staci, Ivan Jdobin, Nicolae Rusu, Anatoli Cojocaru, Viorel Calaraş, Valentina Predenciuc, Petru Barduc, Tatiana Ganea, Nicolae Braghiş, Valentina Furtună, Victor Spînu, Serghei Răducan, Angela Voicenco, Ion Creţu, Andrei Reniţă, Alexandru Căpăţînă, Fiodor Vrabii, Raisa Vieru, Eugenia Cebanica, Nicolai Bidenco, Valentina Lîsenco, Alexandra Gaju, Ivan Baciu, Iulia Paladi, Ion Malairău, Gheorghe Curnic, Andrei Boldurescu, Grigori Pîrgari, Vladimir Dabija, Mihail Cotorobai, Alexandru Mocan, Profir Ceban, Mihail Căpăţînă, Mihail Rusu, Igor Bivol, Stanislav Roşcin, Ludmila Coşciug, Anton Cucuară, Gheorghe Ciobănică, Tudor David, Zavruş Baciu, Petru Scutelnic, Mihail Demicev, Nicolae Rotari, Serghei Popov, Valeriu Bumbu, Domnica Morozanu, Ecaterina Zlotescu, Natalia Braga,

Valentina Zelinova, Igor Crasnoşcioc, Anatolie Bivol, Eugenia Culbicov, Iurie Culbicov, Ion Bistrea, Raisa Bistrea, Iulia Cazacu şi Alexandu Cotorobai la fel au declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu dispunerea restituirii pricinii la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului recurenții au invocat că prima instanță nu a aplicat normele de drept material ce urmau să fie aplicate și a interpretat eronat legea.

Astfel, cu referire la prevederile art. 50 alin. (3) și 82 al Legii privind societățile pe acțiuni, menționează că analizînd modul și conținutul Acordului de achitări reciproce nr. 28/08-09A don 14 septembrie 2009 și Acordul de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009, Actul de primire-predare a bunurilor imobile din 28 iunie 2010 încheiate între Popov Igor în calitate de administrator al ÎM „Moldcarton” SA sunt nule, or, consimțământul administratorului este viciat prin neadoptarea de către adunarea generală a acționarilor a hotărîrii de permitere a transmiterii bunurilor, fapt ce a dus la prejudicierea și deposedarea ilegală de bunuri a ÎM „Moldcarton” SA.

Mai invocă recurenții că sunt victime a încălcării de către prima instanță a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, prin adoptarea de către instant a unei hotărâri nemotivate. Susțin că conform Curții, dreptul la un proces echitabil, presupune ca o instanţă de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, obligaţie ce presupune totuşi, ca partea interesată să poată aştepta un răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză (cauza Albina v. România, hotărârea din 28 aprilie 2006; cauza Valia Grigore Vasilescu v. România, hotărârea din 8 iunie 2006). Dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate, adică examinate de instanţa sesizata.

Însă, în speţă, Curtea de Apel Chişinău, în calitate de instanţă de fond, nu a realizat nici cea mai elementară analiză a acţiunii formulate prin prisma legislaţiei invocate de către reclamant. Mai mult afirmă că în sensul art. 1 al Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţie, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, iar în acest sens CEDO a stabilit în jurisprudenţa sa că „bun”, în sensul Convenţiei, pot fi şi pretenţii, în anumite situaţii bine-definite.

Astfel, persoana care are o pretenţie trebuie să stabilească dacă aceasta are o bază suficientă în legislaţia naţională, de exemplu atunci când există o jurisprudenţa stabilită a instanţelor judecătoreşti care să o confirme, iar cînd acest lucru există poate fi aplicat conceptul de „speranţă legitimă” (a se vedea Draon vs. Franţa hot. nr. 1513/03, § 65, 06 octombrie 2005, Dolneanu vs. Moldova hot. nr. 17211/03, din 13 noiembrie 2007). Drept urmare, insistă că pretențiile privind încasarea salariului restant constituie un bun în sensul Convenţiei, iar soluţia instanţei de judecată de anulare a actelor care au dus la diminuarea patrimoniului ÎM „Moldcarton” SA le poate crea o speranţă legitimă că restanţele salariale nu le vor fi achitate.

La caz consideră că prima instanță prin hotărîrea pronunțată le-a încălcat dreptul l-a la respectul bunurilor lor (salariile restante) pe care aceştia nu le vor putea vreodată încasa din lipsa activelor ÎM „Moldcarton” SA. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum denotă din materialul probator, hotărîrea primei instanțe din 06 iunie 2014, a fost expediată în adresa părților prin scrisoarea nr. 2c-368/14 din 07 iunie 2014, însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia de către recurenţi la materialele cauzei lipsesc. Drept urmare instanţa de recurs constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 06 octombrie 2014 şi 20 octombrie 2014 şi respectiv, la 12 noiembrie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiat şi care urmează a fi admise cu casarea hotărârea primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintînd acțiunea împotriva ÎSCS „Lidiana Lux” SRL, intervenienți ÎCS „BN- Proalim” SRL, SA „Banca de Economii”, „Roseaua Alliance LLP”, SA „Apă-Canal Chişinău”, ÎCS „RED Union Fenosa” SA, SRL „Proiectconservice”, SRL „Ticricon”, BC „Moldindconbank” SA, SRL „Elital-Garant”, SRL „Euromixt”, și angajații Rusu Gheorghe, Morguţă Vasilii, Veghert Vera ș.a., ÎM „Moldcaron” SA a solicitat constatarea faptului lipsei împuternicirilor lui Popov Igor de a semna în numele ÎM „Moldcarton” SA, Acordul de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate 18 decembrie 2009 și Acordul de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009, constatarea nulității Acordul de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate 18 decembrie 2009,

Actul de predare-primire a bunurilor imobiliare din 28 iunie 2010 și Acordului de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009 și obligarea ÎCS „BN -Proalim” SRL și ÎCS „Lidiana-Lux” SRL să restituie bunurile obținute în baza Acordului de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate 18 decembrie 2009 și Actului de predare-primire a bunurilor imobiliare din 28 iunie 2010 și obligarea ÎCS „Lidiana-Lux” SRL să restituie ÎM „Moldcarton” SA bunurile obținute în baza Acordului de achitări reciproce nr. 28/08- 09A din 14 septembrie 2009. Judecând pricina în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia.

În susţinerea soluţiei date prima instanţă a reţinut că cerinţele reclamantului cu privire la constatarea faptului lipsei împuternicirilor administratorului Igor Popov de a semna în numele SA „Moldcarton” acte juridice, indiferent de categorie, sunt inadmisibile, deoarece nu se încadrează în categoriile faptelor cu valoare juridică descrise la art. 281 din CPC, calificînd acestea drept un simplu argument de fapt, pe care se întemeiază în drept cerinţele reclamantului cu privire la constatarea nulităţii absolute a actelor juridice contestate.

De asemenea, prima instanţă a considerat ca neîntemeiate cerinţele reclamantului cu privire la constatarea nulităţii absolute a acordului de achitări reciproce nr. 28/08-09A din 14 septembrie 2009, Acordului de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009, Acordului de primire-predare a bunurilor imobile din 28 iunie 2010. Verificând legalitatea concluziilor din hotărârea recurată în raport cu argumentele recursurilor, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, hotărârea primei instanţe cu privire la respingerea acţiunii obiectul căreia este declararea nulităţii a actelor juridice este una nemotivată, astfel soluţia dată în acest sens este incertă, neavând putere de convingere.

Astfel, se va remarca că din hotărârea contestată rezultă că instanţa în mod neclar şi arbitrar a constatat că administratorul insolvabilităţii SA „Moldcarton” nu a prezentat şi nu a administrat, potrivit obligaţiei prevăzute de art. 118 CPC, probe concludente care ar demonstra temeiul nulităţii actelor juridice contestate, or hotărârea nu conţine argumentarea, concluziile, precum nici constatările soluţiei date în acest sens, nefiind elucidate pe deplin şi circumstanţele pricinii în raport cu materialul probator existent la dosar. Pe când, prin prisma normelor enunţate mai sus, este de înţeles că analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Or, aceste dispoziţii legale au fost adoptate în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

Aici se va remarca că unul din argumentele de bază aduse în susţinerea cerinţelor de constatarea nulităţii actelor juridice, administratorul insolvabilităţii SA „Moldcarton”, a invocat faptul că creditorul ipotecar BC „Moldindconbank” SA la executarea dreptului de ipotecă asupra bunurilor gajate de către SA „Moldcarton” nu a respectat procedura în vederea iniţierii executării dreptului de ipotecă stabilită la art. 31 al Legii cu privire la ipotecă, argumente care au fost ignorate de către prima instanţă, astfel nefiind verificat dacă la iniţierea executării dreptului de ipotecă, creditorul ipotecar a notificat debitorul despre intenţia executării dreptului de ipotecă şi dacă preavizul privind executarea dreptului de ipotecă a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

În atare situaţie, se impune a fi verificate şi contractele de credit încheiate între BC „Moldindconbank” SA şi SA „Moldcarton”, sumele băneşti acordate ultimei cu titlu de credit, suma creditului rambursat , cît şi datoriile restante la credit în momentul semnării contractelor de cesiune între BC „Moldindconbank” SA , ÎCS „Lidiana-Lux” SRL şi ÎCS „BN-Proalim”, prin care BC „Moldindconbank” a cesionat drepturile de creanţă existente faţă de ÎM „Moldcarton”. De altfel, a rămas fără examinare de către instanţa de judecată şi pretenţia administratorului insolvabilităţii ce se referă la disconcordanţa între suma cesionată de către ÎCS „Lidiana-Lux” SRL prin contractul de cesiune nr. 2 din 26 octombrie 2009 şi suma bunurilor evaluate din acordul privind transmiterea benevolă a bunurilor gajate, semnat la 18 decembrie 2009 de către Popov Igor în calitate de administrator al SA „Moldcarton” şi ÎCS „Lidiana-Lux”.

Or, prin contractul de cesiune nr. 2 din 26 octombrie 2009 BC „Moldindconbanc” SA a cesionat ÎCS „Lidiana-Lux” SRL suma de 88 733 318,57 lei, pe cînd în acordul privind transmiterea benevolă a bunurilor gajate, semnat la 18 decembrie 2009, este indicat că bunurile au fost evaluate de părţi în valoare de 91 867 517 lei, ceea ce reprezintă mai mult decît valoarea drepturilor de creanţă. Mai mult decît atît, contrar prevederilor art. 8 din Legea cu privire la ipotecă, în privinţa bunurilor transmise ÎCS „Lidiana-Lux” SRL nu există un raport de evaluare întocmit de un evaluator în conformitate cu legislaţia privind activitatea de evaluare, pe cînd, în conformitate cu legislaţia privind activitatea de evaluare, reieșind din prevederile art. 11 al.

(3) lit. e) din aceeași Lege, valoarea de piață și valoarea de înlocuire a bunului ipotecat, stabilite în raportul de evaluare sunt o clauză principală a contractului de ipotecă.

În acelaşi timp, din conţinutul acordul privind transmiterea benevolă a bunurilor gajate, semnat la 18 decembrie 2009 de către Popov Igor în calitate de administrator al SA „Moldcarton” şi ÎCS „Lidiana-Lux”, rezultă că acordul menţionat a fost încheiat pe baza contractelor de cesiune f/n din 20 octombrie 2009 şi nr. 2 din 26 octombrie 2009, însă contractul de cesiune f/n din 20 octombrie 2009 lipseşte la materialele cauzei, însă circumstanţele cauzei implică analiza acestuia pentru stabilirea subiecţilor, obiectului cesiunii, cît şi valoarea ei în scopul stabilirii diferenţei dintre suma din contractul de cesiune nr. 2 din 26 octombrie 2009 şi acordul privind transmiterea benevolă a bunurilor gajate, semnat la 18 decembrie 2009. Concomitent, se va menţiona că atît administratorul insolvabilităţii SA „Moldcarton” cît şi reprezentantul SA „Proiectconservice”, în susţinerea cererilor de recurs au insistat la faptul că încheierea Acordurilor contestate, cît şi modalitatea de exercitare de către ÎCS „Lidiana-Lux” SRL a dreptului de gaj contravin Legii, deoarece legislaţia cu privire la gaj nu admite transmiterea bunului gajat în proprietatea creditorului gajist pentru stingerea creanţei garantate.

În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica temeiul legal al pretenţiilor, în baza probelor prezentate, cât şi prin prisma dispoziţiilor art. 487 alin.(2) al Codului civil şi art. 30-33 ale Legii cu privire la ipotecă, care prevede metode de exercitare a dreptului de ipotecă cu totul diferite decît cele admise prin actele contestate. Aşadar, înlocuirea obligaţie debitorului de a rambursa suma împrumutată cu obligaţia acestuia de a transmite creditorului gajist bunurile gajate constituie de fapt preluarea în proprietate de către creditorul gajist a bunurilor gajate, acţiuni, de fapt, interzise prin prisma art. 13 alin.(7), 61 şi 661 din Legea cu privire la gaj.

Pe când, aceste prevederi au fost interpretate eronat de către instanţă, cum de altfel a fost lăsat fără verificare minuţioasă şi apreciere pretenţiile şi circumstanţele formulate de către recurenţi în temeiul acestor reglementări. Aici, instanţa de recurs ţine să menţioneze şi art. 35 alin.(1) din Legea cu privire la ipotecă, care indică că creditorul ipotecar poate achiziţiona bunul ipotecat în cadrul executării benevole prin încheierea unui acord de executare benevolă, care va avea conţinutul şi forma unui contract de vînzare-cumpărare, la caz însă, contrar normei citate nu a fost verificat dacă acordul de transmitere benevolă în proprietate a bunurilor gajate corespunde conţinutului şi formei unui contract de vînzare-cumpărare.

Totodată, reieşind din faptul că atît administratorul insolvabilităţii SA „Moldcarton” cît şi reprezentantul SA „Proiectconservice” insistă că actele contestate în speţă sunt tranzacţii de proporţii în sensul art. 82 din Legea privind societăţile pe acţiuni, la caz era important de a fi verificat atît valoarea activelor a SA „Moldcarton” la momentul încheierii acordurilor contestate, cît şi valoarea bunurilor mobile şi imobile transmise SRL „Lidiana-Lux” cu titlu de creanţe cesionate, or, menţiunea instanţe cu referire a faptul că în speţă nu a fost demonstrat că valoarea bunurilor imobiliare transmise SRL „Lidiana- Lux” reprezintă mai mult de 50% din activele ÎM „Moldcarton” este lipsită de certitudine, astfel, neavînd putere de convingere.

Iar în dependenţă de cele constatate, instanţa urmează să ţină cont şi de prevederile art. 50 alin.(3) lit. f) al Legii privind societăţile pe acţiuni, care expres indică că Adunarea generală a acţionarilor, hotărăşte cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art.83 alin.(2) şi a tranzacţiilor cu conflict de interese ce depăşesc 10% din valoarea activelor societăţii, conform ultimului raport financiar.

În acelaşi context va fi necesară şi verificarea împuternicirile administratorului SA „Moldcarton” şi dreptul acestuia de a decidă de unul singur asupra transmiterii patrimoniului societății și să semneze Acordul privind transmiterea benevolă în proprietate a bunurilor gajate din 18 decembrie 2009, ţinînd cont de faptul că în temeiul art. 50 alin. (3) lit. f), 82 si 83 din Legea privind societăţile pe acţiuni, anume adunarea generala a acţionarilor și consiliul de administraţie al unei societăţi pe acţiuni decide asupra încheierii unei tranzacţii de proporţii, respectiv prerogativa exclusiva le aparține acestora să decidă și preţul cu care bunurile vor fi propuse spre achiziţionare creditorului ipotecar.

În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată examinând pricina nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de administratorul insolvabilităţii SA „Moldcarton”, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii în partea atacată cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Pe cale de consecinţă şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, a casa hotărârea primei instanţe şi a remite pricina spre judecare în prima instanţă. La judecarea pricinii în partea dată, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

Totodată, reieşind din faptul că în rest hotărârea primei instanţe nu a fost contestată, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se pronunţa asupra legalităţii hotărârii primei instanţe în această partea. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admit recursurile declarate de către administratorul insolvabilităţii Întreprinderii Mixte „Moldcarton” Societate pe Acțiuni, Tabuncic Oleg, Societatea pe Acțiuni „Proiectconservice”, Gheorghe Rusu reprezentat de avocatul Cristina Buimistru, Gheorghe Rusu, Vasilii Morguţă, Vera Verghet, ş.a.

Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Chișinău din 06 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Moldcarton” Societate pe Acțiuni în proces de insolvabilitate împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Lidiana Lux” Societate cu Răspundere Limitată, intervenienţi accesorii Întreprinderea cu Capital Străin „BN-Proalim” Societate cu Răspundere Limitată, Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii”, „Roseaua Alliance LLP”, Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chişinău”, Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acțiuni, Societatea cu Răspundere Limitată „Proiectconservice”, Societatea cu Răspundere Limitată „Ticricon”, Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni, Societatea cu Răspundere Limitată „Elital-Garant”, Societatea cu Răspundere Limitată „Euromixt”, Rusu Gheorghe, Morguţă Vasilii, Veghert Vera, Botnari Eugenia, Batîr Valentina, Pîrgari Maria, Podlubnaia Nadejda, Podlubnîi Valeriu, Podlubnîi Vitalii, Braghiş Vasile, Bulîghina Tamara, Tcaci Boris, Glijîn Artina, Rusu Ivan, Cîrlig Nicolae, Boico Oleg, Tabarcea Alexandr, Brînzilă Elena, Scotigor Alexandra, Savin Simion, Golban Valentina, Zlotescu Petru, Rotari Dmitrii, Gheţiu Petru, Rotari Anna, Rotari Maria, Botnari Zinovia, Bumbu Nicolai, Caradja Liubov, Raducan Mihail, Castraveţ Ion, Toma Ion, Toma Petru, Gradinari Ivan, Caradja Fiodor,

Derevşciov Andrei, Şendrea Ion, Castraveţ Vasile, Frinea Constantin, Bîjiga Grigorii, Grigoraş Nadejda, Staci Nicolae, Jdobin Ivan, Rusu Nicolae, Cojocaru Anatolie, Calaraş Viorel, Predenciuc Valentina, Barduc Petru, Ganea Tatiana, Spînu Elena, Braghiş Nicolae, Furtună Valentina, Spînu Victor, Răducan Serghei, Voicenco Angela, Creţu Ion, Reniţa Andrei, Mocanu Gheorghe, Capăţînă Alexandru, Vrabii Fiodor, Vieru Raisa, Sîrbu Vasile, Cebanica Eugenia, Bidenco Nicolai, Lîsenco Valentina, Gaju Alexandra, Baciu Ivan, Paladi Iulia, Predius Dmitri, Malairău Ion, Miriuţa Valeriu, Curnic Ghorghe, Boldurescu Andrei, Pîrgari Grigorii, Dabija Vladimir, Cotorobai Mihail, Mocan Alexandru, Cătărău Vasile, Domenti Nicolae, Bumbu Alexandru, Ceban Profir, Căpăţînă Mihail, Rusu Mihail, Bivol Igor, Bezerdic Igor, Roşcin Stanislav, Coşciug Liudmila, Cucuară Anton, Ciobănică Gheorghii, David Tudor, Baciu Zavruş, Scutelnic Vasile, Scutelnic Petru, Demicev Mihail, Rotari Nicolae, Spînu Dumitru, Popov Serghei, Bumbu Valeriu, Morozanu Domnica, Zlotescu Ecaterina, Braga Natalia, Gherciu Oleg, Zelinova Valentina, Baciu Anastasia, Crasnoşcioc Igor, Bivol Anatolie, Culbicov Eugenia, Culbicov Iurie, Bistrea Ion, Bistrea Raisa, Cazacu Iulia şi Cotorobai Alexandru cu privire la anularea actelor juridice, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva